Poate mă insultati dar asta e! Eu am 18 ani si am un bebeluș! Da, la această vârstă si nu mi-e rușine să recunosc. Stau la părinții mei cu copilul pentru ca fostul a fugit de responsabilitatea de tata si am ales sa mi-l cresc singura! Dupa cum am spus, imi cresc copilul la mine acasa, părinților mei le este drag de bebeluș, dar mai au si momente cand ma insulta si imi "scot ochii" cum ca i-am făcut de râs ca am venit cu un copil la ei acasă, ca mi-am stricat viitorul si ca ei nu o sa ma tina pe mine cu tot cu copil. Ma gandesc doar la ziua in care o sa ma pot angaja chiar cu un salariu minim pe economie dar macar sa ma mut cu chirie si sa stiu ca nu ii incurc cu nimic si poate asa vor sta liniștiți ca au scăpat de mine! Si mie imi e greu, ma gandesc doar sa ii fac viitor bebelusului meu, la mine nu ma gandesc deloc. Are cineva o părere, o încurajare care sa ma faca sa imi ridic moralul? Doar eu stiu cum ma simt si ce am pe suflet, plus ca m-am supărat atat de tare incat am ajuns sa cântăresc 43 de kg de la 55

De fapt, tu nu esti capabila sa-ti cresti copilul singura, ca va creste parintii tai pe amandoi!
dar daca ai fost un copil rebel, care nu ti-a placuts a asculti de parinti si ai gresit, venind acasa cu un copil in carca, fa bine si lasa ciocul mic, ca esti la mila parintilor, sa vacreasca pe amandoi.
INvata si nu mai reepta greselile!
Fii respectuoasa cu parintii tai ca de ei depinzi acum si tu si copilasul tau. cauta-ti de munca si cand te infiripezi cu banii, inchiriaza ceva si muta-te.
Pana atunci, fa orice ti se cere in casa parintilor, ca destul de mult le-ai gresit si nu meritau acest lucru.

Nu e realist, din pacate, sa crezi ca vei putea lucra, la studiile tale, sa platesti chirie, sa ai grija de copil; fa un calcul sumar si vei vedea. Din pacate, ce spun parintii tai e adevarat, ti-ai inchis viitorul singura. Acum depinzi de ei pentru multa vreme. Acomodeaza-te cu situatia, ca doar tu ai intrat in situatia asta. Imi pare rau pentru vestile proaste pe care ti le-am dat. Mult succes!

Nu cred ca se mai pune problema de studii.

Eu zic sa ai capul sus, lucrurile se vor aranja de la sine. Parintii te vor ajuta si e normal caci si tu iti vei ajuta copilul. In viitor daca ei te sustin iti vei putea gasi un job bun, incearca sa ai o relatie de prietenie cu ai tai, si incearca sa ti contiunui studiile.

In primul rand, sa fim sinceri, n-are rost sa ne mintim: ai facut o greseala imensa, ai fost un copil desfranat care, in loc sa-si vada de scoala si de viata, s-a lasat folosita de un golan. Te-ai abatut grav de la un drum frumos.
Ok, nu are rost sa ne legam de asta, nu putem da timpul inapoi. Nu traim in trecut, ce-a fost a fost, acum vedem ce se poate face de acum incolo, plansul de mila nu prea ajuta.

In ce stadiu esti cu studiile? Anul acesta ai BAC? Adica peste o luna?
Termina-ti liceul, incearca sa iei bacul, ca nu e deloc greu sa iei un 6, chiar daca esti intr-o situatie dificila.
Apoi, bineinteles, angajeaza-te. Sunt sigur ca parintii, chiar daca-ti mai arunca cate-o vorba, nu te vor lasa singura, te vor ajuta si ei cum pot ca te iubesc atat pe tine cat si pe copil, neconditionat.

