| GeorgianaG4 a întrebat:

Bună. Stau cu fratele meu mai mare, eu am 18 ani, amândoi am crescut în orfelinat, ne înțelegem bine, el e mai mare cu 2 ani decât mine. Eu aș vrea să îmi caut părinții biologici însă fratele meu nu prea e de acord cu asta.Cum ar trebui să rezolv situația asta?

7 răspunsuri:
| LaSteauaCareaRasarit a răspuns:

Sa ii respecti dorinta.

| ioana748 a răspuns:

Fratele tau nu trebuie implicat in ce nu doreste sa faca.
Pentru el viața merge inainte si nu il intereseaza un trecut care nu il va ajuta cu nimic intr- adevar.
Tu ai identitate proprie, nu o cauta pe la biologici.
Tu esti tu, ai viata ta si ei s- ar putea mai mult sa te incurce decat sa te ajute cu ceva.
Posibil vei strica si relatia cu fratele tau.
Dar, esti libera sa faci ce doresti, chiar sa iti distrugi si viața. Ai liber arbitru, iti asumi orice consecință.
Sa ai ceva bani la tine daca ii gasesti.
Toate cele bune,

Bula
| Bula a răspuns:

Foarte des, cei care cresc in orfelinat sau adoptati de o familie, raman profund deceptionati dupa ce isi gasesc parintii biologici, care le-au abandonat.
Sunt cazuri relativ putine, cand parintii care nu-si au cautat copii timp de multi ani, au scuze intr-adevar plauzibile pentruneglijenta comisa.

| 1onur a răspuns:

Să-ți cauți părinți Adevărați, dacă el nu-și vrea părinți asta nu îndemână că și tu "trebuie" "să-l asculți pe el nu este telecomanda lui cum îți spune el".


Cautăți Mama! Nu-l asculta pe fratele tău! El nu este stăpânul tău și nici tu nu este supusa lui! Ești un om. Nu fi ca el Niciodată!

| Violleta2022 a răspuns:

Nu ar trebui sa rezolvi inimic, doar sa-ti duci viata linistit fara sa-ti cauti parintii care v-au abandonat in orfelinat, ca nu merita efortul.

| Cipi1212 a răspuns:

Nu știu cum vor reacționa părinții voștri când o să-i cunoașteți.

| noelnoel a răspuns (pentru 1onur):

Cred ca fratele tau are dreptate.
fiind mai mare si baiat,el isi asuma rolul de parinte in casa.
stiu cata suferinta ati indurat fara mama si tata.
asta nu justifica cu nimic acum,cand incercati sa va puneti pe picioare, sa continui sa rascolesti un lucru grav,dar definitiv,facut de cei doi adulti care ar fi trebuit sa va ocroteasca.
nu merita efortul,nu vei gasi o poveste romantica si un sac de dragoste.
probabil o situatie sordida, care va va afecta si mai mult.
nu am intalnit vreodata un astfel de caz care sa aiba un final fericit.
stai cuminte si construiti-va o viata, un viitor, si sprijiniti-va unul pe altul.
nici un parinte bun nu abandoneaza nu unul, ci doi copii.
18 ani nu inseamna sa faci greseli, poti, dar abtine-te.
fratele tau iti este singura familie, concentreaza-ti energia pe alte lucruri pe care le poti face la 18 ani: sa ai un job, sa iei permis de conducere, si alte lucruri folositoare, care sa te construiasca.
frustrarea este distructiva.