Buna 
Pana la urma am luat decizia sa nu mai lupt si sa ma despart de baiatul cu care eram de 5 ani impreuna si locuiam in aceeasi casa.Nu vreau sa ma intorc la parintii mei acasa, am 22 de ani, ei stau in oras cu mine, sunt oameni de moda veche iar tata este un alcoolic notoriu care face scandal zilnic si mi-ar scoate ochii mereu ca "ca mi-a spus el mie". I-am spus mamei situatia, s-a suparat, a plans, si mi-a spus ca ea nu accepta nici in ruptul capului ca eu sa stau singura, in chirie, ca sa ma duc acasa. Decizia mea nu se schimba, m-a atins la suflet mama, insa eu vreau sa stau singura, sa vad cum e, sa stau linistita, nu sa tipe nimeni la mine sau sa ma sune la ce ora vin acasa. M-am obisnuit asa. Tata nici macar nu stie, nu stiu cum sa-i spun, ma tem ca va face scandal. Nici fratele meu nu este de acord cu decizia de a ma muta singura.
Un mic sfat cum ii pot face sa inteleaga?
Ordonare:
Cronologică
Trebuia sa te gandesti inainte sa te desparti? Chiar nu ti-ai pus problema?
Răspunde
De ce v-ati despartit? totusi 5 ani sunt o perioada destul de mare.
stand singura vei inebuni singura in apartament, plus cheltuieli daca le vei putea suporta.
daca te-ai despartit din motive ca te suna sa te intrebe la ce ora vii acasa sa stii ca e prostesc motivul
Stai singură și vezi-ți de viață. Cine vrea și poate o să te înțeleagă. Și dacă nu - e problema lor nu a ta.
Ce e atât de rău în a sta singur? Dacă nu te-ai mai putut înțelege cu partenerul, iar casa părintească nu e un mediu favorabil, cel mai bine e să stai singură.
Dacă ei nu înţeleg, asta e, în loc să-ţi coordoneze viața, să încerce măcar să te înţeleagă, atâta timp cât nu le ceri niciun sprijin material.
Nu te chinui sa faci pe nimeni sa intelega nimic! Cel mai important este ceea ce simti tu ca este bine sa faci! Toti ceilalti din jurul tau isi dau cu parerea dar nu au trait in locul tau! Tu stii cel mai bine ce e bine pentru tine! Curaj si fa pasul asa cum simti tu! Nu esti obligata sa suporti o relatie negativa doar pentru locuinta! Ceilalti ori te sprijina si iti respecta decizia ori nu merita sa te chinui sa le explici pentru ca oricum vor intelege numai ceea ce vor!
Ai dreptul sa fii fericita! Bafta!
Asa este cand fugi de acasa de capul tau de copil, fara sa-ti pese de sfaturile parintilor.
Acum ar trebui sa ia bun simt si sa-ti cauti locuinta singura, pentru ca, odata ce ai fugit de capul tau, ai dovedit ca ai gresit.
Despartirea ta, tocmai confirma parintilro ca au avut dreptate.
Fetita, fa-ti viata dupa cum te taie capul si nu-ti mai pedepsii parintii pentru greselile tale, da-le pace si nu-i mai amarii.
Nu are importanta daca este de acord mama sau fartele sa te muti singura, daca ai bun simt, e muti singura, pentru ca la 17 ani acnd ai fugit de acasa cu iubitul, nu a fost hotararea parintilro sau a fratelui, ci a ta.
Acum, din bun simt si repect, ia-ti viata in maini, ia-ti d emunca si cauta-ti chirie, ca nu-i nimeni vinovat de decizia ta luata de copil si nici nu trebuei sa-si faca altii probleme din cauza ta.
Iti meriti soarta cu varf si indesat, pentru decizia luata acum 5 ani, cand sunt convinsa ca nu ti-a pasat nici de lacrimile mamei, nici de rugamintile tatalui.
Și tocmai d-aia ai 22 ani
Dacă ești în stare să te întreții singură, fă ceea ce vrei. Părerea lor nu contează, îi iubești, îi respecți, îi vizitezi, poate, iar ei te vor iubi mereu, indiferent de situație.
Apăi fiecare e responsabil pentru ceea ce face.
Cât despre tatăl tău, poate face scandal la început și mama ta poate este necăjită de decizia ta, dar o să le treacă și în final o să accepte.
Hahahah
1. Am un job.
2. Mi-am gasit locuinta.
3. Am plecat de acasa FIX acum un an, la 21 de ani, cand am luat decizia sa ma mut cu iubitul meu cu care atunci eram impreuna de 4 ani, un pas important in relatie.
Da, nu a functionat. E ceva normal. Se desparte lumea cu copii si 3 case, cand te muti impreuna, ori te casatoresti ori te desparti- vezi niste chestii. Da, imi pare rau de mama, mi se rupe sufletul, dar nu ma plang cu nimic eu, ca persoana, decat ca sufera ea. M-ai facut cu ou si cu otet, si ai spus prost tot. Eu ma intreb oare, voi astia, chiar nu stiti sa cititi sau stati prost cu logica? 
Mie mi se pare normal sa nu ma mai intorc acasa, unde am si-un tata alcoolic care face scandal ZILNIC, care ne batea ZILNIC, ce sa faca, sa se imbete si sa ma ia la bataie si sa o mai bata si pe mama ca bonus ca de ce nu mi-a mers mie relatia si am venit acasa? Sa fim seriosi, eu n-am vrut viata asta pentru mine si nici pentru mama, ca ea a ales sa ramana si e altceva.
Atunci ce sens avea sa scrii frazele astea:
"Tata nici macar nu stie, nu stiu cum sa-i spun, ma tem ca va face scandal. Nici fratele meu nu este de acord cu decizia de a ma muta singura.
Un mic sfat cum ii pot face sa inteleaga?"
Daca tot nu-ti pasa si nu ai de gand sa te muti inapoi acasa, ce sens are sa ne intrebi cum sa-i spui tatalui?
Sau, ce importanta are ca frate-tu este de acord sa te muti ori nu, odata ce esti deja mutata?
Nu vad nici o logica in a veni si intreba ceva aici asa ceva, odata ce tu esti deja mutata, nu-ti pasa ce spune sau vrea taica-tu si nici ce vrea frate-tu.
Cat despre maica-ta, da, ai dreptate, este alegerea ei sa stea acolo, suportand bataile si certurile.
Dar, tot nu inteleg ce doresti de la noi?
Intrebarea nu mai este de acutalitate, bineinteles ca mi-am cautat unde sa stau, imi asum ce fac in viata si consider ca ma pot descurca si singura. Imi este frica doar ca face scandal si ca o bate pe mama, pana la urma, oricum este viata mea. Am dorit de la voi, un sfat, bine, tu esti mai putin pe sfaturi si pe mai mult "tras la raspundere" . N-am spus niciodata ca nu imi pasa ce spune x si y, fratele si mama mea sunt persoane pentru care mi-as da viata, dar nu suport sa stau iar in stresul cu tata, pentru ca dumneata, oricum nu stii ce inseamna sa traiesti astfel, eu am luat decizia sa n-o mai fac, simplu.
Bun, nu stiu ce este de judecat, vine o clipa cand orice copil pleaca, doar ca eu mi am asumat sa nu ma mai intorc acolo, eu cred ca e dovada de maturizare 
.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
