Buna! Nu sunt sigura la ce categorie se incadreaza intrebarea dar as avea nevoie de putin ajutor, recent am implinit 20 de ani si pare ca toata viata mi s-a dat peste cap, de la metabolism pana la responsabilitati si nu prea stiu cum sa le fac fata. Nu am avut probleme in liceu desi aveam un program mai incarcat decat cel prezent si totul parea mult mai usor de ordonat (mentionez ca sunt obsedata de control). Ce sa fac? Cum imi dau seama ce sa fac cu viata mea si toate lucrurile ce o implica ca sa ma simt bine? Toti cei pe care ii cunosc imi spun sa ma relaxez si sa mai las "maturitatea" pe oamenii batrani, dar de fiecare data cand fac ceva din lucrurile demne de 20 de ani ma mustra constiinta ca am pierdut timp pretios cu nimicuri, dar nici la partea cu maturitatea nu ma pricep. Vreun sfat?
Este normal sa gandesti asa pentru ca toti tinerii cu varste in jurul a 20-25 de ani nu stiu ce sa faca cu viata lor, esti in etapa in care ai terminat liceul si acum este momentul sa faci ceva cu viata ta pentru ca simti ca poti sa fii si independenta, dar nu stii exact ce si automat nu stii pe ce drum sa o apuci pentru ca nu stii fiecare drum unde va duce sau care e cel mai benefic pentru tine, iar legat de gandurile tale ca faci lucruri inutile ai putea sa privesti asta ca pe un avantaj, adica tu nu esti multumita sa faci ceva doar sa treaca timpul si te gandesti sa faci ceva care este si de folos pentru tine. Fiecare percepe timpul si lucrurile pe care vrea sa le faca in felul lui. Stai linistita, fiecare moment greu din viata ta inseamna o trecere de la o etapa la alta, tu acum treci de la etapa de adolescenta cu capul in nori si foarte optimista la o etapa in care trebuie sa iei lucrurile in serios, si e normal sa iti vina sa faci aceasta schimbare, sa stii ca de multe ori in viata ca sa ne schimbam viata ne loveste cu o depresie puternica, pentru ca daca nu ai avrea depresie nu ti-ar veni sa faci o schimbare, pentru ca omul se schimba cand ii merge prost, nu cand ii merge bine. Si eu sunt in aceeasi situatie ca si tine, eu am 22 acum vreun an si eu am dat in depresie, pentru ca nu faceam nimic cu viata mea si era timpul sa fac o schimbare pentru ca inaintasem in varsta dar eu voiam sa fac tot chestii de adolescent si atunci a venit depresia care m-a facut sa-mi stabilesc niste obiective de viitor care trebuie indeplinite si acum stiu ce vreau sa fac, lucrez la asta si astept sa vad rezultatul final 
.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Intrebarea ta e atat de vag formulata ca daca ne-ai da mai multe detalii, ti-ai raspunde singura la intrebare.
Răspunde
Sunt total de acord cu AndreiWRX. Foarte, foarte vagă întrebarea.
"dar de fiecare data cand fac ceva din lucrurile demne de 20 de ani ma mustra constiinta ca am pierdut timp pretios cu nimicuri" care dracu lucruri "demne" de 20 de ani? Mie îmi sună mai mult a copilă imatură netrecută prin greutăți care se consideră mult mai matură decât cei de vârsta ei iar la prima dificultate care-i iese în cale, automat clachează.
Văzusem că e deja mesajul super lung, sperăm că merge și generalizand. Ideea e ca de când am început liceul am jongla cu sportul de performanță (3h pe zi), scoala, job part-time(aveam nevoie de bani să îmi plătesc scoala de soferi) și treburile casnice( locuiesc doar cu tata așa că respinsabilitatile mamei le.am luat eu), toate astea nu prea mi.au dat timp să ies să mă distrez cu prietenii sau să merg cu fetele la cumpărături ( chestii tipice liceenilor din câte știu) Dar nu m.a deranjat prea tare. Acum in schimb nu mai practic sportul respectiv am ramas doar cu munca( care acum e de acasa ceea ce mă ajuta să imi indeplinesc treburile casnice mai usor) și facultatea, dar mi se pare mai haos că niciodată și nu le pot delimita. parca nu ajung să fac nimic din câte îmi propun. Cât despre lucrurile demne de varsta mea cum am spus puneam accent pe faptul că prietenii mei încă ies să se distreze, calatoresc sau fac cursuri pe care probabil nu le vor folosi vreodată doar din curiozitate. Tipicele petreceri sau plimbări prin cine știe ce orașe doar ca sa treaca timpul cărora eu le spun pas. Nu inteleg de ce acum când ar trebui să fie totul mai simplu lucrurile devin mai grele.
Multumesc pentru opinie, mă voi gândi serios la ceea ce ai spus, poate nu ar trebui să îmi plâng atata de mila, poate ar trebui doar sa ma organizez mai bine.
Mersi frumos! M-a ajutat să o las mai moale și să realizez că e ok să nu am raspunsurile la toate, e ok să nu stiu inca Si e ok să îmi petrec timpul diferit de vei din jur in functie de obiectivele mele. Sper sa reușești și tu ce ti-ai propus!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
