Buna grup drag.
Vreau și eu sa îmi spun dezamăgirea, cine vrea sa m-a asculte bine dacă nu, nu ma criticati și treceti la alta postare.
Deci am sa încep cu asta, ca de obicei probleme familiare, va spun din start ca nu pot sa discut așa tema cu sotul nici nu stiu cum as putea să-i vorbesc pentru ca desigur el o va înțelege invers și cum s-ar spune "Cel satul pe flamind nu-l crede", deci veșnica problema "soacra".
Sotul meu are o mama extraordinar de iubitoare de sine, întotdeauna și-a bătut capul ei să-i fie bine și greul sa nu-i fie niciodată lăsat pe umeri, cat a trăit cu socrul nu stiu dacă a dus vreo greutate așa după cate am înțeles de la soț, din păcate au divorțat dar nu-i nimic strasnic ea foarte repede s-a căsătorit a doua oară, ma rog treaba ei nu m-a interesează, vreau sa ajung totuși la dezamăgirea mea fata de soț. Intotdeauna și-a ascultat mama, cand i-a spus maică-sa sa se însoare atunci a făcut-o, cand i-a spus sa-și facă documente pentru serviciu atunci s-a apucat, cand i-a spus sa vina acasă de peste hotare atunci a venit adică eu ca soție niciodată nu am fost întrebata dacă m-a aranjează sau sa se sfătuiasca cu mine, eu eram ultima in casa cand auzeam.
Acuma la moment avem un copil de 1 anișor, trăim peste hotare, vreau sa va spun ca ne este așa greusor fiindcă salariul soțului se duce pe chirie și mancare, desigur ca și pe necesităților copilului, eu deloc nu sunt capricioasa, am o pereche de adidași de 3 ani și chiar ieri mi s-au rupt deja și singura pereche de pantaloni și cred ca abia acum o să-mi cumpăr alții noi.
Sotul mai are un frate de 14 ani, vara asta cand am revenit toți acasă ca de obicei ultima am aflat și încă in ultima saptamana ca fratele lui va fi in grija noastră, așa soacra a hotărât ca feciorul ei scump și drag sa aibă grija de fratele mai mic, sa lase școala ca ce folos din el ca nici examenele de clasa 9 nu le-a reușit sa le susțină și așa au hotărât ei pe la spatele meu ca cel mai bine este ca sa aibă grija sotul meu scump și drag.
Nu, sa nu credeți ca sunt invidioasa sau eu nu mi-aș ajuta fratele.
Desigur ca și eu mi-aș ajuta fratele și ii doresc tot binele din lume, dar... exista o paranteza foarte mare, soacra muncește doar pentru ea, nu mai are copii, este stabilită de 4 ani in Anglia și chiar nu-și poate lua copilul de 14 ani sa ii poarte de grija?
Ma doare mult sufletul cand văd ca stam toți într-un apartament cu o camera de 25 m pătrați, sotul ii da 1000€ pe luna curat, mancare, nu achita și gazda tot.
Nu ne ajunge nici bani de paine uneori pe saptamana, nu mai zic sa cumpăr ceva copilului.
Ma doare foarte mult indiferenta soțului, iresponsabilitatea lui fata de copilul nostru, de viitorul nostru ca sa avem și noi un cuib aparte sau sa ne permitem o mașina mai buna.
Țigările și biletele la autocar se duc din contul soțului pentru fratele lui, nu-l lasă sa cumpere măcar o paine in casa.
Soacra nici grija nu are, niciodată nu ne-a ajutat cu nimic, niciodată nu a cumpărat ceva copilului meu, anul acesta cand a împlinit un anișor nici nu ne-a sunat, dar cand vine vorba de ziua soțului e prima la 12 de noaptea.
Nu stiu ce sa fac, cum sa pornesc tema de discuție cu sotul, nu stiu cum sa ma descurc, sunt așa de blocată ma simt trădată și neajutorată.
Astăzi mi s-a cam umplut paharul cand am văzut ca copilul a aruncat cu o jucărie in fratele soțului iar acesta mi l-a mușcat de deget și i-a rămas semn și a început foarte tare a plange, l-am întrebat de ce l-a mușcat și el spune ca nu la mușcat și gata, dar pe deget se cunosc dintii și copilul plangea foarte tare.
Sincer nu mai am puteri, conștientizez ca ma așteaptă vremuri grele să-mi cresc de una singura copilul dacă fac sfada. Al doilea lucru știu ca degrabă frateso nu va pleca de la noi ca are abia 14 ani și conștientizez faptul ca soțul mai bine ne-ar da pe noi la o parte decat pe fratesu, așa ca am vrut și eu să-mi spun cea mai mare dezamagire din viața mea, pentru alegerea mea făcută in viața ca mi-am găsit așa un soț.
Zi de zi le fac mancare, curat, spal haine, am grija de copil iar el cand vine de la lucru nici 5 min nu sta cu copilul. Se joaca cu fratesu in poker sau in cs.
Ma distrug moral, simt cum cedez psihic mai ales cand văd indiferenta fata de copil, dacă ramane o ultima bucata de paine in casa eu o ascund pentru a doua zi la copilul meu pentru ca știu ca nu vor fi bani și trebuie să-l hrănesc, dar el cumpara țigări din ultimii bani și ultimii bănuți gramaditi de mine, pentru el și fratesu.
Încerc sa fiu calma, sa nu cedez, dar totuși ma omoară indiferenta, proasta educație data de mama-sa, comportamentul oribil fata de copil și grija fata de sine și familia lui.
Nu am idee cum sa fac...
Dacă a citit asta și vreun psiholog sau vreun om care sa ma înțeleagă va rog mult spuneți-mi și mie de la care capăt de ața s-o apuc? Cum sa vorbesc cu sotul? Cum sa încep sa caut ieșire din situație caci nu mai văd lumina?
Sotul are un caracter foarte greu, am încercat să-i spun odată de maica-sa ca prea tare se amesteca in familia noastră iar el a sunat-o in momentul acela și a spus auzi n-ai ce te mai vari cu sfaturi ca lu soție nu-i place și nu are ochi sa te vadă, și de atunci ea nu mai vrajba are asupra mea.
Alt caz a fost cand sotul niciodată nu-și strange lucrurile din urma sa și nici fratesu cand ma trezesc dimineața parca e război ciorapi unde vrei, chilotii stau pe masa și hainele stau de-ți rupi capul prin casa, nu mai zic de vesela care o lasă amândoi din urma și sotul a spus ca sa raman la noi in țara cu copilul ca el nu suporta toate cheltuielele la care eu i-am venit cu replica și normal ca nu poți sa ne întreții deoarece te-ai ales să-l întreții și pe fratetu, la care el l-a chemat a pus la difuzor și mi-a spus hai spune ce ai atata sa te legi de fratele meu, spune-i in fata ce nu-ți convine? Și tu bai vezi ferește-te de dansa vezi ca nu încape de tine.
Am mutit pe loc, nu m-am așteptat sa procedeze in așa hal, am crezut ca discuția de familie este privată, dar m-am înșelat.
De aceea nici nu stiu cum sa mai vorbesc cu el.
Ma omoară gandul sa divortez și lipsesc copilul de tata
Ma simt un om de nimic, trădată, neajutorată, și pustie in suflet

