Buna!
In curand fac 17 ani si recent mi-am inceput viata sexuala cu prietenul meu stabil, care are 21 de ani. Amandoi am fost virgini si avem mare incredere unul in celalalt, totul s-a intamplat pentru ca amandoi am vrut, nu am fost obligata sau cine stie ce.Problema sunt parintii mei. Tatal meu vitreg, cu care mama s-a recasatorit acum 2 ani, mi-a citit acum doua saptamani mesajele, fara acordul meu, si a gasit un mesaj in care eu i-am spus prietenului meu ca s-a folosit sexual de mine (am spus la nervi, aceasta chestie fiind COMPLET FALSA, el mi-a demonstrat de mii de ori ca ma iubeste)si apoi i-a aratat mamei mele care a doua zi, m-a luat prin surprindere si m-a intrebat, zicandu-mi ca ma duce la ginecoloc. I-am zis adevarul doar ei, tatal vitreg inca nu stie, si de atunci a inceput cosmarul. Ea tot imi reproseaza pe ascuns ca nu poate sa mai aiba incredere in mine, ca imi bat joc de ea, ca tot timpul am fost un copil rau, asta pe la spate, ascunzandu-se de tatal vitreg. Exageareaza, desi da, are dreptul sa fie suparata dar nu sa-mi zica ca eu ii vreau raul si ca vreau sa "o bag in mormant" dupa cum zice ea. Tot timpul am fost un copil cuminte, nu a avut probleme cu mine, decat chestii mici, normal; desi nu am fost un geniu, am luat note in generala si la liceu cat de mari s-a putut, avand in vedere ca nu stau cu cartea in fata non-stop. Curatenie in casa fac, chiar daca mai comentez uneori. Mai nou, nu mai am voie nici sa vorbesc la tel cu prietenul meu cat timp sunt in casa, din moment ce tatal vitreg l-a amenintat ca pune pe cineva sa il omoare daca ma mai cauta. Bineinteles ca eu continui sa ma vad cu el, si sa vorbim dar pe ascuns (mama stie). Tatal vitreg trebuie sa plece zilele urmatoare si mama tot ma ameninta ca o sa vad eu dupa ce pleaca el, ca iese cu scandal, ca acum nu poate sa se "dezlantuie" din mom ce el e prezent. Tin sa specific ca in vara lui 2011 am inceput munca pe litoral si de atunci mama imi tot spune ca m-am schimbat. Da, m-am schimbat, am crescut, nu mai sunt o fetita naiva si etc. Dar ea tot 10 ani crede ca am, si in plus nu m-am schimbat in rau, adica imi recunosc faptele, si suport consecintele, dar asta e prea de tot avand in vedere ca ea este cea care dupa casatorie a intrerupt orice cu mine. Inainte vorbeam orice, dupa s-a distantat, acum imi vorbeste numai de sotul ei si de copii lui, ce au mai facut.

As dori niste sfaturi, scuzati daca povestea este prea lunga, simteam nevoie sa va cer si celor de pe TPU sfaturi. Chiar daca imi ziceti ca trebuie sa vorbesc cu ea, acest lucru este putin posibil - este o fire f impulsiva, se enerveaza usor; am incercat oricum.

Multumesc mult!

Pai incerca sa vorbesti cu ea, Iao cu binisoru si cand se enerveaza zi : Mama stai linistita ca nu am mai vorbit de noi, nu te mai enerva si incerca sa intelegi...
Incearca so linistesti si sa fi si tu linistita

E relativ normal ca parintii de fete sa sufere o dezamagire cand afla chestia asta. Stai linistita, in scurt timp se vor obisnui cu ideea si va fi mai usor. Pe de alta parte, daca ai parinti absurzi si iti fac si alte probleme in afara de asta, fa tot posibilul sa te muti (facultate in alt oras e o ocazie excelenta). Cat despre abordarea in cazul asta, discutiile pot fi benefice (pot determina desensibilizarea subiectului) dar o idee mult mai buna ar fi sa lasi subiectul sa expire de la sine - trebuie sa decizi tu cum e mai bine sa procedezi in functie de cum stii ca reactioneaza.

Buna,
imi pare rau pentru tine, sa incepi sa o ignori nu se poate, totusi este mama ta, incearca sa vorbiti odata si sa refaceti acea veche prietenie mama-fica.
Apropo de prietenul tau, eu stiu ca fetelor le plac baietii mai mari dar nu crezi ca este putin prea mare pentru varsta ta? Nu mi-o lua in nume de rau dar diferenta dintre voi este putin mare...
Tatal tau vitreg niciodata nu o sa-ti acorde atentie pentru ca nu esti fica lui naturala.

Sfatul:
Cand te vei certa cu mama ta incearca sa nu arati "frica" fi impunatoare daca zici ca eeste impulsiva. In rest nu stiu ce sa zic, bafta!

