Poate mă insultati dar asta e! Eu am 18 ani si am un bebeluș! Da, la această vârstă si nu mi-e rușine să recunosc. Stau la părinții mei cu copilul pentru ca fostul a fugit de responsabilitatea de tata si am ales sa mi-l cresc singura! Dupa cum am spus, imi cresc copilul la mine acasa, părinților mei le este drag de bebeluș, dar mai au si momente cand ma insulta si imi "scot ochii" cum ca i-am făcut de râs ca am venit cu un copil la ei acasă, ca mi-am stricat viitorul si ca ei nu o sa ma tina pe mine cu tot cu copil. Ma gandesc doar la ziua in care o sa ma pot angaja chiar cu un salariu minim pe economie dar macar sa ma mut cu chirie si sa stiu ca nu ii incurc cu nimic si poate asa vor sta liniștiți ca au scăpat de mine! Si mie imi e greu, ma gandesc doar sa ii fac viitor bebelusului meu, la mine nu ma gandesc deloc. Are cineva o părere, o încurajare care sa ma faca sa imi ridic moralul? Doar eu stiu cum ma simt si ce am pe suflet, plus ca m-am supărat atat de tare incat am ajuns sa cântăresc 43 de kg de la 55 
Ei bine, e bine ca ti-ai asumat acest fapt.
Acum, e ceva mai greu, e drept, dar cu timpul o sa te obisnuiesti si vei trece peste.
E greu ca esti limitata si dependenta de parinti, insa trebuie sa le apreciezi ajutorul pe care ti-l ofera, chiar daca uneori iti mai spun si vorbe rele.
Dar, mai mult de atat, e sa inveti din aceasta intamplare si sa ai grija de cine esti alaturi.
Vezi tu, in situatia ta, de multe ori ai avea tendinta sa fugi cu primul venit care te accepta cu copil cu tot.
Ei bine, nu face asta, de multe ori, asta duce intr-un cerc vicios, unde fie copilul o sa fie exclus, tu o sa fii invinovatita, fie, o sa mai apara inca un copil, iar asta e posibil sa te puna intr-o postura si mai aiurea.
Invata sa ai rabdare, sa cunosti o persoana care te accepta asa cum esti, cu bune, cu rele.
Iar la rele nu ma refer la copil, un copil nu poate fi numit ceva rau.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Da, încă o dată o spun ca venirea copilașului a fost neașteptată! Am spus că ne doream, dar daca Dumnezeu a vrut să ni-l dea mai devreme, a fost bine venit. Eu nu sunt cea care i-a venit de facut copii. Pur si simplu s-a întâmplat să rămân, am spus că aveam relatie, nu e facut din flori. Stiu cine ii este tata, nu fac ancheta în cazul ăsta. Si eu imi mentin în continuare parerea ca bărbații care fug de responsabilități, ăia nu se numesc bărbați. Fie ca a fost dorit copilul sau nu, si aici vb in general, trebuie sa-si asume. Copilul nu are nicio vina, si nu e obligat să suporte astfel de drame. Multumesc inca o data pentru raspuns, apreciez totusi ca iti rupi din timp scriind opinia ta, chiar dacă nu este în favoarea mea. Dar apreciez atenția. Multumesc!
Răspunde
Stai calma ca parintii te vor sustine in continuare. Termina-ti liceul si angajeaza te. Macar contribui financiar cu ceva. Nu e situatia de vis dar usor, usor vei iesi la liman. Peste cativa ani nici nu o sa mai tii minte ce se intampla rau acum.
Ai putea sa-l dai in judecata pe golan sa iti plateasca pensie alimentara. Asa ar fi corect.
Te admir mult ca ai pastrat copilul, multe femei dau fuga la avort ca sa scape de responsabilitate.
O sa reusesti sa il cresti pe copil pana la urma, bunicii mei au crescut 10 copii si pe atunci nu erau salarii, traiau doar din agricultura.
Nu îți înțeleg răspunsul, atitudinea asta agresivă nu are niciun rost. Pe langa asta aduci in discuție lucruri pe care ea nu le-a menționat în întrebare.
Nu ai tu de unde să știi că nu își poate creste copilul și nici că și-a compromis viitorul. Am o colega care are copil de 10 ani la 29 de ani. A terminat facultatea și profesează.
Ce nu înțelegi din faptul că dobitocul ăla a fugit de responsabilitate? Ți se pare de neconceput așa ceva?!
Nu cred sa fi menținonat că vrea o relație, sau sa se căsătorească. Spui că tu că bărbat nu ești obligat să crești copilul altuia. Foarte bine, fiecare are dreptul să aleagă.
