Ai răbdare cu părinții. E foarte simplu să li se pară că pierzi timpul când stai cu chitara în mână și îți intră corzile în degete de-ți vine să pui Super Glue ca să le faci vârf tare și să scapi de dureri.
Poate că se gândea unde mai puneți și chitara... dacă se adună bagaje.
Poate găsești acolo o chitară, ți-o împrumută cineva. Și prinzi momentul în care să faci și partea ta din program.
Doare rău când cineva pune nepăsare exact unde pui tu suflet, dar chestiile astea cred că sunt inevitabile pentru că vedem lumea diferit, avem priorități diferite. Treci peste, și va fi super.
Cu plăcere. Peste 10 ani, când o să te gândești cât ai progresat și ce rău suna în realitate ce cânți acum, o să afli poate că tatăl tău te-a tot îndurat cu repetițiile tale zilnice și a izbucnit așa doar când și-a imaginat că planul lui de a lua o pauză de la ele n-a funcționat.
Glumesc. (Parțial.)
Am avut și eu multe episoade când încercam să-mi găsesc și eu locul pe lângă alții care cântau și nu înțelegeam de ce preferau fără mine etc. Și acum când mă uit în urmă văd un pic diferit.
Când pui suflet la un lucru prinzi drag de el așa cum îți iese mai bine, dar o să pățești de multe ori că un om trecând pe-acolo din întâmplare să vadă lucrul tău prin ochii lui în cu totul alți parametri.
Fă muzica în primul rând pentru sufletul tău. Întotdeauna vor fi urechi pentru care nu o să sune bine. Dar făcând muzica așa cum simți va fi un exercițiu de sinceritate, apreciat de cei care iubesc lucrurile frumoase. Dacă pui prea mult accent pe feedback-ul primit de la alții, muzica s-ar putea să aibă mai mulți ascultători, s-ar putea să fie cumpărată, dar va fi străină de sufletul tău. Și să faci o artă care să nu rimeze cu ce simți nu e un lucru durabil.
Învață să fii total deschisă la reacțiile oamenilor. Adică nu ești tu într-o echipă și ceilalți în alta. Ci suntem toți o singură echipă, încercând să facem lucrurile să meargă bine. (Folosește-ți imaginația, uneori chiar trebuie să-ți imaginezi lumea asta.) Teritoriul tău e foarte vulnerabil dacă permiți altora să hotărască cum să te simți. Acțiunile lor sunt teritoriul lor, nu prea le poți schimba, dar reacția ta la acțiunile lor trebuie să fie teritoriul tău. Dacă unii plantează buruieni și spini în grădina inimii lor, nu lăsa semințele să treacă și la tine... Tu poți crește acolo florile cele mai frumoase. Și mirosul lor o să-i pună pe gânduri.
Zâmbește oamenilor în nas, fă-le bine când nu se așteaptă, toarnă peste ei cuvinte frumoase. Știi cum poți să-ți distrugi cel mai ușor dușmanii? Ți-i faci prieteni.
Când lansezi un album împreună cu tatăl tău sau măcar o piesă de haz... dă-mi și mie link. Succes!
Sa stii ca si pe Hendrix il criticau unii... nu lasa pasiunea balta doar pentru ca cineva nu apreciaza ce faci.
Toata viata vei fi laudat de unii si criticat de altii. Nu cauta sa faci performanta, cauta sa scoti linii melodice placute, si armonii potrivite, fara multe septime cum fac lautarii. Muzica pe care o canti trebuie sa-ti placa tie, si numai tie! Daca iti place tie, inseamna ca e frumos si va place si altora. Daca vrei sa placa altora cu orice pret inveti muzica comerciala, dar nu vei mai putea canta frumos niciodata.
Inca ceva foarte important - muzica este la fel ca starea ta sufleteasca. Daca esti impulsiv, agresiv, si muzica va fi la fel. Daca esti sentimental si muzica va fi la fel, Daca esti un om linistit si muzica va fi la fel. Tu alegi ce e frumos si ce nu
Tata nu are nicio treaba cu muzica si tu... esti ceva psiholog? Nu de alta dar mi-ai facut ziua
Nu sunt psiholog. Dar îmi place să mă pun în papucii oamenilor și să-mi imaginez cum se simte. Sunt chitarist amator (printre altele).
Misto, sa vezi chestie, aparent tata si-a dat seama ca a gresit apropo, la ce fel de chitara canti?
Tare.
Am început pe o chitară acustică Hora Reghin veche, apoi tot așa una cu grif strâmb, apoi am primit una nouă Hora Reghin... astea prin 2003-2006. Apoi în 2007 mi-am luat un Ibanez V70CE-BK (electroacustic) - chitara mea preferată și azi. Mai am pe aici o chitară electrică, una bass și ukulele - primite toate.
Woew, inseamna ca ai vreo 20 si ceva de ani ca eu abia ma nasteam cand ai primit tu a doua chitară
Da, am 30. Ca vârstă nu poți să mă ajungi... Chiar, vara asta o să-mplinesc 15 ani de cântat la chitară. În sfârșit o să-ncep să am mai mulți ani cu chitară decât fără. E fain.
Cu chitara poți și să mă depășești ușor. E semn super-bun că ții să o duci cu tine unde mergi. Asta înseamnă că pornește de la tine inițiativa de a cânta, nu că te împinge cineva de la spate. Și lucrurile astea sunt durabile și superbe - care vin din interiorul tău.
Poti sa imi spui care este diferenta dintre chitară acustica si electro acustica? Ma refer daca la electro acustica se canta mai greu?
E exact aceeași treabă, doar că o pui în stație și se aude în boxe. Are o mufă unde pui cablul, o baterie de 9V și setări de volum / bass. Cred că modelele mai noi au și acordor încorporat. Ce e super la Ibanez vs alte modele e că nu ai bâzâit urât de fond. Poți înregistra frumos și pe calculator.
Poate el nu stie cat de mult ai avansat si nu e vorba ca ii e rusine cu tine, ci vrea sa evite sa faci tu vreo gafa si apoi sa regreti mai incolo. Copii uneori fac chestii fara sa gandeasca, se arunca cu capul inainte, nu se evalueaza mereu corect. Nu toata lumea o sa te sustina si asta e ok. Daca viata ar fi roz, n-ai avea nimic de invatat de pe urma ei. Tu trebuie sa fii cel mai mare sustinator al tau. Parerile altora pe locul 2, si alea luate in seama doar daca vin sub fora de critica constructiva.
Salut, nu stiu daca poti raspunde dar am nevoie de un sfat, mi s-a rupt o coarda de la chitara acustică (ibanez) dupa ce criterii ma iau sa imi comand alta si sa fie potrivita?
I-ați un set, le schimbi pe toate ca să sune super. https://www.mcmusic.ro/......stica.html
Poți păstra corzile vechi să fie rezervă în caz de urgență.