Bună seara, TPU! Din diverse motive am ajuns să-mi spun povestea aici și aș avea nevoie de un sfat destul de serios în legătură cu ceea ce am de spus.
Sunt într-o relație cu un tip de un an și 3 luni (menționez că amândoi avem 20 de ani), iar de-a lungul relației am tot întâmpinat probleme. Mai precis în aprilie, anul trecut. Am petrecut foarte mult timp împreună, chiar mă întrebasem cum de în 4 luni nu ne-am certat deloc – și poate era mai bine să nu mă întreb, căci la scurt timp, vreo două zile, am început să ne certăm din cauza unei nesiguranțe de-a lui. Căci eu i-am oferit cu toată încrederea parola mea de la telefon știind că nu am nimic de ascuns, existau conversații vechi pe care nu dădeam doi bani sau chiar dacă îmi mai scria cineva nu pot spune că mă impresiona să vorbesc cu respectiva persoană, iar răspunsurile erau mai mult de umplutură. Problema a apărut într-o noapte când mi-a luat telefonul și a început să caute prin el diverse detalii prin care să-și demonstreze lui că eu vreau să mă răzbun pe el (noi ne știm de mai mult timp, vreo doi ani jumate, dar abia după un an și un pic ne-am putut vedea și cunoaște. Deși pare fără noimă ce spun, când ne-am cunoscut – pe o platformă de socializare – el pretindea a fi altcineva, dar lucrul ăsta l-am aflat abia după câteva luni, când am și încetat să mai vorbim pentru că a preferat să-mi dea block în loc de o explicație. Doar că eu eram prea atașată de el, întrucât am continuat să-l caut, să aflu motivele pentru care făcuse asta. Mai erau câteva luni și urma să dăm BAC-ul, iar el ca să scape de mine pe moment a pretins că-l bruiez și că mă va căuta în ziua în care se afișează rezultatele. Și a făcut-o o zi după, pe 5 iulie 2018. În timpul în care noi nu am vorbit eu am pățit destule și multe dintre ele am vrut să le îngrop pentru că nu îmi place să mă gândesc la ele). Iar răzbunarea din mintea lui era legată de faptul că mi-a făcut rău mințindu-mă cu identitatea, că în vara lui 2018, deși a avut ocazii nenumărate să ne întâlnim a dat cu piciorul la fiecare. Așa că fără să-mi dau seama am ajuns într-o relație pansament cu un tip pe care nu l-aș fi văzut mai mult de un amic (Jerry, o să-i zic Jerry). Problema e că amândoi erau la București la facultate, iar eu la Iași. Iar așa relația mea pansament cu Jerry a ajuns un coșmar din care am ieșit fără să stau pe gânduri. Plus că și actualul meu prieten era tot într-o astfel de relație cu o fată care nu-i oferea atenție decât la interese. A apărut și ocazia de a mă vedea cu actualul (o să-i spun Fred). M-am văzut cu Fred și amândoi am simțit că e mai mult între noi, iar apoi am aflat că și el terminase relația aia a lui. Eu m-am lăsat de facultate din vaste motive și m-am dus la București să muncesc și să mă pregătesc să dau admiterea acolo. O să revin la noaptea în care mi-a umblat în telefon căutând dovezi care să-i demonstreze lui că eu vreau să mă răzbun pe el – ceea ce era mai mult decât penibil și neadevărat. În seara aia Fred a căutat peste tot prin telefon, prin notițe, mesaje de pe telefon, WhatsApp, Messenger, Instagram. Omul era pus serios pe cercetări și m-a trezit în timp ce plângea la capul meu pentru că ar fi găsit niște notițe din 2016, 2017 – lucruri care nu-l vizau neaparat pe el. Am ajuns să ne dăm parolele unul altuia pentru că eram convinsă că n-am ce ascunde și pentru că aveam încredere în el că nu va căuta nod în papură. Dar asta a făcut, a încercat să mă denigreze în proprii lui ochi cu lucruri care nu aveau legătură cu relația noastră, cazuri încheiate de mult pentru mine. Lucruri care nu se potriveau cu actualitatea. De ceva timp Fred caută motive de certă din orice, amintind câteva episoade neplăcute din timpul relației și chiar de dinainte. Momente care pentru mine nu mai înseamnă nimic pentru că sunt detașată complet de ceea ce nu privește relația. El este clar convins că sunt gata să-l las oricând, cu oricine se ivește, iar asta nu doar că mă neliniștește, dar mă mai acuză că vorbesc cu alții dacă nu-i răspund la un mesaj în mai mult de 20-30 de minute. Alteori crede că ies cu „băieți" prin oraș (suntem din orașe și județe diferite).
Nu vreau să prezint doar părțile rele de parcă ar face asta zilnic, avem atâtea momente frumoase împreună, dar neîncrederea lui duce la strecurarea certurilor chiar și când trăim cele mai frumoase momente. De ziua mea, pentru că nu eram în București, Fred s-a urcat într-un tren care ajungea la mine (4h de mers) și la 3 noaptea a venit să-mi ureze „La mulți ani", urmând să plece câteva ore mai târziu, dimineața. Eu peste momentele frumoase nu pot să trec, iar treaba cu „lasă-l, că nu merge" nu se pliază cu concepțiile mele. Nu merge treaba cu „stai cu el că îți aduci aminte că a făcut 4h până la tine să-ți zică lma, dar în rest vă luați la înjurături".
Ce credeți că ar trebui să fac? Aș vrea să-i ofer încrederea că nu sunt așa cum crede el. Nu pot să-l schimb și nu vreau să fac asta, ar fi urât din partea mea. Totuși, acest mesaj se adresează oamenilor serioși... așa că aștept părerile celor care chiar au ceva interesant de spus.