Nu, nu cred ca diferente dintre mine si prietenul meu este mare. A dat dovada de maturitate si asta am cautat tot timpul in prieteni/amici etc, din mom ce si mie mi se zice ca sunt mult prea matura pentru varsta mea.
Iti multumesc mult pentru sfat, o sa incerc!

Buna! Daca as fi in locul tau stii ce as face? Mi-as schimba total atitudinea fata de toti. Adica, nepasatoare, trista(de fata cu ei), tacuta si fara nici un gram de interes pentru ce se discuta. Sa vada si ei cum se simt atunci cand nu au parte de la tine de nici o vorba buna, un zambet, o incurajare. Spui ca nu poti discuta cu mama ta ca este impulsiva. Eu zic sa-ti faci un rezumat in gand la ceea ce ai vrea tu sa-i spui, mergi la ea si f serioasa, explica-i ca ar trebui sa-ti fie cea mai buna prietena sa nu fii nevoita sa apelezi la straini pentru unele probleme. O mama face cat o mie de prieteni, o mie de confidenti. Spune-i ei astea. Spune-i ca daca ea era mai deschisa cu tine, poate tot ce ti se intampla tie in viata sentimentala, in primul rand stia ea. Eu sper din suflet sa ajungeti la intelegere pentru ca mama este cel mai scump om din viata oricui, sper sa te inteleaga, sa realizeze ca esti la varsta cu mici probleme si sa fie langa tine mereu cu un sfat, o mangaiere. Mult noroc in viata sa ai si multa iubire din partea tuturor! Pupic!

Ceea ce tu ai spus aici, este un subiect foarte delicat care trebuie discutat ca atare. Ceea ce ati facut (tu si prietenul tau), nu este un lucru tocmai de laudat, dar cei drept nici de condamnat. Ceea ce vreau sa spun, este ca aceasta experienta pe care ai trait-o si momentele ce ii vor succede, va avea un impact mai mult sau mai putin benefic pentru tine din punct de vedere emotional, destul de puternic. Sfatul meu in legatura cu asta este acela de a lasa sa treaca o perioada, ca sa redeschizi acest subiect cu mama ta. Sunt perfect convins ca a avut un soc la aflarea vestii ca fiica ei de aproape 17 ani (minora fiind) deja si-a inceput viata sexuala, cu un anume baiat cu 4 ani mai mare. Faptul ca in momentele acestea este extrem de nervoasa, o face sa se gandeasca, ca ea ca parinte, undeva a gresit in relatia ei cu tine in raportul mama-copil. Nu este asa din cauza a ceea ce tu ai facut de fapt, este asa din cauza ca este convinsa de faptul ca nu ti-a acordat atentia cuvenita, la momentul potrivit. Tocmai pentru ca ea a hotarat sa se recasatoreasca ar fi trebuit sa se aproprie si mai mult de tine. Dar a hotarat ca esti destul de mare pentru ai intelege "nevoile" uitand complet de "nevoile" tale ca fiica a ei. Stai linistita si vei vedea ca timpul le va rezolva pe toate, doar dai timpului... timp. Ceea ce pot sa-ti spun este sa stai sa discuti cu mama ta, sa incerci sa-i spui sa purtati o discutie linistita, doar tu cu ea, in care sa-i explici cu lux de amanunte ceea ce te-a determinat sa faci acest lucru, si vei vedea ca mai devreme sau mai tarziu se va impaca cu ideea.
Maximus

Domnisoara,mergi inainte. Orice s-ar spune tot aia este si la oameni se reduce la o simplitate naturala de neimaginat pe linga cit ne place sa complicam lucrurile.Peste mai multi ani, cind vei privi in urma, n-ai sa poti spune decit;"Am trait".

Da asa este, te-ai schimbat ca numai esti atat de mica, dar totusi esti minora, si daca cineva stie ce e bine pentru tine ala e o mama.Si apropo chestia cu tine si prietenul nu va merge asa, Trebuie sai explici mamei tale, ca va iubiti, si tineti unul la altul. e normal ca mama ta sa tina la tine, esti singurul copil, nu vrea sa te piearda, intelegi.

Dacă vă iubiți și e o treabă de durată ce prevede un viitor fericit, nu pierde relația, dar acum, e posibil ca să trebuiască să falsezi puțin, pînă te pui pe picioarele tale și devenind liberă de părinți îți vei putea duce liniștită scopul tău familial la capăt!

Pai spune-i ca nu ai facut nimic rau, ca ai grija la protectie.
Ca in viata oamenii fac lucruri mult mai urate si mizerabile care ii fac cu adevarat rai decat sexul; care este un lucru frumos si nu deranjaza pe nimeni.
Cred ca peste un timp se va obisnui cu ideea.

Ascultă-ți inima