O să trec direct la subiect: În ultima vreme m-am simțit destul de tristă. De când bunica mea (cea care m-a crescut de altfel) nu mai este alaturi de mine, am început să mă simt abandonată. Mama nu prea are timp de mine, e și ea cu problemele ei, iar pe tata nu l-a interesat niciodată viața mea sau ce note am la școală (de exemplu).
Nu stiu cum să mă obișnuiesc cu sentimentul de singurătate, aveți vreun sfat?
Buna, Thalia
Vorbeste cu mama ta, spune-i despre tot ceea ce simti. Intreab-o cateva lucruri despre mama ei pe care le facea in trecut si pe care le-a apreciat. In felul asta o sa ti se imbunatateasca tot mai mult imaginea si memoria vis-a-vis de bunica ta.
Timp ce ii ceri sa-ti raspunda intrebarilor respective, o sa vezi ca usor se va imbunatati si relatia ta fiica-mama.
In mod normal ea ar trebui sa faca toate demersurile astea, dar probabil ea nu a fost invatata sa fie asa, tocmai de aia iti sugerez sa-i ceri sa-ti povesteasca despre bunica ta.
O sa afli de ce nu isi face timp pentru tine si de ce nu ai o relatie atat de buna cu ea.
Cat despre tatal tau, daca traiesti in casa cu el si daca nu s-au despartit, intreaba-l aceleasi lucruri, dar putin schimbate. Intreaba-l cum s-a cunoscut ca mama ta, incearca sa afli mai multe lucruri din trecutul lui, astfel incat sa-l intelegi si pe el. Intreaba-l despre cum s-a comportat tatal lui in timpul in care era adolescent, ca tine.
Intrebarile astea vor trezi in ei latura aia sentimentala, iar faptul ca ti se vor destainui amandoi, e posibil ca familia voastra sa se reuneasca la fel, cum probabil a fost in trecut.
Singura nu esti, atat timp cat te ai pe tine. Obisnuieste-te cu ideea ca nu ai nevoie de nimeni si ca orice persoana care apare in viata ta, vine doar optional si nu obligatoriu. Iubeste-te pe tine, fa ceea ce iti doresti, ceea ce iubesti sa faci si gaseste cate un lucru bun in fiecare lucru pe care-l faci si care nu-ti place, cum ar fi scoala sau alte lucruri pe care le practici ziua.
Cu timpul o sa-ti revii si n-o sa te mai simti singura.
Iti urez mult succes si o zi frumoasa!
Răspunde
Hey, e prima data când scriu pe TPU, așa ca îmi pare rău dacă nu e exact cum trebuie. Am mai scris mesajul asta o data, dar acest site s-a decis sa ma roage sa mai completez profilul înainte sa răspund așa ca am pierdut tot ce am scris... și uite-ma acum cum scriu iar...
Deci, Singurătatea nu este un sentiment cu care trebuie s ATE obișnuiești, ci unul de care trebuie sa scapi.( părerea mea ) O sa fiu destul de direct caci nu cred ca ai chef sa citești romană ca sa
îți Primești reaspunsul ( dacă ai, ma-mi mesaj caci îmi place sa dezvolt lucruri )
Dacă te simți și gura ar trebui sa îți ocupi timpul cu ceva, fa ce îți place, învață lucruri noi, ieși cu prieteni, socializează, fa ceva care sa te facă sa te simți bine, ca nu merita sa irosești viața plângând : " Vai cât de singur /a sunt ". Crede-ma, și eu am făcut asta, dar de când eram mic am spus mereu accelasi lucru " Eu fac mereu foarte bine " și după asta îmi ghidez viața, eu sunt mereu fericit. Ar trebui sa încerci 
Dacă te refereai doar la singurătate in cadrul familiei, încearcă sa vorbești cu părinții tai, nu știu dacă sunt tipul de persoane care sa aprecieze acest lucru, dar știu ca eu, ca părinte, as aprecia. Spune-le ce ai scris aici, explica-le cum te simți și sunt sigur ca te vor intelege. Arată-le cât de mult ai nevoie de iubirea lor, cât de mult îți dorești sa își facă Timp sa stea cu tine.
