Buna seara, trec si eu printr-o drama care m-a facut acum sa ma gandesc serios la moarte. Pur si simplu nu mai vad alta scapare, nu mai vad alta solutie. Stiu, sunt muti care au nevoie sa traiasca, si de aceea am pus si o intrebare legata de donarea de inima, pentru ca pe de o parte, prin moartea mea, doresc sa salvez pe cineva care vrea sa traiasca mai mult decat mine.

Sa incep. Toata viata am avut ghinion, si tot ghinionul s-a tras de la parintii mei. Am un tata abuziv, care m-a urat de cand m-am nascut, a zis cum ma vrea moarta, m-a si instigat o data la asa ceva (nu intru in detalii, e mult de spus si nici nu e cazul), si o mama care nu a tinut niciodata cu mine, nu l-a parasit pentru binele meu psihic si nu numai. Nu m-au sprijinit niciodata, niciodata nu au fost alaturi de mine, am simtit mereu ca nu e locul meu aici, ca sunt in plus. Ca le e mai bine fara mine. De fiecare data cand am vrut sa vorbesc cu ea, daca indrazneam sa spun ce ma termina, ma respingea si zicea ca ii stric ziua, sa o las in pace. Am peste 20 de ani si nu-mi doresc decat sa fiu libera cu adevarat, sa ma mut de aici, dar tot timpul intervenea ceva ce ma impiedica. Momentan am o problema de natura fizica, ce nu-mi permite sa alerg, sa merg pe distante mai lungi, sa fac sport, care e singurul ce ma facea sa uit de probleme. Am nevoie de operatie la genunchi, si stiam ca ma poate ajuta o ruda mai instarita cu banii, dar se pare ca imi da doar un bacsis, desi stiu ca ea ajuta straini cu bani multi. Se pare ca nici pentru ea nu insemn mai nimic, desi mi-a aratat ca tine la mine. Pe scurt, sunt terminata psihic, vreau sa ma opresc din plans dar nu pot, nu ma ajuta nimeni, nu ma sprijina nimeni, sufar ca proasta singura in camera mea si-mi plang de mila, desi sunt o persoana puternica, dar acum s-a umplut paharul si chiar ma simt un nimic, neputincioasa.

E oribil sa mi se ia ce ma facea sa uit de probleme, sportul adica, starea asta ma impiedica sa muncesc, sa ma mut de aici sa scap de oamenii care mi-au distrus viata, si m-au inrait foarte rau. Norocul nu-mi surade nici cu solutia asta de a scapa de viata dorind sa-mi donez inima, ca nu e treaba legala. Ma astept si la critici, pentru ca lumea nu stie de obicei situatia, si stiu ca ma vor trimite si la psiholog si la psihiatru.
Nu am nevoie de asa ceva, nu m-ar ajuta cu nimic, vreau doar sa fiu in starea in care eram inainte, sa pot munci sa plec de aici. Dar acum nu vreau decat sa mor, sa scap de chinul asta ce ma macina. Sunt satula sa stau cu oameni care ma urasc, care nu ma sprijina, e usor sa spui "muta-te", dar toti stim ca nu e atat de simplu in Romania, si nici cand ai si probleme fizice si nici cand nu ai o familie adevarata. Sunt cu adevarat singura.

Va cer un sfat ceva, o solutie, ce as putea sa mai fac, va cer chiar solutii similare cu donatia, orice sa nu ma sinucid, mi-ar fi teama ca as supravietui si as fi nenorocita de viata.
Multumesc.

Nu stiu cum sa incep, dar o solutie pentru tine exista.fa-ti prieteni, un iubit care sa te inteleaga si lasa in urma totul. Roaga-te la Dumnezeul tau sa iti dea bani pentru genunchi, poate te ajuta.
singura cale de a scapa de depresie este de a iti face prieteni, de a gasi pe cineva care sa tina la tine si care sa te sustina bineinteles

Si daca te mai gandesti la donari de organe si alte prostii, iti dau un capac de nu te vezi...multi ajung in viata, intr-un impas, dar numai cei puternici trec peste, repeta-ti in gand ca esti puternica si ai sa vezi ca vei reusi.
Nimic din ce ai tu nu poate fi rezolvat.Gandeste-te ca sunt oameni paralizati, bolnavi in faza terminala, fiinte care au pierdut totul! ei de ce nu se gandesc la donare de inima, suicid.

