Îmi place întrebarea asta.
Hai să le luăm pe rând, începând cu întrebările tale:
„1.Cam ce efecte are aceasta intamplare asupra ei?" - Pe termen scurt, se va mai comporta rebel până la divorț, eventual puțin dup-aia după care va da senzația că „s-a potolit".
Pe termen lung, însă, va ajunge să nu-i mai pese prea tare nici de dv. nici de tatăl ei considerând că în definitiv ați trădat-o și i-ați distrus familia.
Puteți schimba asta (sau mă rog, de fapt puteți atenua într-o mare măsură) permițând cât mai mult contact între ea și tatăl său. Relația copilului cu tatăl e foarte importantă și atâta timp cât tatăl ei se comportă bine cu ea, această relație trebuie continuată și cultivată - cu-atât mai mult după separare.
„2.De ce s a schimbat asa, deodata?" - Jumătate din răspuns vi l-ați dat singură când ați spus că „s-a maturizat".
De fapt nu s-a maturizat dar procesul de maturizare a debutat și, alimentat de acest șoc, a debutat în forță - față de situația generală când acest proces de regulă începe mai lin și tranziția e mai puțin vizibilă de la o săptămână la alta.
Pe lângă asta, pe ea o afectează foarte mult c-ați mințit-o grav în cel puțin două rânduri: I-ați spus că mergeți în Franța la o rudă la muncă (în timp ce dv. ați mers în altă țară și cu alt scop) și, mai apoi, când ea v-a intuit minciuna și v-a confruntat, dv. ați ales s-o mințiți încă o dată spunându-i „Nu.Nu mai vorbi in dodii.".
Copiii de 12 ani nu-s proști - dar dumneavoastră ați luat-o de proastă la faza asta și ați greșit făcând asta.
Nu mă-nțelegeți greșit, nu e treaba mea să vă judec și să vă cert - dar dacă tot ați pus întrebarea,... realitatea e că ați greșit aici!
Primul pas ar fi să recunoașteți asta și să vă cereți scuze!
Copiii percep aceste minciuni care într-un final le decid viitorul până la majorat ca pe o gravă lipsă de apreciere și încredere din partea părinților.
„3.De ce are aceste vise tulburatoare?" - E doar o consecință. Dacă în starea conștientă (când e trează) se luptă cu acest șoc prelungit dând aparența de maturitate, în starea sub-conștientă (de visare) e mai mult decât evident că n-a trecut chiar deloc peste această situație.
„Ce sa ma fac cu ea?" - Nu există soluție universală și magică. Și dacă mergeți la 10 psihologi - veți obține probabil 10 păreri diferite.
Pe lângă asta, orice abordare ați avea, astfel de traume trec greu - și uneori nu trec niciodată.
Ce pot eu (și colegii de pe TPU) e eventual să vă spunem ce-am face noi după cum ne duce pe noi capul.
În primul rând, ar trebui să încetați să vă mai referiți la acest Petrea ca la „tatăl ei". NU! Tatăl ei e tatăl ei biologic și deja v-a spus foarte clar asta - după cum descrieți chiar și dv.
În al doilea rând, încercați să nu alunecați spre cealaltă extremă (cum deja ați început - după cum se pare). Un copil de 12 ani nu fumează și are iubit și trage masiv chiulul de la școală. Asta nu e deloc normal. Tatăl ei ce părere are despre asta?! V-aș sugera să vă consultați cu tatăl ei și să luați o decizie pentru a limita aceste derapaje.
Pur și simplu e prea mică pentru stat la țigări prin cârciumi și întins cu „iubiți" în timp ce trage chiulul de la școală. O să aibă tot timpul și pentru asta. Deocamdată în gimnaziu trebuie să tragă tare dacă nu vrea să ajungă într-un liceu industrial de toată jena.
În al treilea rând, după divorț, așa cum am spus și mai sus, va trebui să aveți grijă ca ea să petreacă cât mai mult timp de calitate cu tatăl ei. De preferință, încercați să vorbiți și cu fostul soț să cereți o formă de custodie comună în instanță.
„Sau ca am parasit o pentru Petrea" - Păi are dreptate. Dv. ați lăsat-o-n grija verișoarei și ați mințit-o ca să mergeți la un bărbat fără să o anunțați măcar pe ea.
Sigur, faptul e consumat de-acum - nu mai puteți schimba asta. Dar puteți să recunoașteți c-ați procedat greșit și puteți să-i explicați de ce-ați procedat așa și să-i promiteți că veți încerca să aveți mai multă încredere în ea, măcar în problematicile ce o privesc direct sau indirect și pe ea.
Deocamdată, atât.
S-aveți o zi bună.
Fetita crede ca ai abandonat-o din moment ce ti-ai refacut viata intr-un fel sau altul, si singura optiune ar fi sa o iei cu tine si sa o faci sa inteleaga ca ea e pe primul loc in viata ta
Cand va creste va intelege mult mai bine tot ce ai facut pentru ea. Este un anumit punct in viata unui adolescent cand are nevoie cel mai mult de sprijinul parintilor si un model bun. Cred ca in momentul ala fiica ta (as zice dumitale, dar ma tem ca te-ai simti batrana) nu a avut nici un model bun. Daca ai grija de ea se va indrepta, dar greu. Totusi putina bataie nu strica. :d Explica-i ca viata nu e asa usoare pe cat pare si probabil va intelege.
Probabil trebuie sa ii acordati mai multa atentie, sa fiti alaturi de ea, sa ii aratati ca o iubiti, ca ii sunteti mereu aproape!
Buna Cristina,
Daca ai nevoie de sfaturi si indrumare, poti apela la noi pentru a te asigura ca vei gestiona in cea mai potrivita maniera aceasta problema.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Romtelecom si Cosmote, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.telefonulcopilului.ro/intrebari-frecvente
Daca te simti mai in largul tau in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro
Asteptam sa te ajutam!
Daca situatia este reala, atunci trebuiesc luate in calcul urmatoarele:
- copila trebuie sa fie vazuta de un psiholog
- duce lipsa de afectiune in familie
- visurile sunt redate de subcoontientul care a memorat toate acele scene fara voia ei, probabil este o incercare de refulare, iar visele sunt accentuate probabil cateva aspecte pe care copila le ascunde, posibile certuri repetate cu prietenul ei, ori alte certuri pe care le ascunde dar la care a asistat uneori
- orice scena violenta, in care asista fie ca spectatoare ori ca un actor, activeaza imediat fiecare scena asemenatoare din subconstient.
- acestea sunt cazuri ce pot duce la sinucideri mai tarziu, comportamentul este tot mai violent, are toate sansele sa-si violenteze copilul atunci cand o sa fie maamica.
Amandoi la psiholog si, am vaga banuiala ca folositi fata de copila, un ton ridicat, daca nu si chiar jigniri verbale foarte grave.
Saracuta de ea... probabil se simte cam abandonata. Are multe insecuritati si e normal. Are nevoie sa stea intr-o familie unita si linistita, care sa-i ofere stabilitate. Amandoua pareti sa va temeti de singuratate si reactionati cum stiti mai bine (tu incerci sa umpli golul cu un om pe care nu il iubesti iar ea... se zbate ). Pe viitor s-ar putea sa-si formeze relatii bazate pe dependenta emotionala (tocmai pentru ca nu a fost securizata in copilarie). Schimbarea nu cred ca e dintr-o data, doar ca acum a rabufnit.
lauintrebare întreabă: