Păi, gândeşte pozitiv, nu eşti problema, prinde încredere. Încearcă să nu te mai gândeşti pentru că o să suferi, şi nimeni nu merită asta. You're beautiful and god created a blessing. Eşti adus/ă pe pământ cu un motiv, nu îți distruge viaţa prin simplul fapt că tu crezi că eşti o problemă pentru cineva. Ai încredere în propria persoană şi vei ajunge departe, îți promit
Iubito, sunt f trist cand aud din astea. E drept aia mari mai au indispozitii si stres. Nici asa nu se justifica un comportament urat dar daca e continu e grav. Ce sa zic? Vorbeste si tu la scoala cu un profesor/diriginte, ce ai tu pe acolo, si vezi ce te sfatuie. Cati ani ai?
Du-te la un centru si spune-le cum se comporta cu tine sau vorbeste cu psihologul scolii.
Sa te rogi lui Dumnezeu el poate rezolva totul altceva nu stiu regret dar lla oameni ce este cu neputinta la El este cu putinta
Sa ii dai dracului pe toti. uneori gandesc asa ca tine. dar o singura viata ai si nu are rost sa ti-o irosesti pentru niste persoane de care ai sa scapi la un moment dat. nu stiu cati ani ai dar cand faci 18 ani poti sa uiti ca aceste persoane exista.
Ele nu se comporta asa pentru ca te urasc, tin la tine, dar din pacate nu prea stau bine cu sanatatea mintala, au fiecare cate ceva din zona tulburarilor de personalitate. Depinde doar de tine ca, stiind ca sunt tacanite, sa nu pui comportamentul lor la inima.
Ai putea sa vorbesti cu ei când sunt calmi si sa le spui ce probleme ai.
Exista institutii de protectia copilului care te pot apara, iti inteleg foarte bine durerea si prin ce treci doar Dumnezeu si autoritatile te pot ajuta, incearca si te rog revino cu un raspuns, as vrea sa stiu ce mai faci. Iti sunt alaturi si crede ma ca pot sa iti simt durearea si sa iti inteleg frustarile. Te rog fii puternica, esti pe pamant cu un scop care la un moment dat iti va fi descoperit. Te imbratisez cu mult drag. Sunt si eu mama si pot sa inteleg.
Credeam ca totul s-a rezolvat dar nu a fost asa. Tatal meu e suparat pe mine fara motiv iar mama mea tine cu el. Stiu doar ca m-am trezit dimineata, am coborat jos si toata lumea se uita la mine de parca am facut ceva rau. Mi-au zis unele lucruri care m-au facut sa plang si am plecat la mine in camera. Dar parintii mei inca nu vb cu mine. Multumesc pentru raspuns.
Draga mea ma bucur sa putem comunica din nou, sufar impreuna cu tine, imi pare tare tare de suferinta ta dar incearca sa te aperi, mergi la autoritati bate la usi, imposibil sa nu gasesti o rezolvare. Te imbratisez cu mult drag, ai mare grija de tine si astept vesti BUNE de la tine!
Nu s-a schimbat nimic poate doar faptul ca eu "sunt vinovata de tot" sau simplul fapt ca exist. In tot ce se intampla eu sunt vinovata, azi chiar i-am zis intr-o cearta ca de ce sunt eu vinovata, ca nu mai stiu ce sa fac ca sa o multumesc sau macar sa stiu de ce sunt vinovata, ba chiar am intrebat-o de ce mai m-a facut, si i-am zis ca ea oricum nu ma vrut. Stiti ce a zis ea?:,) Nimic, pir si simplu a intrat la ea in camera si m-a lasat plangand, stiind ca eu am probleme cu atacurile de panica + ca eu de abia m-am operat la picior si am nevoie de ajutor, dar nimic...
Multumesc pentru tot. Dar vorbind Serios in momentul de fata tot ce astept este sa fac 18 ani doar ca sa scap de ei pentru ca am cazut intr-o depresie de care Nu stie nimeni.