Și dacă asta nu merge, tine minte ca mu ești niciodată singura, o ai pe bunica ta care v-a trai mereu in inima și sufletul tău, va fi mereu lângă tine sa te ghideze, și mereu exista oamenii de pe internet =)
Sper ca am putut sa te ajut și te rog sa îmi spui dacă am reușit ca sa știu pe viitor când mai ralsund la întrebări, și dacă mai ai nevoie de ceva sau vrei o discuție mai lunga, mai elaborata, sunt aici
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Sentimentul de singurătate va dispărea în momentul în care vei avea o relație serioasă, vei fi iubită și fericită.
Altfel, va exista acest sentiment de singurătate.
Dar, nu trebuie să te gândești la acest lucru. Mai bine singur/ă, decât să ai prieteni falși.
Preferă singurătatea, decât niște prieteni de carton!
Succes la școală și să te gândești doar la viitorul tău!
Răspunde
Condoleanțe pentru bunica ta...
Este un lucru natural sentimentul de singurătate, mai ales după pierderea unei persoane dragi. Cu toții am trecut sau vom trece prin asta la un moment dat. Acum mai bine de 10 ani l-am pierdut pe tatăl meu. A fost o perioadă cumplită, dar timpul este cel mai bun vindecător.
Ajută foarte mult să ai pe cineva cu care să discuți, doar ca sprijin moral, să te descarci, să ai un umăr pe care să plângi. O prietenă apropiată ar putea fi un sprijin în acest sens.
Capul sus! Toate trec... și lasă urme. Iar ce nu te omoară te întărește.
Singuătatea pe care o resimți după pierderea cuiva drag și apropiat, care nu poate fi înlocuit de altcineva, e normală și omenească. Viața merge înainte.
Parerea mea e ca ai prea mult timp la dispozitie, ceaa ce e de fapt foarte bine doar ca nu ai suficiente idei sau serioase necesitati ca sa-l umpli. Plictiseala joaca un rol important aici, instaurata logic tot din lipsa culorii si animatiei din viata ta.
Dar intrebarea fundamentala este, vrei pe bune tu Thalia sa nu mai fii singura? Si mai ales, faci ceva in sensul asta?
Cred ca solutiile le poti gasi in tine doar ca nu ti-ai pus intrebarile corecte.
O zi buna
Imi pare rau pentru Bunica ta, cred ca ar trebui sa iesi mai mult cu prietenii, sa ti ocupi timpul cu activitati, daca nu ai prieteni incearca sa iti faci, mai iesi din casa, plimba te... nu e tocmai usor dar trebuie sa faci ceva pentru ca altfel vei intra in depresie
Este greu sa pierzi pe cineva drag, dar trebuie sa înțelegi si sa te obișnuiești cu gândul că oameni se nasc si mor.Pe urma sa conștientizeze că mai devreme sau mai tarziu oricum va trebui să pleci de acasa, sa iti faci si tu familia ta si drumul tau si nu vei mai fi asa de lipită si atașată de cei dragi.
Trebuie să iti faci prieteni, cunostinte cu care sa discuți, sa încerci să dezvolt o relație mai apropiată cu părinții si vei trece peste.
SI daca ii zice, are timp mai mult? N-are, precis a vb deja. E normal sa se simta nasol asa, omu are nevoie de afectiune, iubire, asa fara mai greu sa fi bine, dupa cum am zis peste tot, nici in depresie nu e normal sa cada, insa nici fericire nu e.
Adica trebuie sa spun eu ca trebuie sa fi mai ok cu mine? Asta trebuie sa simti tu, daca nu simti, e clar. Daca ajung sa spun, nu stiu ce rezolv, ca e clar ca nu simte, iar sa simti nu se intampla la comanda sau ca iti zice cineva ca trebuie sa simti. Ori vine de la sine ori nu vine.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
