I-ati gandul de la o relatie cu baiatul acesta, indiferent de sentimentele care sunt intre voi. Sentimentele nu au de-a face cu dragostea. Si ce este intre voi nu este dragoste, deoarece este scris ca "dragostea nu face rau aproapelui". Pasiunea dintre voi doi -caci aceasta este la mijloc- nu face decat sa va faca voua rau dar si sotiei lui.
Este scris ca ce a unit Dumnezeu omul sa nu desparta (Marcu.10:9). Pentru ca daca s-ar face altfel, omul sa nu se amageasca singur ca Dumnezeu va binecuvanta o relatie care nu este dupa voia Lui.
De altfel, in locul tau nu as avea incredere intr-un baiat care divorteaza de sotia lui pentru altcineva. De ce nu va face si cu tine la fel? Caci daca o face o data, a doua oara ii va fi si mai usor sa o faca. Dupa aceea se va intoarce la sotia lui; cu coada intre picioare, cu caracterul patat, dar se va intoarce. Iar tu ramai cu inima franta.
Ca pe o sora te sfatuiesc sa renunti la sentimentele acestea nesfinte care sunt intre voi doi, caci nu sunt nicidecum de la Dumnezeu. Omul trebuie sa se ghideze dupa principii si nu dupa cum ii dicteaza inima. "Inima este nespus de inselatoare si de deznadajduit de rea; cine poate s-o cunoasca?" (Ieremia.17:9) Din pricina ca omul se ia dupa inima, de aceea exsta astazi atat de multa suferinta.
Mai mult, incurajeaza-l sa o iubeasca pe sotia lui si sa-i ramana credincios si sa nu-si pateze caracterul. Este de ajuns raul facut pana acum. Inca mai este timp ca sa opresti un rau si mai mare care va va afecta vietile pentru totdeauna, si care are si urmari vesnice.
Incearca sa il ajuti sa isi rezolve problemele. Eventual discuta cu nefasta-sa. In cel mai rau caz... fii cu el. Cu conditia sa fii si tu interesata, si nu din mila, desigur.
Poate relatia dintre el si sotia lui este dezbinata de mai mult timp si nu esti tu motivul pentru care vrea sa divorteze. Intrebare: tu ce simti pentru acest barbat?
Ar face orice pentru tine, insa nu sa lase pe cineva deoparte... Nu crezi ca e o antinomie aici? Ca una zice, alta face?
Si gindeste-te la ea, cea careia el de drept ii apartine. Ma bucur ca realizezi ca ea va suferi daca voi veti fi impreuna.
Mai mult, daca cu ea fiind, e gata sa fie cu tine, oare cand vei fi cu totul al lui, nu va putea face cu o alta la fel?
Gindeste-te bine, si lasa-i in pace.
Iti multumesc pentru raspunsul tau... orice raspuns ca al tau ma ajuta sa inteleg ca cel mai bine e sa stau deoparte, dar tu imi spui sa ii las in pace.
Stiu ca de obicei a Treia persoana e vazuta ca cea rea si vinovata dar sa iti zic ceva...de fapt eu sunt presata si intr-o situatie naspa...eu vreau sa il las in pace dar nu prea ma lasa el, nu renunta nicicum, am incercat in multe feluri sa il tin la distanza dar vad ca orice fac nu reusesc tocmai de aceea uneori m-am gandit ca sunt cu adevarat inportanta pentru el chiar l-am facut sa sufere comportandu-ma urat dar el tot aici e.
Nu mai stiu ce sa fac.
Stii ca uneori poti fi o obsesie a cuiva? Si asta e cel mai nesanatos lucru intr-o relatie. Poate ca nu e dragoste, ci doar obsesie. Ca daca ar fi dragoste, altfel s-ar raporta si la tine si la sotia lui, mai ales daca tu ai vrut sa il lasi in pace. Trebuie sa vezi daca e dragoste, sau doar pasiune, obsesie, asa cum pentru un hacker calculatorul e obsesia lui.
Gandesti bine.Totul e posibil deci m-am gandit si eu la asta dar nu. Nu are legatura, nu are dorinta de a ma controla sau de a-mi ingradi libertatea.
Am simtit si eu iubire si stiu sa o deosebesc, din pacate in cazul lui chiar e vorba de dragoste adevarata. A demonstrat asta de multe ori dar desi ma innmoaie comportamentul lui atata timp cat e intr-o alta relatie eu trebuie sa imi vad de treaba.
Nu prea e apreciat de sotia lui, eu o cunosc, stiu ca are nevoie de sprijin dar simt nevoia sa ma retrag.
As vrea sa aflu un mod de rezolvare in special pentru el dar nu reusesc..si nici nu pot sa imi dau prea mult cu parerea, e viata si casnicia lui.
Imi place ca esti cit se poate de realista. Da, atita timp cit e intr-o relatie, si mai ales ca vorba de casatorie, tu trebuie sa iti vezi de treaba.
Adevarul e asa cum zici, ca nu prea poti sa il ajuti, tu fiind parte din problema, daca e sa privesti din perspectiva casniciei lui, daca te iubeste. Daca ii erai doar amica, era alta poveste...
Uneori trebuie doar sa ne obisnuim cu gandul ca nu putem face nimic. Si pentru mine sentimentul neputintei e cel mai aiurea dintre toate, caci atit timp cit poti sa lupti, poti schimba ceva in bine si ti se da o sansa, chiar daca poate e infima, insa cand nu poti sa faci nimic, e foarte descurajant.