| Erika100 a întrebat:

Bună. Probabil ca vor fi multe comentarii urate la întrebarea care o voi pune urâte, dar nu scriu aici ca sa primesc comentarii urate și descurajatoare ci pentru ca nu am pe nimeni și simt ca imi doresc sa vorbesc cu cineva, sau sa aud o părere
Ma va ierta Dumnezeu vreodată dacă fac avort? Sau mai bine zis Avortul se iartă? Sunt o persoana care are credință in Dumnezeu și care mi -am promis in fața Domnului ca niciodată nu voi face asta, și nu voi lua sufletul unei Fințescu care nu are apărare! Dar mulți judeca fără sa cunoască situația
Am 3 copii dintr-o alta casnice, iar copiii sunt la tatăl lor, eu lucrez in străinătate ca sa ii pot întreține, pentru ca dacă ar fi lângă mine nu as putea sa le ofer nimic fiind prea mici, iar tatăl lor nu este tocmai acel "Cap de familie " pe care as putea sa ma bazez ca ar putea sa aibă grija de familia noastră iar eu sa pot sta cu copiii, de aceea încerc eu sa fiu cap al familiei și sa imi ajut copiii.
De un an mi am făcut alta relație, pentru ca am 21 de ani, nu cred ca este ceva chiar anormal sa Cunoști pe altcineva in viața ta, consider ca orice Om merita sa fie iubit, mai ales ca eu nu am avut parte de iubire din partea nimănui, familia mea lipsindu mi mereu, părinții mei care nu m au iubit niciodată, întotdeauna am căutat sa fiu înconjurată de cineva, pentru ca Singurătatea e foarte grea! Și imi doream sa fiu iubita cum nu am fost niciodată! Trecem peste asta, am cunoscut după un timp un băiat cu care sunt de un an in prezent in relație și ce sa zic, nu pot sa zic ca era relație perfecta, dar nu ma mai simteam așa singura, aveam și eu pe cineva. El imi spunea mereu ca își dorește copiii pentru ca el nu avea. și ca ar fi bucuros ca eu sa fiu mama copilului lui. Planificam multe, doar ca după un timp el s-a schimbat, dar de fapt cred ca asta era el cu adevărat iar la început era totul doar de fațada, a început sa ma bată ( Asta înainte sa rămân însărcinată ) sa se comporte foarte urat, sa vorbească cu alte fete și sa ma agreseze. Mulți vor spune : de ce nu ai plecat de la Prima palma? Și asta e o buna întrebare. La primele bătăi, el ma șantaja emoțional, ca a fost un copil foarte chinuit de părinți lui și ca regreta, plângea și spunea ca asta nu se va mai întâmpla. Eu încercam sa ma învinuiesc pe mine și sa l înțeleg pe el, pana într-un punct când mi-am dat seama ca el nu se schimba, când a văzut ca imi doresc sa plec și vreau sa renunț, a început sa treacă la forța, aici ma refer ca imi încuia hainele in debara ca sa nu pot sa am acces la ele sa plec, imi lua banii și dacă nu ii dădeam ma bătea, ca sa fie sigur ca nu am resurse financiare sa pot pleca, el știind ca nu am prieteni, familie, frați etc ca sa pot apela la ei, iar fără banii nu mi-as putea permite o locuința fără el. Am încercat sa ma lupt cu el, sa ma bat cu el, dar el era bărbat, evident ca avea forța dubla ca a mea, si devenea din ce in ce mai agresiv. Când am rămas însărcinată adică acum 6 săptămâni, credeam ca va fi o mare schimbare, pentru ca el mereu zicea ca copilul ii va schimba automat viața! credeam ca măcar lovită nu voi mai fi, ținând cont ca ii purtam copilul in burta. Dar sincer sa va spun, bătăile au început mai rau după ce am aflat ca sunt însărcinată, am fost împreuna la control, iar când doctor ne a arătat bebelușul si ne a spus ca e bine, reacția lui a fost de Tristețe, ca si cum i-a părut rau ca, bebelușul era bine, ceea ce ma întristat rau, am încercat sa vorbesc cu el sa decidem ce sa facem, pentru ca un copil este ceva foarte serios, dar el Niciodată nu avea nimic de spus in povestea asta și tăcea sau zicea ca, caut motive de cearta! La un moment dat nu am mai suportat și am chemat poliția ca sa pot pleca de la el, și am reușit sa plec, el imi spune sa fac avort, pentru ca eu nu merit copilul lui! Acum zice ca eu nu merit sa fiu mama copilului lui. Deci el mi-a întors spatele când aveam cea mai mare nevoie, părinții nu am sa ma ajute, nu am pe nimeni. N am unde sa stau ca sa l cresc in țara, (eu am stat in afara ) și dacă il nasc nu va avea cine sa stea cu el ca sa pot merge la munca, și chiar dacă as găsii o soluție mi-ar fi foarte greu sa pot sa am grija și sa întrețin 4. Tatăl celor 3 copii ai mei mi-a spus ca dacă voi tine acest Bebeluș, nu voi mai avea voie sa mi văd nici cei 3 copiii. Iar eu am stat și după zile de gândire in care am plâns și m-am judecat cât de proasta sunt, mi-am dat seama ca nu am alta soluție, pentru ca dacă va veni pe lume, il voi chinui, eu nu voi avea ce sa i ofer singura pe lume și fără sprijin nu ma voi putea descurca. Și pana nasc va veni perioada de la 7 lunii când nu voi mai putea muncii, iar dacă eu nu muncesc de o perioada mai lunga in străinătate nu voi putea lua concediul postnatal, și cum am zis, fără sprijin nu voi face fata, și va trebui sa neglijez ceilalți copiii mai mult, ca nu voi putea sa ma împart. Chestia asta nu mi da pace, ma gândesc sa ma sinucid. Nu Știu ce sa fac, nu vreau sa chinui un copil, dar oare Dumnezeu ma va ierta după o crima? Mi e greuuuuu sa mi omor bebelușul, e bucățică din mine el nu are vina, nu știu dacă fac asta dacă vreodată voi putea trece peste! Vreau un sfat va rog