Exista oameni care prin increderea in sansa lor au invins boli cand medicii le mai dadeau de trait un timp de ordinul saptamanilor. Problemele tale sunt mult mai mici decat ale lor. Incearca si tu sa crezi in sansa ta!

Care sansa? Pentru mine nu au existat niciodata minuni; cei de care zici tu au avut parte de minuni si de noroc, nu oricine are parte de asa ceva

Nu prea merge puterea exemplului, desi am folosit-o si eu.fiecare pretuieste viata in mod diferit si are diferite asteptari de la ea.pentru un bolnav viata se rezuma la a mai trai pentru altul viata se rezuma la o persoana, pentru altul viata se rezuma la bogatie s.a.m.d. cand nu-ti ofera ce iti doresti atunci intervine depresia

De fapt...au avut ghinion ca s-au imbolnavit

Sansa ne-o facem singuri. Sunt foarte putini cei care stau intinsi si le pica para malaiata. Crezi ca pentru mine au existat minuni?

Ma refer la minuni ca au supravietuit, ca au avut spriijin cand nu li se mai dadeau sanse la viata, exemplul lui InquireWithin; pentru cei care chiar nu au pe nimeni, nu e atat de simplu, nimeni nu e cu tine la greu; oricum nu aveam pretentii de la prieteni, e vorba de asa zisa familie a mea, e normal ca ei primii sa arate ca tin la mine si sa ma ajute...

De acord, fiecare avem asteptarile noastre. Dar noi insine suntem cei care trebuie sa le realizam, nu sa le asteptam de la altii. Depresia poate fi si ea invinsa. Vorbesc din experienta, am avut si eu partea mea de probleme in viata.

Exista legaturi de prietenie mai stranse decat cea dintre mama si fiu/fiica, dar trebuie sa cauti ceva...din 1000 de prieteni s-ar putea ca doar unul sa fie adevarat, poate chiar cel de la care te astepti cel mai putin.

Poate acum esti singura, dar nu vei fi pentru totdeauna asa, ai sa vezi

Stiu, puterea sta in noi, dar faza e ca eu nu mai am rabdare, e oribil sa stau in casa cu niste oameni care ma urasc, nu le pasa de suferinta mea, Niciodata nu mi-au fost aproape, au fost 2 contra mea.Imagineaza-ti cat de dureros e sa te instige tatal tau sa te spanzuri, si mama ta sa nu faca nimic, oricat de puternic ai fi, asttfel de episoade te termina; nu mai am rabdare, vreau sa scap de aici si momentan chiar sunt neputincioasa.
Ma intreb zilnic, ce mai caut eu aici? Si cand nu era de-ajuns, mi s-a luat capacitatea de a face ceva, sa ma mut.
Nu sunt paralizata, dar am niste probleme ce necesita operatie, dureri groaznice am avut luni de zile, si ma mai supara si ei, e greu sa rezisti in aceste circumstante, nu e atat de simplu sa ramai sanatos mental si calm.

Apreciez atentia ta si raspunsurile tale, multumesc. Am pe cineva, dar e satul si el de problemele mele si il inteleg. Nu vreau sa ajung in stadiul sa cer ajutor banesc de la nimeni. Era de datoria familiei sa ma ajute macar cu banii de operatie, la ce m-au mai facut?

Daca ai gasi un lucru de care ai fi intr-adevar pasionata, poate ca te-ar ajuta sa mai scapi de gandurile negre, ti-ar face viata un pic mai frumoasa, poate ai putea sa si castigi din pasiunea respectiva, te-ar ajuta sa cunosti niste oameni dintre care sa iti faci prieteni si, de ce nu, poate sa iti gasesti sufletul-pereche.

Incearca sa eviti discutiile, daca nu exista alta solutie ocoleste-i, stai in camera ta si gaseste-ti ceva de facut. Daca esti nascuta in '89 asa cum lasa sa se inteleaga ID-ul tau, la varsta asta ar fi trebuit sa te poti deja descurca singura.

Daca exista acel cineva, nu s-ar satura niciodata de problemele tale. daca e iubitul tau nu mai sunt problemele tale ci problemele voastre, nu?