Bună, nu trebuie sa te injosesti pentru a avea copilul tata, încă este mic și nu va înțelege. Eu am 13 ani și părinții mei au divorțat când eu aveam 2 ani. Dacă chiar nu va înțelegeți cu soțul trebuie sa puneți punct, nu sa va distrugeți psihic din vina lui, dacă o sa rămâneți în acelasi stadiu la un moment dat nu veți mai putea gândii, mai ales cu o soacra atât de plina de sine... Practic dumneavoastră sunteți ținută de menajera, nici decum de soție, ma întristat cazul și sper ca sfatul meu sa va fi ajutat măcar în proporție de 2%

Problemele astea au rezolvare, doar daca le discuti serios cu sotul!
Din pacate, nimeni nu te poate ajuta atata vreme cat singura ai ales sa traiesti cu un asemenea barbat.
Incearca sa-i expilci situatia si sa gasiti o cale comuna sa iesiti din impasul in care sunteti. Fa o lista cu veniturile si cheltuielile lunare sa vada si el pe real, pe ce se duc banii.
Daca cheltuielile sunt la fel de mari ca si veniturile, inseamna ca stati degeaba acolo, risipind atata banet, mai bine veniti in tara, va luati amandoi de lucru, duceti copilul la mama ta si va incropiti o gospodarie buna.
Daca nu se poate scoate la capat cu sotul tau, cel mai bine ar fi sa-ti iei tu de munca, sa duci copilul la camin sau femeie, si sa te intretii singura.

1.Invata sa scrii.
2.Cine mai foloseste "î" din i?

"M-a omoară gandul sa divortez și lipsesc copilul de tata"

Păi tocmai dacă NU divorțezi îți lipsești copilul de tată. De unul adevărat, care să țină la el deşi nu-i al lui, nu ca ăsta care doar şi-a lăsat sămânța în tine şi acum e doar "tată de albine", de nu stă nici 5 minute cu pruncul.
Ia-l şi fugi unde vezi cu ochii, lasă-i în peştera lor pe pitecantropii ăia.

