Problema mea de data asta este legată de părinții mei.
Eu stau cu tatal meu de 5 ani. ( Inainte stăteam in Romania la bunici) insa a decedat bunica si m-am mutat la tata.
Problema e ca asta m-a afectat mult psihic. A durut imens ca bunica a decedat si a trebuit sa ma mut.
La inceput eram fericita sa stiu ca in sfarsit voi avea un tata. Insa. aceasta gandire a esuat pe parcursul anilor.
Tatal meu este o fire mult prea agresiva prin vorbe.
Chiar daca nu ii dau motive sa ma certe el.mereu gaseste motive. De exemplu imi spune ca il fac de rusine, insa eu mereu am fost civilizată cu cei din jur. Mereu m-am respectat pe mine si mereu am avut note bune. Nu ma droghez, nu ies noaptea prin club si nici probleme nu i-am facut vreodată.
Insa el. mereu imi arunca in fata ca nu voi fi nimeni, ca o sa fiu o curva ca mama. Si ca ma duc la liceu doar pentru " p***a".
Cuvintele astea ma jignesc enorm si imi vine sa dispar cand el imi spune aceste cuvinte.
In trecut in fosta lui relatie ea era rea. Din cate am inteles avea probleme psihice. Si nu am avut o legatura buna cu ea.
Ea mai are 3 copii 2 din altă căsnicie si una din casnicia lui tata.
E normal ca ea mereu i-a pus pe ei in fata mea. Iar eu simteam ca facea diferența intr e noi. Intr-e timp nu primeam iubire si afectiune de la nimeni si ma auto-mutilam.
Tata ma judeca si pentru acest lucru in ziua de azi. Spunând ca sunt nebuna.
As vrea sa înțeleagă ca atitudinea lui m-a facut sa ajung asa in trecut.
Întrebarea mea e in felul următor cei care au copil sau chiar si mai multi e normal ca parintii sa reacționeze asa, si sa nu ofere sprijin emotional?
Peste o luna voi face 18 ani. Si m-am gandit sa ma mut de aici.
Asta ar fi o solutie?
Multumesc frumos pentru atentia acordata!

Buna! Ti-am citit aceasta descarcare a ta. Te poti muta unde vrei dar ar fi bine sa ai totusi pe cineva care sa te scape din aceasta problema si sa te sponsorizeze macar pana iti termini studiile ca dupa sa iti cauti de lucru. E nasoala situatia mai ales ca tot te baga pe tine la zid. Parerea mea ar fi sa iei legatura cu ceva prieten/a bun/a sau ceva ruda ce ține cu tine pentru a te muta la ea/el pentru o perioada cat ai posibilitatea sa te ridici. Mai exista si posibilitatea angajarii imbinata cu studiile pentru a contribui si tu la casa respectiva...

Sper ca te-am ajutat cu ceva... Eu asa as proceda de eram in locul tau.

Problema este ca nu am pe nimeni. Acei numiti "prieteni" sunt doar prieteni prin vorbe. sunt sigură ca nici unul nu m ar ajuta in acest caz. Cat despre familie am rupt legatura cu ei de cand m-am mutat aici. iar pe mama nu o cunosc.
Eu una m-am gandit ca la anul in septembrie cand incep stagiul, din cate am auzit voi fi platita. Si sa strang bani ca sa ma mut măcar intr o camera. Insa cum nu e 100% cu liceul ca va fi platit etc. M am gandit ca sa mai vad de studii pana termin. Insa frica de tatal meu a se revolta cand fac 18 ani e din ce in ce mai mare. Dacă el se comporta asa cu mine de 5 ani nu vreau nici sa ma gandesc ce va urma când voi avea 18. Având in vedere ca el mi-a zis ca atunci cand fac 18 ani trebuie sa ma duc sa lucrez obligat. Ca el nu ma întreține. Cand am maini si picioare sa lucrez.
As vrea sa gasesc vreo solutie anume. Insa in acest moment nu este vreo soluție.
Si la fel nu imi doresc sa ma cuplez cu orice baiat.

Depinde de părinți, mediul în care au crescut și educație. Ideea e ca ar trebui să discuți cu el intr-un moment in care e bine dispus si sa ii explici ce simți, dar vorbește cu blândețe și respect profund. Un raspuns blând îndepărtează furia. Dacă nu rezolvi nimic, nu te stresa, vei fi majora și vei putea decide ce e mai bine pentru tine.