Sărut mîna! Te cred, te inteleg, si eu am un handicap fizic, dar sinuciderea nu este o solutie, nici pe departe, de ce? Deoarece viața nu ne am dat o noi, si nu ave m dreptul sa ne o luăm, in al doilea rînd, te ai gîndit că există posibilitatea de a nu murii si de a te nenorocii m ai rău decit esti acum? Si sa suferi toată viața? Pe de altă parte, situatia cu părintii tăi te dărîmă psihic, este greu sa rezisti intr un climat cum este cel in care trăiesti acum, dar ce poti face? Unde sa te duci? M ai ales daca ai probleme de sanatate, ai nevoie de intelegere din partea familiei tale, ceea ce din păcate nu ai, roagă te lui Dumnezeu, el este unicul care ne intelege, si stie prin ce trece m, si ne ajută, altă solutie nu există, chestia cu bani de operatie nu prea ai de unde face rost, oamenii cind vine vorba de bani devin răi, si egoisti zgîrciti, indiferent că este vorba de străini sau de rude, tu trebuie sa faci rost de undeva de bani si acest lucru te nelinisteste, deoarece nu ai de unde, e grea situatia prin care treci, dar sinuciderea nu este solutia.

Tu ai vrut să donăm bani de fapt prin chestia asta? Există diferite fundații d-astea. Ar trebui să suni oricum la telefonul copilului. Vei găsi sprijin. Și bagă-ți mințile în cap.

Nu pot decat sa fiu de acord cu tine. Cel putin eu asa am actionat intotdeauna.

Gandeste-te ca sunt persoane care au o situatie mult mai rea ca tine si care au trecut peste nu trebuie sa te gandesti la moarte ca fiind ultima solutie ...nici macar nu o poti numi o solutie cred ca te inteleg intr-o oare care masura dar tot raul e spre bine vei reusi sa treci peste dar va trebui sa lupti sa fii puternica gaseste o persoana cu care sa vorbesti despre lucrurile astea nu te inchide in tine. i-ti doresc succes si insanatosire grabnica

Pasiunea mea era sportul, cum am spus si in intrebare, alta pasiune nu mai am, si mi s-a luat aceasta posibilitate, nestiind daca mai apuc sa fac ce-mi doresc.; legat de ocolire, il evit pe tatal meu, dar numai el provoaca scandaluri luandu-se de mine si vorbindu-mi cu o ura de nedescris; si mama nu face nimic in privinta asta; Legat de varsta, am 22 de ani, dar nu e asta important, avand in vedere ca mai sunt oameni si mai mari de varsta care stau cu parintii; e groaznic sa vrei sa pleci si sa te impiedice mereu ceva, nu e atat de simplu, repet. Cand ai prbeme fizice si nu te ajuta nimeni, e greu. Iti apreciez raspunsurile, dar se vede ca nu stii cum e, nu ai trecut prin ce trec eu. E usor sa muncesti cand esti sanatos, asta faceam si eu. Stiu ce inseamna sa muncesti. Dar problema momentana e ca nu sunt ajutata cu banutii de operatie, ma demoralizeaza foarte rau chestia asta, e inadmisbil sa ai parinti ca ai mei, e de nesuportat.

Nu renunța. Ai fost puternica pana acum, vei reuși! Merita sa trăiești. Bucura te de lucrurile mici, fa ti prieteni nu merita sa mori tânăr!

Lumea nu are cum sa stie situatia reala in care se afla o anumita persoana. De aceea exista atatea sfaturi pe cat de bune, pe atat de caraghioase sau enervante prin infocarea/sfatosenia/seriozitatea cu care sunt date. Ideea e ca oricat de bun ar fi un sfat, acesta nu rezolva nimic. Un sfat doar iti ofera o idee asupra rezolvarii pe care oricum numai tu o poti gasi.

In starea in care esti acum cu psihicul nu iti recomand sa iei vreo decizie majora. Si nu iti recomand sa te grabesti sa iei vreuna. Nu esti presata de timp, ci doar de greutatea de pe suflet. Mai intai linisteste-te. Dupa ce te vei linisti vor veni si ideile.

Nu e scris nicaieri ca familia te scapa de probleme si nici nu exista o definitie a familiei adevarate. O familie e o adunatura de oameni care impartasesc niste caracteristici comune si intre care poti sau nu sa te simti bine.

Lasa-i in pace pe ai tai. Nu mai intia nici un contact cu ei decat daca e vreo urgenta. In rest lasa-i pe ei sa vina la tine sa te intrebe, iar cand o vor face rasunde-le frumos si respectuos. In felul acesta raresti contactele cu ei si vei putea sa eviti/aplanezi eventuale discutii care sa te tulbure. Acesta e un lucru bun, deoarece vei petrece mai mult timp cu tine insati fara sa te bazaie cu atitudinea lor, te vei linisti si vei putea sa te gandesti la ce ai de facut ca sa pleci de acolo si sa iti vezi de viata alaturi de cei pe care tu ii vei alege.