De asmenea, te incurajez si e foarte important sa obtii pensie alimentara de la nemernicul ala. Nu ezita nicio clipa, fa tot ce se poate ca sa iti plateasca pensie alimentara, nu e normal sa scape el de toate grijile!
Daca refuza sa recunoasca ca e al lui, va fi obligat sa faca test ADN, deci e imposibil sa scape. E obligatia lui sa contribuie, nu-l lasa asa, nu fi proasta. Macar acum nu mai fi.

Sa-ti mai zic ceva: Niciodata nu-ti va da Dumnezeu mai mult decat poti duce. Daca ti-a dat un copil, sa fii convinsa ca-ti va da si cu ce sa-l cresti. Ai incredere in El, roaga-te Lui, multumeste-i Lui.

Exact, si atunci nici de un loc de munca care sa ii permita independenta nu se pune problema.

Un loc de muncă, pensia alimentară si ajutorul parintilor. Astea vor fi suficiente pentru a creste bine copilul. In plus, la un moment dat poate intalni alt barbat.

Da, asta se mai poate face de acum incolo.

Multumesc frumos pentru raspuns!

Multumesc pentru îndrumări.

Multumesc frumos pentru îndrumări!

Poate o sa gasesti unu care il simpatizeaza pe ala mic si iti face viata usoara sa poti pleca. Femeile au un salariu mai mic comparativ cu un barbat nu stiu daca iti permiti o chirie singura

Mda,cea mai rea parte e ca ai slăbit 12 kg.
Dacă nu ți-e rusine sa recunosti, n-ar trebui sa ai nicio problema in a-l creste singura, cu banii tai, in casa ta.Doar tu știi cum te simți?
Ar trebui sa te simți proasta.Naiva.Puteai avorta.
Ce încurajări vrei? Sunt mulți prosti pe lume?

Multumesc frumos pentru raspuns si pentru sfaturi! Numai bine

Răspuns pentru părinți.
Acest copil poartă viața voastră mai departe. Voi veți muri, dar viața voastră continuă prin el.

Puteam avorta? Eu nu am enumerat mai sus ca imi pare rau ca am un copil, e lumina ochilor mei! Sunt înstărită, am condiții sa mi-l cresc doar ca părinții mei au momentele lor care mai deschid câte un subiect.În fine, sper sa fie bine pe viitor pentru ca nu sunt atât de proasta, și asa cum toți au plecat de jos, tot de jos voi pleca si eu si nu voi muri de foame, iar copilul meu va fi bine! Multumesc oricum pentru raspuns!

Va multumesc din suflet pentru cuvintele frumoase! Va doresc numai de bine si multa sanatate!

Cine te-a pus sa faci copil cu cineva care nu a vrut copil? Cine te-a pus sa nasti copilul stiind ca nu ai o situatie materiala buna? Cine te-a pus sa supui un copil la o viata grea. Evident ca ti-ai sabotat viitorul. Acum mult mai putini barbati te vor dori pentru ca prioritatile tale vor fi copilul si nu ei. Si nu poti vreo secunda sa atepti alti barbati sa aiba grija de copilul tau sau sa le pese de copilul tau. Nu e treaba lor. Nu e treaba mea ca barbat sa cresc copilul altuia. Ceva nu se leaga. Barbatul care "a fugit" de responsabilitate a dorit copilul asta sau ai luat tu decizia de una singura sa aduci un copil pe lume ca sa-l tii aproape? Degeaba o faci pe trista pentru ca aveai oricand optiunea ori sa te feresti sa ramai insarcinata ori sa faci avort stiind ca nu te va sprijini al tau barbat. Tu ca femeie ai oricand optiunea sa renunti, dar n-ai facut-o.

Mai gindeste-te inca o data la salariul minim pe economie si mutat singura cu un copil... Parere? Fa niste studii care sa iti asigure un venit peste medie daca nu vrei sa te urasca copilul mai tirziu. E de admirat faptul ca ai ales sa tii copilul si incerci sa ii oferi un viitor. P.S. Da in judecata debilul care te-a lasat gravida pentru pensie alimentara.

