Foarte grea intrebare ne-ai pus, una dintre cele mai grele posibile.Atunci cand parintii care ti-au dat viata te parasesc cand aveai cea mai mare nevoie de dragostea lor,anii copilariei,aceeasi parinti plini de remuscari vin sa ceara iertare dupa ani copilului uitat, cum sa stii reactiona? Daca ai sti ca macar de-acum te vei bucura de dragostea de care nu ai avut parte pana acum, lucrul acesta se va si intampla, sigur e bine sa ierti.Dar problema noastra a oamenilor mai mari sau mai mici este ca putem ierta, dar nu putem UITA.Si in anii care vor urma fie iubirea cat de mare, in sufletul tau tot va ramane asa intr-un coltisor o durere de care nu te va scapa nici un medicament din lume.Sa te ajute bunul Dzeu sa-ti dea gandul cel bun si sa te bucuri de viata ca orice copil de oriunde ar fi el, sa ai parte de tot binele si dragostea din lume.Te pupa cu toata dragostea un parinte.
La 13 ani nu se pune problema "iertarii", cu privire la asta o sa te decizi pe la vreo 30-40 ani, acum trebuie doar sa-i tolerezi, ca asa face orice adolescent cu parintii.
Multumesc frumos pentru raspuns amsa ma gandesc bine multumesc foarte frumos
Pai poate ai dreptate dar coilaria mea oricum este foarte stricata si chiar daca neam inpaca amintirile urate mereu mar bantui si de astanu o sa fiu fericita dar multumesc foarte multpentru raspuns si am sa ma gandesc foarte bine
Si apropo nu imi mai merge contul de TPU si scriu de pe cuntul de facebook ma numesc boldijar andrea claudia
Nu cred ca ai dreptate ca "amintirile urate mereu mar bantui si de astanu o sa fiu fericita", oamenii pot trece peste multe si sa fie totusi fericiti.
Eu nu as ierta. La 18 ani, mi-asi cauta un loc de munca si sa vada ca si fara ei pot ajunge cineva. Inca 4 ani.
E frumos sa ierti pentru ca iti aduce si tie liniste in suflet problema este ca e ff greu sa ierti daca poti sa o faci iarta.dar nu te complace in situatie oricum nu traiesti in trecut..iti doresc numaim bine