E ușor să aruncăm cu pietre, mai greu sa înțelegem și să acceptăm.
Tocmai că nu a fost. Daca era, și așa cum trebuie, poate rezultatul era altul.
Sa înțelegem că nu e importata comunicarea într-o relație?! Cu ce o putem înlocui?
Tu esti cu capul rau de tot.
De crescut copilul si-l poate creste, nu neaparat in cele mai ideale conditii dar copilul va creste. Cat despre viitor este compromis. In primul rand nu se va mai putea concentra exclusiv pe studii cum e cazul. Si de asemenea majoritatea barbatilor nu vor dori mama cu copil. Nici un barbat care se respecta nu va cauta sa aiba grija de copilul altuia. Si chiar si o simpla relatie e compromisa pentru ca prioritatile ei vor fi directionate catre copil, m nu catre partener. Ce fel de barbat vrea sa intre intr-o relatie, care el o ofera doar ca sa fie pe locul 2? Mai bine o evita. Colega ta este doar 1 caz. Nu inseamna ca este regula generala.
Nu se poate numi "fugit de responsabilitate" cand acea "responsabilitate" a fost pusa fortat pe umerii lui aiurea. Da, singura lui greseala a fost ca si-a dat drumul in ea fara protectie. Dar daca ea l-a pacalit, daca ea i-a spus" scoate-ti prezervativul, vreau sa te simt mai bine" sau l-a pacalit ca nu e o zi periculoasa in care poate ramane insarcinata, sau poate i-a facut oral si cand si-a dat drumul in gura ei ea s-a dus frumusel in baie, si-a manjit 1 sau 2 degede si le-a bagat acolo jos. Situatii pot fi multe. Ma deranjeaza ca doar barbatul devine "nenorocit" pentru un scenariu care nici tu nu ai de unde sa stii cum s-a intamplat. Nu ai tu de unde sa stii in ce maniera au avut loc evenimentele. Tot ce ai este varianta ei, varianta care o inghit un dram de sare. Si apropo, sa ziceam ca el a gresit si si-a dat drumul in ea. Ea este ultima in acest moment care decide daca va veni sau nu copil. Tipa avea 9 luni la dispozitie sa faca ceva in privinta asta. Daca tin bine minte a spus ca atat prietenul cat si familia au rugat-o sa intrerupa. Clar nu aveau de gand sa intretina un copil. Si-au exprimat frumos dezinteresul, clar si raspicat. Ea a refuzat pentru ca voia acest copil. Perfect. Acum de ce plange ca e ala nenorocit si ca nu vrea "RESPONSABILITATEA"? Si de ce sari tu acum ca virgina strapunsa pentru prima oara in apararea ei? Ambii au partea lor de vina. Asa cum te deranjeaza pe tine dobitocii care "fug de responsabilitate" asa ma deranjeaza pe mine dobitoacele care folosesc copii mici, nou nascuti pe post de unealta de santaj, pe post de arma pusa la tampla!
Vezi-ti măi de treaba ta! De unde pana unde iti faci tu curaj sa ii spui ei ca e cu capul, si sa vorbesti despre mine așa? Sunt curioasă daca tu ai pe cineva în viata ta, hai ca de mine spui ca nu pot pentru ca am un copil, dar tu? Esti chiar stupid, cand citesc ce ai putut gândi...Adică mama ta cand te-a conceput pe tine a recurs la acele metode? Vai de capul tău, ce gândire poti avea! Si ce nu înțelegi prin faptul că nu am vrut să fac avort, nu pentru a-i pune neapărat responsabilitatea în cârcă, pentru ca am zis clar ca nu i-am cerut nimic, nicio pensie, niciun leu! Am din ce creste atat copilul cât și eu, si plus de asta nu imi crești tu copilul sa stai tu sa imi spui mie ca nu va duce niste conditii bune. Voi munci pentru el, ca ori acum ori mai tarziu tot avea sa se întâmple sa am un copil, si toata lumea munceste pentru copii! Nu imi pare rau ca am un copil la această vârsta, sunt mândră că sunt tânăra si în putere. Pur si simplu am avut niste discutii cu părinții mei care au trecut deja! Asa ca nu te mai baga aiurea în seamă ca oricum nici nu dau doi bani pe parerile tale si nu ma intereseaza! Te-ai obosit degeaba din pacate. Asa ca sa nu mai văd niciun comentariu din partea ta si vezi-ti de ale tale draga ca sunt sigură că te dai cocos aici, dar și tu esti vai si amar!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