Nu stiu cu ce sa incep. Stiu doar ca oamenii trebuie sa aiba niste principii la care nu trebuie sa renunte, chiar daca el/ea sunt personaje de basm.
1. Prietenia dintre un baiat si o fata se face numai in scopul casatoriei.
2. Increderea trebuie sa fie reciproca si 100%. Un singur procent daca lipseste, trebuie sa renuntati la relatie.
3. Unele defecte de caracter se accepta, iar altele nu. Altfel spus, daca el ti-a cautat nod in papura, atunci nu ai ce cauta cu un asemenea individ.
Ca sa vedeti ca relatia voastra a fost un talmes-balmes -oricat de mult ati tinut la ea si ati investit in ea-, trebuie sa cititi amandoi cartea "Iubeste inteligent": https://www.viatasisanatate.ro/iubeste-inteligent
Dragostea este ca o arma, si de aceea nu trebuie sa ajunga in stapanirea oricui. Cine zice ca se va descurca singur, mai bine ai incredere intr-un nebun decat intr-un asemenea om.
Dragostea, mai presus de toate este rationala. De aceea nici noi nu trebuie sa ne dam inimile oricui.
Sfatul meu este sa luati o mica pauza, dar nu o pauza asa cum este cunoscuta de lume. Ci pur si simplu ii spui baiatului ca sa te astepte sa citesti cartea, si dupa aceea iti mai iei un timp tot atata ca sa iei o hotarare in privinta relatiei voastre. Daca el nu o va citi, sau va amana citirea ei din motive neacceptate, inseamna ca este un baiat puturos, care nu vrea sa isi dezvolte educatia si in privinta cunoasterii relatiilor.
Nu putini sunt tinerii care in privinta relatiilor ei spun ca se descurca. Dar s-ar descurca ei singuri sa citeasca sau sa scrie daca nu ar fi invatati? Ar sti ei sa numere, sa adune, sa inmulteasca si sa imparteasca daca cineva nu i-ar educa in privinta asta? Deci, cum ar putea spune ei ca fara educatie s-ar descurca in privinta cunoasterii relatiilor? Este ca si cum fiecare om de pe pamant va incerca sa descopere focul. Astazi nu-l mai descoperi pentru ca este deja descoperit; deci nu mergem in regres, ci in progres. Astazi invatam despre el, cautam sa-l cunoastem; altfel ne ardem, si vom suferi. La fel este si cu dragostea. Trebuie sa invatam despre ea ca sa nu suferim. Si cine zice ca nu iubim daca nu suferim din dragoste, atunci n-a iubit niciodata. Este ca si cum am spune ca un copil trebuie ca sa se electrocuteze ca sa realizeze ca nu este bine sa joace la priza.
Multi reactioneza din instinct; astfel de reactii sunt din start gresite. Dar de unde stiu ei ca deciziile, faptele si intentiile lor sunt cele mai bune, daca ei nu au niste principii dupa care sa se ghideze?
Daca vrem sa cunoastem o meserie trebuie sa o invatam; astfel nu vom fi buni la nimic. Cu cat mai mult in ce priveste relatiile. Deci daca vrem sa avem relatii, atunci trebuie sa studiem despre ele, sa le invatam pana cand le vom cunoaste. Altfel este mai bine si pentru ei si pentru societate ca sa traim pustnici, decat sa aducem suferinta in jur, chiar daca -prin absurd- intentiile noastre sunt bune. Si un copil se joaca la priz sau cu focul. Fce el vreun rau daca se joaca? Multi sunt straini de asumarea responsabilitatilor. Ei cred ca aca intra intr-o relatia poate sa iasa cum vor din ea. Daca nu exista o pedeapsa, asta nu inseamna ca putem face ce vrem.
Multi oameni trateaza relatiile cu superficialitate, de parca acestea se fabrica pe banda rulanta sau s-ar gasi altele la supermarket. Dar nu este asa. Fiecare dezamagire in dragoste afecteaza capacitatea inimii de a iubi. Si se ajunge pana acolo ca acela sau aceea care vor fi partenerii nostri de viata, parintii copiilor nostri -care ar merita toata dragostea noastra- vor fi cei mai putin iubiti.
Deci sa nu ne jucam cu dragostea. Daca este nevoie, arata mesajul acesta si prietenului tau. Citit cartea aceea care va va deschide mintile, va va ajuta sa priviti relatia cu seriozitate, si va va ajuta sa luati decizii intelepte.