Draga mea, tatal si-a recunoscut copilul? Inteleg, a fugit dar trebuie sa isi asume responsabilitatea! Daca lucreaza, inceraca sa dai de el si pe cale amiabila sa ii ceri bani pentru copil, ca doar nu l-ai facut singura! Daca nu cauta un avocat si cere-i pararea cum trebuie procedat.Cu ajutorul parintilor.
Parintii,chiar daca iti mai zic cate ceva,totusi te sprijina, Inchide si tu ochii.
Daca nu ai mai lucrat pana acum va fi greu, mai ales ca ai copil micVa fi destul de greu mai ales ca nu ai nici experinta.
Fa-ti ajutor de somaj, urmareste unde sa fac cursuri de calificari in orasul tauOdata cu calificarea iti va fi mai usor sa iti gasesti ceva de munca, sa te muti, si nu depinzi asa mult de parinti, timp in care copilul va creste si il poti da la cresa /gradinita.
Pana atunci stai cu parintii ca nu ai incotro!

De ce ar trebui sa-si asume responsabilitatea? Nu a vrut copilul si totusi aceasta fata de 18 ani a luat decizia de una singura sa nasca copilul oricum. Intotdeauna ultima decizie de a pastra un copil sta in mana femeii. Ea decide ultima. Intr-aadevar a gresit si el ca a facut-o neprotejat. Ori ea a facut infinit mai multe greseli. A ales pe cineva care nu voia copil, de si ea voia. I-a fortat mana concepand acest copil, fara sa se gandeasca, ca poate tatal nu vrea copil acum, fara sa se gandeasca ca fara parinti va fi mult mai greu sa creasca un copil. Nu s-a gandit ca va creste un copil fara tata. Nu s-a gandit ca are doar 18 ani si valoarea ei ca femeie va scade dramatic pentru ca multi se feresc de mame cu copii, nu s-a gandit ca in loc sa se concentreze pe studii se va concentra pe copil. Tot ce a fost in capul ei a fost ca "A SIMTIT" ca trebuie indeplinita o necesitate biologica, si anume sa scoata afara prin veverita un bebe, ca asa simtea ea la vremea aia. Uite de asta nu merita luate in serios multe femei cand spun ca "in relatie trebuie comunicare". Unde a fost comunicarea cand a luat ea de una singura decizia de a pompa un copil afara prin vagin fara sa se asigure ca si tatal biologic va fi acolo. Unde a fost comunicarea? Unde e comunicarea in relatie cand voi muierile luati decizii de capul vostru, decizii proaste? Unde e comunicarea aici?

Serios? de unde stii? Esti cumva taticul bebelusui?

Foarte serios. Tocmai ea a recunoscut ca tipul i-a mentionat clar ca nu vrea sa fie tata, dar ea a luat decizia de capul ei sa-l implice in chestia asta. Ea a luat decizia de capul ei sa-l faca tata si sa-l implice in tot ce inseamna asta. Daca ea a luat decizia de capul ei sa ignore ce dorea prietenul ei, daca ea a luat decizia de capul ei sa nu tina cont si de viitorul tata si sa aduca un copil pe lume care va creste fara acel tata, atunci eu zic ca este mai mult decat justificat si el sa decida de capul lui sa se spele pe maini de situatie. Mi se pare corect. Tie nu?

Indiferent de circumstante, odata recunocut legea il obliga la plata pensiei alimentare!
Cel mic nu are nicio vina pentru ca are un tata iresponsabil si va plati intr-un fel sau altul...Nu cu bani!

Asa e, cel mic nu are nici o vina si legea il va obliga la pensie alimentara. Vad ca te grabesti sa zici de "tata iresponsabil" dar nimic de "mama iresponsabila". Cum vine asta?

Mama l-a purtat in pantec noua luni si si-a asumat crestera lui.Chiar si singura! Despre ce vorbim noi aici?

Da, fara tatal biologic, fara o familie inchegata cu ambii parinti alaturi, fara resurse. Vorbeam despre "inconstienta mamei". Despre asta vorbeam.

