M-am reintors. Scuzati-ma! Incepusem sa ma inteleg cat de cat bine cu prietenul meu pana in seara asta cand...eram la el. I-am zis daca are un pic de apa rece si mi-a zis ca nu, daca vreau sa iau un bulgare de zapada de afara cum face poli(cainele lui), explicandu-mi ca poli asa bea apa. I-am spus ca nu sunt cainele lui, sunt prietena lui si cum sa imi zica asa. ( Eu n-am simtit ca a glumit cand mi-a zis de poli, vazuse ca m-a deranjat si nici macar nu s-a scuzat, a continuat cu ceea ce zicea). Dupa aceea, i-am spus ca plec(eram la el). VOiam sa imi arate ca ii pese, sa-mi spuna ceva. Prima oara a zis sa termin, apoi zicea sa fac ce vreau, se lupta orgoliul cu el. La cateva minute, il suna doi prieteni si ii spun daca vor sa se vada la o bere. El le-a zis ca nu poate insa ca s-ar putea ca eu sa plec si vorbesc apoi. Cand am auzit aceasta convorbire, am ramas dezamagita m-a durut:-( Era cu mine si putea sa ii refuze din prima, ca stia ca nu vreau sa plec. Ne-am contrazis si i-am zis ca gata plec, a venit, mi-a deschis usa, s-a intors si a zis pa! I-am zis cum poate sa faca asa, si el a continuat zicand pa! Apoi s-a intors in camera lui. Fara sa ii pese. Am plecat, era ceasul aproape 9 sau in jur de 8 40. El sta intr o comuna si pentru a ajunge in bucuresti trebuie sa iau masina speciala. AM stat in fata portii lui o juma de ora sa astept masina. El probabil a vazut ca inca nu am plecat din fata portii. Nu a venit deloc, i se pare ca il iau eu de prost. Intr-un final, au ajuns parintii lui acasa, au venit la mine sa vorbeasca, le-am spus in mare ce s-a intamplat, apoi prietenul meu a iesit si a zis ca intre noi s-a terminat, ca nu se cearta el cu parintii lui din cauza mea. Ca de ce am stat in fata portii. NU stateam daca nu era ora aia, se luase cineva de mine deja. Plus ca asteptam sa iasa sa vorbim, m-am simtit atat de umilita incat n-am putut sa mai intru in curte dupa el, desi eram hotarata la un moment dat sa intru sa il chem sa vorbim. El a iesit afara si a zis ca vin prietenii lui sa il ia si ca ma lasa si pe mine daca vreau(asta pentru ca voiau parintii lui sa ma duca banuiesc). Si in timp ce isi astepta prietenii, am inceput sa il iau in brate si ma impingea, aproape ma injura si m-a facut nebuna ca de ce il iau in brate. I-am cerut iertare si i-am zis ca vreaus a vorbim. Mi-a zis ca nu mai avem ce vorbi, ca sa ma gandesc foarte bine la ce am facut, ca el nu e prostul meu. Incepusem sa plang si l-am rugat sa ne intoarcem si sa le explice baietilor ca ramane cu mine. A zis ca nu poate ca deja au venit. Am urcat in masina timp in care am plans. A tipat la mine de fata cu prietenii lui, m-am simtit ultimul om in fata ochilor lui. L-am luat de mana tot acest timp, nu si-a luat mana de la mine si de-abia l-am convins sa se dea jos din masina sa vb 2 minute. A acceptat, mi-a zis ca se duce cu baietii la o bere, atat! I-am zis ca nu pot sa ma duc plansa acasa, ca nu pot merge. A zis ca daca nu ma duc acasa chiar ne despartim. SINCER? SIMTEAM NEVOIA SA MA DESCARC, SA VORBESC CU CINEVA, CHIAR SI UN NECUNOSCUT. Teama sa nu se ambitioneze si mai mult m-a facut sa ma duc acasa. Mi-a zis ca vorbim maine, ca trebuie sa imi cer iertare parintilor lui. Vreau sa zic ca deja am facut acest lucru, le cerusem. I-am zis ca daca tine la mine si ma iubeste cum a zis cum a putut sa ma lase sa plec de parca eram un nimeni si mi-a zis sa termin cu vrajelile astea. Ma simt atat de rau si sunt trista. Cand ma supar asa, nu pot sa dorm, imi vine sa plang si nu sunt in stare sa vorbesc cu nimeni, intru intr un inceput de depresie.Va rog spunet-mi din nou ce parere aveti. Imi vine sa cred ca eu am gresit, nu el. Nu stiu ce sa fac. AM incercat atunci sa il sarut si sa il iau in brate si ma izgonea de langa el zicandu-mi ca ne despartim. Daca nu voia sa se ajunga la situatia asta, de ce nu a incercat sa vorbeasca cu mine deloc? Nu aveam nici bateriela telefon, masina speciala nu venea si nu aveam nici atatia bani de taxi. Cat am stat in fata portii oprise un baiat langa mine si m-a intrebat ce fac, i-am zis ca il astept pe prietenul meu, ca am plecat. Mi-a zis...cum te-a lasat sa pleci. Numai prietenul meu nu vede ca greseste, el considera ca are rabdare cu mine. Recunosc, am exagerat plecand, pe moment nu am realizat ca fac gresit. Dar cand am vazut ca mi-a zis de 3 ori pa chiar nu am putut sa mai raman, m-au durut faptele lui care au urmat. Eu voiam sa il iau in brate iar el ma impingea. Nu stiu ce sa zic. Raspundeti-mi va rog si nu ma criticati, chiar asa s-a intamplat, cu toate detaliile acestea.