Răspuns Câştigător
| dullcat a răspuns:

Buna.Stai linistita, te va ierta Dumnezeu.Eu cred ca e pacat mai mare sa aduci copii pe lume si sa-i lasi sa sufere, fiind in imposibilitatea de a le oferi cele necesare unui trai decent, ca apoi sa ajunga pe la casa de copii sau sa ajunga adulti care o tin numai in pacat.Matusa mea a facut si ea avort, iar apoi toata viata si-a pastrat credinta si a facut fapte bune.Acum este iesita la pensie.Nu am absolut nicio indoiala ca o va ierta cel de sus.

Sa te sinucizi nu este deloc solutia. Daca nu ma insel, e un pacat mai mare decat avortul.Ar trebui sa iti cantaresti mai bine deciziile.Inteleg ca ai trecut prin multe, dar cauta sa fii cu capul pe umeri si sa iti gasesti curajul de a dirvota si a merge la psiholog, astfel incat sa nu mai intri in relatii toxice! Daca nu faci asta vei sfarsi in aceleasi relatii unde vei fi abuzata atat psihologic cat si fizic.Crede-ma ca ai nevoie de ajutor, pentru a putea recunoaste oamenii cu care interactionezi, sa nu mai ajungi manipulata si umilita, sehestrata in propria locuinta.

14 răspunsuri:
| anonim3248 a răspuns:

Cam nu iese socoteala cu numărul de 3 copii până la 21 de ani.

| Erika100 explică (pentru anonim3248):

Da, de la 17 ani am făcut primul copil, la 18 unul, 19 unul, și acum 21 iar

Răspuns utilizator avertizat
| Simpatic a răspuns:

Nu te judec dar un lucru nu inteleg cum toti amaratii fac claie de copii, iar familii formate din medici au 1 sau 2 copii.
Eu inteleg asa sa ai mai multi copii cand ai o situatie financiara foarte buna nu invers proportional.
Inteleg cum merge constiinta in cazul tau, nici eu nu am putut sa fiu un proxenet, as fi avut o viata mult mai de lux decat acum dar imi incalcam constiinta, nu puteam sa fiu ceea ce urasc cel mai mult...
Asa ca inteleg perfect cum nu poti sa incalci un principiu religios.
Ai facut o multime de greseli pana acum si ai dat numai de dobitoci, imi e sila de cei pe care naive ca tine ii cunosc si isi bat joc de ele, iar alti baieti frumosi, destepti sunt singuri, e o ironie a vietii se pare.
Pentru un raspuns corect la o intrebare religioasa se impune vorbitul cu un specialist, un preot, cu siguranta ai si in Italia sau in orice alta tara din UE fie o biserica ortodoxa fie catolica, in orice caz sunt biserici romanesti in toate tarile populate de multi romani. Spune-i acelui preot toate argumentele pro si contra, tot ceea ce ne-ai scris si noua aici si vezi acela ce spune.
Eu mai stiu un lucru apropo de faptul ca Dzeu nu iarta crima, dar oare Moise cand a aflat ca este de fapt evreu crescut de faraon, nu a ucis cu piatra un egiptean care batea un evreu? Nu a facut el o crima? Dar a fost pedepsit de Dzeu? Nu, nu a fost.
Nu vreau sa incurajez avortul ci doar faptul ca nu stim noi ce iarta sau ce nu iarta Dzeu.
Si vorbesc din documentare si citire nu de la babe citire.
E o decizie grea, nu as vrea sa fiu in locul tau din pacate.
Insa ce ai spus sinuciderea nu este o cale, tu ai "gresit" tu sa indrepti, cum ziceam si eu imi doream un alt nivel mult mai bun al vietii(si la mine mult inseamna Mult, ca mult am si acum) dar nu am ales acea cale, mai bine mor decat sa ingenunchiez
Asuma-ti, si lupta, noi oamenii suntem slabi pentru ca nu ne asumam ceea ce facem, indiferent ca faci bine sau rau, asuma-ti lupta si mergi mai departe.
Toate cele bune!