Acum cel mai bine e sa te intelegi cu ai tai si sa iti gasesti de munca sezonier pana mai creste copilul. Esti parinte nu mai ai voie sa te smiorcai toata ziua, ai o responsabilitate. P.S: Oamenii buni, nu va mai deschideti picioarele si fermoarele fara protectie daca nu va permiteti cresterea unui copil!

Bună! Văd că mă cerți deși nu cunosti în totalitate situația! Eu am avut o relatie de aproape 2 ani! Părinții mei cât și ai lui știau de noi, eu dormeam la el, el la mine. aveam planuri. Ne doream un copil, dar nu acum, ci cu timpul, dar fără să vrem a venit neașteptat! Apoi o dată cu vestea ca vom avea un copil, el s-a schimbat brusc, la fel si părinții lui care erau de acord cu mine si relația noastra! Practic eu atunci le-am văzut a doua față si ca m-am încurcat cu cine nu trebuie. Eu avort nu am fost de acord sa fac. Sa mai spun ca eram aproape de 6 luni iar el si părinții lui ma obligau să merg sa avortez? Deci la 6 luni cand deja eu ii aflasem sexul, misca in burta, si se putea năștea chiar si peste o lună, sunt cazuri de bebelusi născuți la 7 luni prematur. Am zis sa închid ochii si sa cred ca s-a speriat de ideea ca va fi tata atat de devreme si am asteptat pana in ziua in care se va naște copilul, am crezut ca văzându-l o sa se schimbe. Dar nu, el e plecat acum în străinătate, stiu de el, pot da de el cand vreau, e din același sat cu mine, sta la două străzi de mine. Dar eu am luat hotărârea ca el sa nu îndrăznească vreo data sa imi vada copilul, si i-am spus că nici de vreun leu nu am nevoie de la el. Doar sa nu mai aud de el pentru ce a putut sa faca atat mie, cât și copilului. Si nu sunt singura pana la urma care pațeste așa, pentru ca multi băieți se distrează, se prefac ca vor familii, își doresc relatie cu o fata, iar cand vine vorba de responsabilități, fuge. Nu-mi pasa daca alți băieți vor fugii de mine si nu-si vor dori relatie cu mine din cauza ca sunt mama. Ma mandresc ca sunt o mama tânăra, am un copil frumos si sănătos și el e pe primul loc, nu eu. Eu iti multumesc pentru ca mi-ai scris dar în mare parte cred ca am si eu dreptate!

Bun, sa zicem pentru un moment ca si el a vrut copil. Tu ai spus ca voiati un copil, DAR NU ACUM. Ori tu l-ai facut acum, l-ai luat prin surprindere, pe nepregatite, ai incalcat intelegerea.

Apoi, spui ca "fara sa vrem, a venit neasteptat". Nu exista asa ceva. Pot sa inteleg partea cu "fara sa vrem", pot intelege ca si-a dat drumul in tine fara sa vrea, asta pot sa inteleg. Dar un copil creste 9 luni de zile in burta mamei. Nu poti sa spui ca in 9 luni de zile "A VENIT NEASTEPTAT". Tu realizezi cat de absurd suna? Pe mine ma ia rasul cand citesc asta. Cica in 9 luni de zile, a venit neasteptat. Vrajeli. Chiar daca voia si el copil, avea suficient timp sa decida pe mai incolo ce avea de facut. Ori ai facut in asa fel incat copilul sa vina mai devreme decat era stabilit. L-ai luat prin surprindere. Omul practic nu avea nici un plan facut. Ti-a venit tie asa sa faci copil acum si sa-l incarci cu "RESPONSABILITATI" desi tocmai tu ai recunoscut ca planul era sa faceti copil mai incolo, nu acum.

Spui ca barbatii fug de responsabilitati? Doar de responsabilitatile alea care apar din senin din partea altora. iti garantez ca responsabilitatile care ni le asumam, nu fugim de ele. Cand ne pun in spinare alte persone responsabilitati care nu nile dorim sau nu ne asteptam, nu avem de ce sa ni le asumam. Intelegi ce-ti zic?