Multi ti-au raspuns aici si majoritatea gandesc la fel.l-ai iubit prea mult si el si-a batut joc de sentimentele tale.nu merita deloc sa te mai gandesti la el si nici sa te mai impaci vreodata cu el.nu meritai asa ceva si el nu merita dragostea ta.stiu,doare enorm de mult dar cu timpul o sa uiti si o sa iti gasesti pe cineva care va merita sa pui suflet si sa il iubesti.ai grija de tine, e greu dar va fi bine, crede-ma.

La tine e o joaca eu fata de prietena am gresit mult mai mult stiu ca am gresit si mi-am cerut scuze am crezut ca nu o sa ma ierte ma iertat iar pe 15 februarie ne-am logodit

Ati gresit amandoi, el ca te-a lasat sa te pui in pericol, tu ca ti-ai facut ambitia si ai plecat. dar, din clipa in care ai plecat, te privesc riscurile, nu mai e raspunderea lui si nu ai nici un drept sa-i reprosezi ca nu aveai baterie si bani si s-a luat cineva de tine. Trebuia sa te gandesti la toate astea inainte si sa-i spui: te rog, da-mi bani de taxi sau ajuta-ma sa ajung in oras ca eu nu am cum si nu vreau sa risc inutil.
Oricum, gluma lui cu catelul fusese relativ nevinovata, dar inteleg ca te-a deranjat, insa ai dramatizat excesiv si dintr-o mica prostiuta ai incercat sa-ti impui vointa cu orice pret. Si ai creat toata situatia asta care a demonstrat un singur lucru: ca nu va iubiti deloc (nici tu pe el, nici el pe tine) din cauza orgoliului fiecaruia. Cere-ti inca o data iertare de la parintii lui si incheie relatia asta car inca nu te-ai umilit de tot aratandu-ti neputinta de a-l iubi. O sa gasesti altul pe care il vei iubi.

Mai bine UITI DE EL. Nu-l mai cauta.NU MERITA! Decat sa se comporte asa cu tine, mai bine suferi o luna si dupa aia gata.iti trece izbirea asta. Asa e cel mai bine pentru tine.

Pai nu, eu m-am suparat si pentru faptul ca exact atunci sunase prietenii lui si el le-a zis sa il sune in 5 min ca eu plec. De atunci m-a deranjat, trebuia sa le zica ca nu poate(scuze cacofonia). SI cand a fost sa plec sa nu zica pa si sa se intoark in camera, mi-a deschis usa si a plecat... putea sa mi zica orice dar el tacea si a zis de vreo 3 ori pa. Eu l-am strigat din usa. Intr-adevar, m-am simtit umilita si poate si orgoliul nu m-a facut sa ma intorc. Dar daca el s-a intors in camera lui, ce puteam sa fac? plus ca dupa aceea am vb cu el si am incercat eu sa il impac si ma respingea...ma vedea plangand si el statea sa rada cu baietii( ca venisera sa il ia)

Asa cum am zis: nici lui nu-i pasa prea mult de tine, ci mult mai mult de orgoliul lui. Tu nu ai gresit ca ai plecat, ci ca ai plecat in noapte, expunandu-te la pericole.