Mie sotul nu mi-a umblat niciodata in poseta, telefon sau prin emailuri ori mesaje, fiind doar chestie de respect si bun simt!
De ce i-ai dat parola ta, sa te controleze? Pentru ce?
Ce a facut este clar pentru a te controla si poseda, nu pentru ca te-ar iubii, fiindca nu asa se comporta un om normal, dragastos!
Eu spun sa-i dai liber definitiv, ca nu poti avea un viitor fericit alaturi de un barbat care te suspecteaza, inca de cand erati copii.
Asa ceva nu se face niciodata, maia les persoanei pe care o iubesti!

Presupun ca aveti si momente frumoase ai are si el parti bune ca altfel nu mai erai cu el, dar in schimba are niște probleme care sunt greu de detectat doar din ce ne spui tu.
Poate sa fie genul de băiat foarte posesiv si gelos, atat de gelos incat devine paranoic, isi face filme si efectiv o ia razna. Poate nu ai realizat tu asta mai de mult fiind îndrăgostită si poate si faptul ca a mers atunci cu trenul până la tine si etc ce ai povestit a fost sa te verifice.Bine,acuma exagerez si eu dar vreau sa spun ca trebuie sa stai sa analizezi ce scene de gelozie ti-a facut, de cand si cum ca poate acum gândesti mai limpede ca atunci.
Poate sa aiba frustrări, complexe si chiar sa te vada prea buna pentru el iar din cauza disperați sa recurgă la astfel de gesturi ca sa se puna in garda.Se teme poate de suferință si e cumva normal.
Sau poate hoțul de furat se teme si si el iti ascunde ceva si atunci devine paranoic cu gândul ca si tu faci la fel.
Daca voi nu aveti certuri de ceva vreme cred ca mai exista posibilitatea si sa va plictisiți, sti cum e? cand stati mult impreuna si totul e perfect parca vrei sa zgandaresti un pic sa se mai schimbe atmosfera.
Lăsați prostiile, explica-i ca nu e asa, arata-i dată si sterge conversatiile iar daca nu pricepe lasa-l asa o perioada sa creada ce vrea si tu comportate normal nu te mai consuma.

"Prietenia dintre un baiat si o fata se face numai in scopul casatoriei."

Ce tâmpenie. Daca ma inteleg mai bine cu baietii decat cu fetele si am mai multi prieteni baieti decat fete trebuie sa stau cu fetele pentru ca nu este posibila doar o prietenie intre mine si un tip? Uite ca este.

Buna,

Ma tem ca ai ajuns in situatia explicata de expresia: "dragostea dureaza doar 3 ani".

Vazand la rece: o rotita s-a stricat, si el, in loc sa incerce sa rezolve prin comunicare, incearca sa te faca de vina ca s-a intamplat ceva. Poate chiar el a calcat stramb si acum incearca sa creeze precedentul.

Oricum ar fi, ce a fost frumos a cam trecut. Poti sa continui relatia, sa faci nod si sa mergi mai departe... dar mereu va ramane nodul. Si cate alte noduri ar putea sa mai fie.

Mergi mai departe, cauta pe altul, ar fi sfatul meu.

Cu totii avem prieteni si fete si baieti; dar eu ma refer la prieteniile care duc la relatii apropiate.

Ohh... Asa da. Sau ar functiona daca nu ar ajunge in 99% din cazuri ca unul sa se indragosteasca.
Dar sunt si excepții.