Esti tanara si ai toata viata inainte. Nu prea vad utilitatea sinuciderii. Oricum vei muri. Toti murim. Nu e graba pentru asa ceva. Psihologul o sa te tina de vorba si o sa iti ceara bani, iar psihiatrul o sa iti dea pastile. Nici una nici alta nu iti sunt de ajutor. Banii iti trebuie, iar pastilele te vor impiedica sa gandesti.

Faptul ca esti satula de stat acolo e bun: e un semn ca esti dispusa sa pleci. Faptul ca te simti un nimic sau ca te simti singura e bun: inseamna ca nu mai simti ca ai ceva de pierdut sau ca esti legata de cineva. Acestea sunt lucruri neplacute dar indica lucruri bune. Faptul ca vrei sa muncesti e un lucru bun. E un semn ca vrei sa fii independenta. Faptul ca ai vrea sa ajuti pe altii e un lucru bun: arata ca nu esti egoista.

Punand cap la cap aceste lucruri observi ca nici unul nu iti sugereaza faptul ca nu mai vrei sa traiesti, ci doar faptul ca vrei o schimbare in bine in viata ta. Deci vrei sa traiesti.

O fi viata curva dar si moartea e numai ca e si urata pe deasupra.

E o idee faza cu donatia. Doneaza idei, sfaturi, servicii, bani, etc. Nu dona insa lucruri vitale, unice, de care stii ca nu mai poti face rost. Astfel vei putea ajuta mai multa lume.

Capul sus!

Sinuciderea nu este o soluţie, la fel cum clişeele cu care te-au bombardat colegii de site nu sunt un ajutor real.
Ce am putut să înţeleg este că eşti fată, că eşti foarte tânără, şi că ai probleme de sănătate la genunchi.
Restul, presupuneri vagi pe care aş vrea să le înţeleg mai bine într-o discuţie privată.
Ceea ce m-a uimit citindu-ţi întrebările şi replicile este faptul că nu am văzut nicăieri să pomeneşti că ai avea prieteni. Spui că eşti singură, iar eu nu mă pot gândi decât la faptul că eşti izolată social şi că nu ai relaţii de nicio natură.
Nu am de gând să îţi dau exemple cu copii din Papua Noua Guinee care o duc mai rău ca tine, pentru că pe mine chiar mă interesează o soluţie reală la depresia ta.
Alege tu modalitatea prin care să comunicăm, dacă doreşti.
Eu aştept un pm şi sunt cu inima deschisă să îţi ascult problemele.

Sunt multi oameni in lume cu probleme mult mai mari. Poate o biblie sau un studiu de genu' te-ar ajuta. Ar trebui sa-ti faci un iubit, sau daca esti timida prieteni virtuali, sper ca te-am ajutat.

Da, inteleg ai o problema destul de grava dar ce vrei tu sa faci nu e o solutie, suporta cat ai de suportat, roaga-te la Dumnezeu, e singurul care te poate ajuta in astfel de situatii, sunt oameni cu probleme mult mai grave si pentru asta nu isi doresc sa moara, trebuie sa fi puternica.
Tot ce nu te-omoara te-ntareste!

Sa stii ca si eu cand mama mea face-a asa nu ma baga in seama sau nu imi dadea importanta, imi venea sa ma sinucid sau sa plec de acasa, dar in cazul tau tu ai 20 de ani iar eu am 10 ani si tu poti sa iti gasesti de munca la un birou si poti sa strangi bani si te muti!
sper ca te-am ajutat!

Sa stiu ca viata nu este o întâmplare. Si pe pământul acesta plin de suferinta si răutate încă ni se întinde o mana de ajutor. Nimeni nu trebuie să fie lipsit de speranță. Există speranță pentru fiecare dintre noi. Biblia spune că prin întristarea feței inima se face mai buna. Cu alte cuvinte, suferinta este mijlocul prin care Dumnezeu ne atrage spre Sine. Cu alte cuvinte, daca omul ar fi fericit fără Dumnezeu, atunci ar fi cea mai nenorocită ființă din univers. Dar omul nu se poate bucura cu adevărat de viață fără Dumnezeu.
Si El a suferit pe pământ, pentru noi. Ca pe o soră te sfătuiesc: îndreaptă-ți privirile spre El. In singurătatea ta, pleacă-te pe genunchi si spune-I Lui tot ce te apasa pe suflet. Folosește cuvintele tale. Dumnezeu este Tatăl nostru, este o Persoană nu o statuie, o icoana sau o pictura zugrăvită pe peretii reci ai bisericilor. Crede ca El te asculta. Nu te ridica de pe genunchi până când nu crezi aceasta, până când nu crezi ca El iti va rezolva problema.
Nu iti spun aceasta ca pe o ultima soluție; ci aceasta trebuia sa fie prima si singura solutie.