Pai voiam sa vad daca are si el vreo reactie buna,sa vorbeasca cu mine. Sincer? Eu n-am stiut ca nu mai prindeam maxi taxi. EL mi-a spus ieri ca stia ca nu mai e. Stia ca n-am nici baterie, de aceea stateam la el la poarta, ma gandeam ca iese si nu a iesit decat cand au venit parintii lui. Si nici atunci nu iesea daca nu veneau baietii...si asa m-a dus si pe mine acasa. Eu plangeam langa el si incercam sa il iau de mana iar el radea cu baietii si se uita la mine urat trist

Nu se plange in fata unei persoane care nu ti-a demonstrat in situatii de viata si de moarte ca te respecta, fiindca asta te umileste si automat o face sa-ti foloseasca slabiciunea. E firea umana, de aceea tu trebuie sa te comporti cu mai mult demnitate, asa incat sa impui respect si sa-ti alegi mai bine persoanele din anturaj. Sincer, eu nu m-as fi dus in ruptul capului la un astfel de om acasa.

Stiu ca m-am umilit si injosit, sunt constienta. De asemenea sunt constienta ca ar putea gandii sa faca mereu asa pentru ca sunt eu moale. Incepusem sa ne intelegem mai bine. Desi mai mereu m-a facut sa ma simt urat.

Nu am putut sa ma abtin in acele momente,chiar mi-era greu cand el zicea ca s-a terminat intre noi,ca m-au vazut ai lui si din cauza asta se cearta cu ei. Nu stiu, nu ma puteam abtine sa nu plang, chiar daca incercam. De aceea am si incercat sa il iau in brate, sa il pup si mi-am cerut tot eu iertare.

Sfatul meu: Pleacă și nu mai privi înapoi!
Acest om nu e pentru tine, Antonia, iar iubirea, chiar dacă a existat cândva, nu mai există. Și nici respectul n-a mai rămas, deloc. Și chiar dacă vă veți împăca acum, peste câteva zile sau săptămâni o să ajungi să pui iar cam aceeași întrebare, pentru că și așa i-ai permis deja prea multe, iar cum dragoste și respect nu există, se vor crea situații tensionate la fiecare pas și rupturile se vor produce iar și iar, până te vor epuiza de tot, până te vor stoarce de ultima picătură de energie. Iar finalul oricum va fi același și nu-l văd deloc roz.
Merită?

Nu mai fi victimă!
Poți! Trebuie doar să vrei. Cu adevărat!
Pune punct acum, oricât de greu ți-ar fi, ca să nu suferi și mai mult în viitor!
Nu ai nevoie în viața ta de un astfel de bărbat, care te desconsideră și ca om, și ca femeie și căruia nu-i pasă nici de tine, nici de ceea ce simți.

Nu te mai umili și nu-ți mai distruge viața, rămânând lângă el! Mai sunt bărbați pe lume și vei întâlni pe cineva care va ști să te aprecieze la adevărata ta valoare, să te iubească, să te respecte și nu va face din viața ta un chin continuu, cum e acum, ci o va umple de bucurie, de liniște sufletească, de zâmbete și emoții pozitive, așa cum e și normal între doi îndrăgostiți.

Nu-i mai căuta scuze, nu te mai minți singură (ceea ce pare a fi gelozie, dovadă de dragoste, este doar orgoliul lui de mascul și posesivitate - te consideră proprietatea lui) și nu te mai agăța de o relație fără viitor!

Fă-ți un bine și rupe-te de el, de tot!
O să fie greu o perioadă, dar în timp o să-ți mulțumești singură că ai reușit să te eliberezi.
Bagă-ți bine în cap: acest om Nu te iubește! Cine iubește nu face așa ceva. Ești jucăria lui, cățelușa, cu care și-a permis să te compare, nu iubita (știu că te dor cuvintele mele, știu că dor mult, dar trebuie să le auzi de la cineva, ca să te trezești la realitate).