Nu este timpul acum de gramatica. Alta este problema, și trebuie urgentată.

Anonim229520, cazul tău (soțul) intră la abandon de familie. Greu sau ușor, este timpul să cauți să îți faci planuri cum să te descurci singură. Dacă nu ai unde să locuiești în țară poți să apelezi la o locuință socială (ANL). De asemenea poți lua legătura cu adra.ro și te va ajuta pe toate planurile.

Anunț către toate fetele/femeile: fiecare din voi trebuie să cunoască o meserie și să știe să se descurce pe cont propriu cu banii, și niciuna să nu depindă de bărbat!
Eu zic să nu mai stai de vorbă cu soțul tău, pentru că deja ai stat. De aceea nu mări tensiunea dintre voi. Fă-ți planuri pentru a te separa de el.
Tu trebuia să îi spui de la început ca el să se despartă de maică-sa. Pentru că așa spune și Biblia ca omul la căsătorie să se despartă de părinți și să fie una cu nevasta lui în gândire și simțire... Dar bărbatul tău este slab, și de aceea el nu mai este bărbat -și nici nu cred că a fost vreodată-. Pentru că omul nu este bărbat cât timp este condus încă de părinți. Nu este el dator să aibă grijă de fratele lui, ci aceea care l-a făcut și care a fugit toată viața de responsabilități. Fratele soțului tău o să stea toată viața pe spinarea soțului tău până când soțul tău se va scârbi de el si vor începe să se urască. Dumnezeu va îngădui asta pentru că soțul tău a ales asta. Fratele nu se va dezvolta niciodată, și nu va putea fi vreodată pe picioarele lui cât timp nu va fi la școală. Fără școală o să ajungă infractor.
Tu privește la ajutorul lui Dumnezeu pentru existența ta, și nu mai privi la ajutorul soțului tău. Pentru că Dumnezeu într-o clipă va aduce sărăcia peste soțul tău dacă el se crede un dumnezeu în casa aceea.
Te sfătuiesc să aduci toată situația înaintea lui Dumnezeu în rugăciune, în cuvintele tale. El te va asculta. Soțul tău nu are de unde să-ți ofere dragoste -că nici maică-sa nu are decât pentru ea. Dar Dumnezeu este bogat în dragoste și bunătate. Chiar dacă nu vedem, El este Acela care zilnic ne poartă de grijă. Privește la El și nu te mai îngrijora. Apostolul Pavel ne îndeamnă: "Aduceți înaintea Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuși a zis: "Nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi.""

Din ce ne-ai povestit e clar ca nu poti sa te intelegi cu el. Inteleg ca nu vrei sa-ti lasi copilul fara tata, dar genul asta de probleme indubitabil vor duce la mai multe certuri in familia voastra, ceea ce afecteaza copilul enorm. Si parintii mei au avut probleme si sincer imi doream din suflet sa divorteze pentru ca era foarte stresant pentru mine, in primele etape ale vietii parintii fiind cei mai importanti. Vazand ca danseaza cum ii dicteaza maica-sa si nu tine la opinile tale si nu pune pe primul rand familia, ci mofturile maica-si cred ca ti-ar fi mai bine daca l-ai parasi. Copilului cred ca i-ar fi mai bine asa, mai ales avand in vedere ca acum nu aveti nici ce sa mancati cum trebuie. Dar trebuie sa te si gandesti ce o sa faci daca divortezi, parintii tai traiesc? Te poti intoarce si sa locuiesti cu ei?
Daca totusi vrei sa ramai cu el este o solutie, dar depinde de ce o sa zica ei. Vorbeste cu sotul si soacra ta si vorbiti sa va mutati impreuna si fie stai tu cu copilul, fie sa stea soacra ta cu el si iti iei tu un job.

Din pacate, plecarea ta din viata lor, ca a lui e legata de aia, este singura solutie in acest moment si asta pentru binele tau.
Si nu stiu... Nu pare genul de om [clar nu e] cu care sa poti discuta ceva. Traieste in ceata si te-a luat pe de-a gata. Practic in momentul asta tu-i esti datornica sa-i faci toate serviciile astea si atat. Mai mult nu-i debiteaza mintea.
Vorbeste cu familia ta, daca ar putea sa aiba grija de copil, iar intre timp iti cauti un job undeva [strainatate sau in tara], ca sa nu mai depinzi tu de nimeni. Doar ca aici treburile se complica si iese scandal, dar oricum ai da-o de cearta nu scapi.