Oprește-te un moment și adună-te. Pune-ți ordine în gânduri, dacă vrei poți! Chiar crezi că vei rămâne singură toată viața? Nu, n-o să fie așa. Iar cu donarea de inimă? Cred că este o glumă. Mă rog, nu are niciun rost să vrei să mori, să-ți dorești asta. Este o aberație. Roagă-te, e cam singura soluție pe care poți să o faci. Ceea ce nu înțeleg de ce nu te-ai gândit la viitorul tău mai mult, adică mai de mică de la 16-17 ani să te gândești ce-o să faci, pe ce cale să o iei. Dacă tu ai spus că ai cineva, eu nu cred că este sătul de probleme tale. Poate asta o vezi doar tu, nu și el. Știi că după rău, vine bine întotdeauna. Viața este dată să o trăiești și să faci ceva cu ea, nu să ți-o iei. Decât Dumnezeu ți-o poate lua înapoi numai dacă el vrea. Ceea ce se mai poate discuta cu tine, ceea ce ai pe suflet și ai putea / ai vrea să te descarci, aștept un mesaj privat aici pe TPU să putem discuta dacă tu crezi că ai nevoie de cineva cu care să vorbești. Treaba stă în felul următor, găsește ceva de făcut, nu știu, trebuie să existe ceva sunt sute de hobby-uri, sute de lucruri care poți să le faci. Nu se poate să stai numai să plângi, trebuie să fii puternică și să privești înainte! Să te omori/să îți dorești asta nu e o soluție. Nu ești singura cu probleme, crede-mă. Unii au boli care nu se pot trata, alții cine știe ce adunate prin corp infecții și alte prosti. Poate fii și mai rău de atât, trebuie să gândești pozitiv că toate acestea se vor termina curând dacă tu vei găsii ceva de făcut. Cred că ai plâns destul, te-ai descărcat destul și te-ai și înrăit foarte mult (după cum și tu ai spus). Cum ai tăi te privesc ca pe un nimeni, ca pe o oarecare și nu ca pe fata lor, încearcă să faci ceva în timp prin care ei să își dea seama că au greșit. Asta, cu singuranță o vor face când vor îmbătrâni și n-o să mai aibe cine să-i îngroape, dacă mă înțelegi. Dacă tu îți vezi de treaba ta și vei face ceva să treci peste perioada asta care nu te lasă în pace, crede-mă că tot ei vor ajunge la mâna ta. Odată și-o dată, tot răul făcut se întoarce. Ești o persoană bună, din câte am observat și nu meriți ceea ce ți se întâmplă. Dar, asta e viața. Chiar așa de crudă și de rea cum este ea este și frumoasă și merită trăită!

Orice problema are solutie.Fii puternică si poate că nu vezi tu dar probabil sunt oameni care tin mul la tine.Te vei face bine si vei fi libera.Ai credinta, in aceste momente e bine sa nu îl uiti pe Dumnezeu.Gandeste-te ca unii nu au sansa de a alege sa trăiască in continuare sau sa moară. Poti sa iti gasesti o ocupatie de exemplu stiu ca nu se castiga foarte mult dar te poti ocupa de videoblogging pe internet sau nu stiu ce gasesti.Stai liniștită problemele tale se vor rezolva. Oamenii buni suferă întotdeauna dar rasplata e mai mare decât suferinta. Si mi se pare foarte nobil ca vrei sa iti donezi inima dar eu zic sa ti-o păstrezi pentru că e a ta.Nu te mai gândi la moarte.Inteleg prin ce treci si de exemplu pe mine m-au ajutat mereu animalele in momentele de tristete.Ia-ti un animăluț ceva. Fără supărare dar cred ca mama ta ar fi cea care ar avea nevoie de inima ta.Imi pare rau ca treci prin asta.Toti avem momente grele dar sa stii ca exista oameni care tin la tine. Daca te-au dezamăgit cativa nu înseamnă ca trebuie sa te dezamăgească toti.Deschide-ti inima si fa loc si altor persoane.Zambeste!