| Eireann a răspuns:

In Octombrie erai in UK de 3-4 luni, in Noiembrie erai de 10 luni deja si in August anul urmator erai de 5 ani...
Din punct de vedere religios pe de o parte se spune ca avortul e o crima, pe de alta parte Dumnezeu iarta orice pacat daca te caiesti suficient.

| Freya1 a răspuns:

Încerc sa înțeleg situația și sa pun totul pe seama faptului ca nu ai familie, ca nu ai avut un sprijin și o educație iar de aceia s-a întâmplat.ce sa întâmplat.
Eu una am familie, dar niciodată nu am primit dragostea și înțelegerea dorita din partea lor.Si eu am plecat de acasă la 14 ani tot pentru ca am vrut sa fac ceva, sa ma simt iubita și apreciata dar nu am făcut copii și mai ales atâția.
Asa ca ma gândesc în felul următor.Asta ca asta, dar ceilalți 3 de ce i-ai făcut? Și mai ales 3? Nu ai văzut ca nu ai cu cine sa ii crești? Nu ai văzut cum se creste un copil?
Eu am aproape 30 de ani, un copil de o luna și efectiv pic în cap de somn, griji, stres pentru ca trebuie sa ii ofer mâncare, scutece, medicamente și alte minuni pentru o creștere optima.Ca sa nu mai spun ca de o luna (plus pe timpul sarcinii) nu prea am mai închis un ochi ca mereu trebuie sa fiu lângă el,sa îl hrănesc,sa îl schimb etc.Tu ai prins colici la copii tai,ai stat cu ei în brate sau sa le plângi de mila ca se chircesc de durere? Eu una nu mai pot face alt copil când vad cât e de greu cu unu.
Știu ca o sa te superi și o sa zici ca te judec,dar nu o fac din răutate ci sa te fac sa te gândești mai bine.Iar acum,ierte-ma Dumnezeu,nu e vorba de ce a zis fostul tău ca îți interzice sa îți vezi copii, dar ce o sa faci și cu asta? Îl vei lasa la actualul și vei pleca sa cauți de munca sa mai ți un copil și un trantor? Nu ști ca la copii le mai trebuie și dragoste, afecțiune, atenție etc nu dor bani? Sau crezi ca, copii o sa te iubească pe tine mai mult pentru ca le zici ca le-ai trimis bani?

În fine, sfatul meu e ca nu e ok sa mai faci încă un copil.Chiar dacă o sa fiu criticata pe tema asta prefer sa fie un copil în minus chinuit sau traumatizat decât sa ma gândesc la păcatul tău în fata lui Dumnezeu.Cred ca mai mare păcat îți faci sa chinui copilul.

| Liviu a răspuns:

Da-l afara, un raspuns crud si la subiect. Ai doar 21 de ani, deja 3 copii(Nu te cert, nu te judec, recapitulam) muncesti in afara sa ii intretii. Copii cu cat cresc cu atat au nevoie de mai multe. Daca aveai situatie, te incurajam sa il tii

| Sistemulxxl a răspuns:

Probabil ca dupa avort nu vei mai face copii. Perfect!

| Sistemulxxl a răspuns:

Ai 21 de ani si 3 copii iar al 4-lea pe drum. Scoala nu ai nu-i asa? Nu cumva esti si de hetnie ca numai aia se babardesc de tineri si fac copii? Ptr ce-i faci? Sa aiba viata ta fenomenala?

| Sistemulxxl a răspuns (pentru Simpatic):

Frumos cu asumarea. Imi place.
Ai furat, omorat, batut, etc? Asuma-ti, ramai pe loc si plateste.
Puti isi asuma.

| Cavaler001 a răspuns:

Daca îți iubești copiii, nu te sinucizi!
In ce privește avortul, cu cât mergi mai repede la ginecolog e cu atât mai bine. E clar că ai făcut o alegere greșită, dar te poți corecta sa nu mai ajungi in asemenea situații pe viitor. Nu te iei la bătaie cu iubitul când dă in tine, ci pleci. E simplu.

| Ocreștină a răspuns:

Avortul îți distruge viața! E un păcat foarte mare!

| Ocreștină a răspuns:

Sinuciderea te va duce la iad.

| Ocreștină a răspuns:

Scrie in Biblie: păcătosul va fi bătut. Spovedește-te și nu mai pacatui!