Pleacă și uită-l!
Nu contează cine unde și cât a greșit. Contează că nu este cineva pentru care merită să lupți și, orice ai face, nu veți fi împreună. Această relație nu are un viitor, s-a uzat. El s-a plictisit, tu te agăți de amintiri și speranțe (e un fel de dependență în cazul tău și e posibil să ai nevoie de ajutorul unui psiholog), iar de iubire nu poate fi nici vorbă.

Nu-ți mai prelungi suferința și spune "stop" acum! Fă-o pentru tine, Antonia! Meriți!
Știu cât doare și știu că te îngrozește gândul, dar e spre binele tău.
Dacă aș vedea măcar o mică speranță (și nu te-aș vedea chinuindu-te atât), răspunsul meu ar fi sunat altfel, însă îmi pare foarte rău, dar n-o văd și nu am nici un interes să te mint. Sunt doar o străină. Îți spun doar ceea ce văd, ceea ce este evident. Iar din afară de multe ori se vede mai bine.
Iar noi, nefiind implicați emoțional, putem oferi o părere obiectivă, care va da rezultate pe termen lung, nu doar pe moment.

Din toată inima îți spun, pleacă și fă-ți o viață alături de cineva care va ști să te iubească și să te prețuiască!
Rămânând alături de acest om, îți semnezi singura o condamnare. Nu va ieși nimic bun. Chiar dacă vă veți împăca acum. Nu mai are rost să te amăgești.
Dă-ți o șansă la fericire, la libertate, la liniște sufletească!
E mai bine să suferi o dată, decât toată viața!
Multă baftă, putere și înțelepciune îți doresc!
Ai grijă de tine!

P.S. Tare mult aș vrea să reușești să faci ceea ce ți-am spus. Nu are rost să mai amâni.
Caută în tine acea putere și ambiționează-te să stai departe de acest bărbat! Ar fi cel mai bun cadou de 8 martie pe care ți l-ai putea face...

Te inteleg destul de bine, dar chiar cred ca trebuie sa-ti alegi mai bine partenerii. Altfel ramai, nemeritat, cu acest gust amar si e pacat.

Scuze pentru raspunsul tarziu, poate e de folos. Nu am cum sa-mi dau seama daca el te iubeste daca nu cunosc relatia decat prin intamplarea asta....cred ca tu simti si stii daca tine la tine sau nu. Din ce povestesti tu eu inteleg ca amandoi ati dat dovada de orgoliu imens. Pe de o parte, tu ai incercat sa il manipulezi, santajezi cu plecatul-era clar ca tu nu vroiai sa pleci dar iti doreai ca el sa se roage de tine sa ramai. Ei bine, el a simtit asta si ce detesta cel mai mult un barbat e santajul asta si nehotararea. Plus ca el initital si-a calcat pe mandrie si a insistat sa ramai din cate inteleg. Niciodata nu vei face un baiat/barbat sa se roage de tine sa nu faci ceva de genul asta. Probabil l-ai scos din sarite cu plec/nu plec, ei gandesc altfel: daca vrea sa plece, sa nu mai comenteze atat si sa plece, iar daca vrea sa stea, sa ramana. Faza cu baietii nu cred ca a fost din rautate: daca ai fi fost tu in situatia lui si ai fi spus asta, ai fi facut-o ca sa se roage de tine sa nu iti chemi prietenii. Dar el a facut-o pentru ca ii sta in fire, credea ca pleci si nu urma sa ramana restul serii acasa plangandu-si de mila. Pe el l-a deranjat gestul tau de a sta in fata portii, i s-a parut jalnic si l-a enervat iar situatia. Nu trebuia sa te astepti sa ii amane pe prietenii lui: baietii isi respecta cuvantul, plus, ei ar fi ras de el ca e asa nehotarat si ca ia decizii in functie de toanele tale, ca sa spun asa. Te-a trimis acasa ca sa te gandesti ca l-ai pus in niste situatii stupide pentru conditia lui si sa te hotarasti ce vrei. Chestia cum ca vrea sa o termine e furia de moment. E mai bine ca dupa o cearta/situatie naspa sa il lasi ceva timp sa se calmeze inainte sa discutati. Poate tu te calmezi discutand dar el se infurie mai tare si risti sa ia o decizie extrema. Nu il calmezi cu discursuri sau tentative de dragalasenii cand el e furios.