Pleaca cu copil daca nu stie sa stea in casa doar cu familia. Ala e un taran pun pariu altfel nu isi primea neamurile in casa, nu vezi straini sa isi aduca neamuri pe cap doar la bar se intalnesc poate nici atat

Ca nu îl am la telefon, doar la tastatura de la calculator
Dar era și clar ca trebuia sa apăra vri-o buruiana
Merci de sfat

Eu întotdeauna dau vina pe proasta educație oferită de acasă, pentru ca dacă copacul de mic nu îl îndreptau pai când ajunge la maturitate cum să-l mai faci drept?
Este complet lipsit de rusine, iresponsabil, și dezordonat
Totuși maica-sa mereu îl încurajează, cand dau sa spun ceva deodata îmi vine cu replica"hai mamai mai lasă-l mami ca este încă tinar, da cei de chinuit sărmanul întreține familia, nu mai ieste el așa mami"
Pai damu încep sa cred ca am eu paranoice și așa trebuie sa fie

Sper sa nu m-a rătăcesc prea tare și sa mi pierd speranța ca totuși mai este ceva de rezolvat
Cred eu ca niciodată el nu va renunța la rudele lui, mai degrabă renunța la noi, dar nu-i asta durerea cea mai mare pentru mine ci asta ca m-am crezut importantă unde de fapt sunt un "Nimeni"

Singura buruiana aici esti tu.Nu fa oamenii in anumite feluri fara sa stii nimic despre ei.In final tot tu ajungi sa te potrivesti descrierii pe care le-ai facut-o si dai dovada de un comportament total imatur si e patetic.

Noi suntem importanți. Dar chiar și așa, Dumnezeu ne îndeamnă ca fiecare din noi să aibă în vedere foloasele (nevoile) celuilalt, mai înaintea nevoilor noastre. Și nici unul dintre noi să nu se vadă nici mai sus și nici mai jos decât ceilalți.
Suntem importanți în ochii lui Dumnezeu mai mult decât putem înțelege noi vreodată. Dacă ai ști cât pace și liniște ai avea în suflet dacă ai vedea lucrurile, întreaga ta situație prin ochii lui Dumnezeu! Chiar și atunci când El ne trece prin corijări putem avea încredere în purtarea Lui de grijă.

Fiecare și-a ales ce a vrut, tu te-ai ales singur cum ai vrut sa te numești, terog sa fii mai atent pe viitor la forma de adresare și desigur dacă ai un om de ajutat fa-o din plăcere ca corecți și sfinți la fiecare colț.

Îți mulțumesc foarte mult de răspuns, și de timpul acordat mie, m-am mai descărcat sufletește și ma simt mai liberă, și mai încrezută doar ca nu stiu ce sa fac iată acum, încerc pe scurt să-ți redactez pentru ca nu stiu cum sa procedez.
Am avut strins 100€ gramadi-ti de 6 luni de mine fiecare cent și fiecare euro pus deoparte pentru mine și copilul meu desigur ca știu ca ma așteaptă amus cate o nevoie, și colac peste pupăza mi-a găsit banii, acum ma face in toate felurile ca eu ascund banii de el, ca el nu are de motorina la automobil dar eu stau cu banii ascunși, mi-a luat toți banii din casa și mi-a spus de azi înainte săi aduc cecurile de la magazin pe masa, și pentru prostia asta care am făcut-o voi plăti foarte scump.
Sincer sa va spun am plins azi foarte mult pentru ca doar eu știu cum am strins acești 100€, iar el risipitorul și cu atita încredere in sine îmi spune ca sunt vinovata.Ma distruge moral.
Cum sa-i dau așa o replica sa ajungă și la inima asta lui de câine? Ca am și eu dreptul la 5€ deoparte? Mi-a spus ca el muncește îs banii lui
Nu sa nu-mi Spune-ți i-ați hainele și du-te
Unde sa ma duc in țara straina? Cine sa ma ajute cu așa copil micuț?
Să-mi mai amarasc mama sărmana, cu mine?
Apropo am 24 de ani și el la fel
Cer iertare de timpul pierdut.

Măi in ce țară ești? Că am înțeles că mama sa este în Anglia, dar tu unde ești?

Eu nu am ales sa fiu numita astfel pentru simplul fapt ca ai facut numeroase greseli gramaticale si eu te-am corectat.In schimb tu mi-ai dovedit ca esti o persoana imatura si cu un IQ sub medie pentru reactia aceasta si jignirea de mai sus care nu reiese sub nicio forma din ceea ce am spus.Mai treci pe la scoala.

Ai doua solutii. Fie accepți viata asta nefericită si grea cum o vezi tu, fie renunți la căsnicie si iti clădești una liniștită și fără atatea complicatii. Cu un singur copil te poti recasatori in timp. Copilul va avea si tata. Ori dacă Nu, n ar fi singurul si nici nu poti continua sa ai o asa viata.