sunt aici pentru a auzi niste pareri "din afara". Si anume o problema legata de parinti. Mentionez ca am 18 ani. Ma simt oarecum vinovata pentru ca as pleca in orice moment din casa in care stau cu ai mei si nu as pastra o legatura stransa... Mama mea e recasatorita, tatal meu este vitreg. Iar copilaria mea a fost una nu prea frumoasa. De pe la 12 ani adormeam plangand rugandu-ma sa treaca timpul mai repede sa fiu pe picioarele mele. Cu mama nu am vorbit niciodata ceva, exceptand tipetele si reprosurile. Iar tatal vitreg tipa mereu la mine si uneori ma face proasta, imi zice "asta", nesimtita... Se vede de la o posta ca nu tine foarte mult la mine. Iar ei fac lucruri care mie mi se par deplasate de la niste parinti. Eu sunt o fire deschisa, vesela dar cu ei acasa mereu e tensiune si mi-e frica sa deschid gura. Nu sunt violenti sau ceva, apropo. Mi se pare deplasat ca: sa nu se intereseze de notele mele de la liceu, sa ascunda lucruri de mine cum ar fi mancare ca sa manance doar ei-uneori imi mai dau, sa nu mearga cu mine la doctor cand am o problema destul de grava( acum la 18 ani ma pot duce singura), nu ma lasa sa ma duc la zile de nastere, orice dupa ora 10, si daca ma lasa e rar- mi-e frica sa intreb oricum, pleaca in weekend si uneori nu imi lasa bani deloc sau daca imi lasa doar 25 de lei, nu imi dau bani sa ies in oras/haine/nimic ( la capitolul asta am inceput sa ma descurc eu singura cat de cat), il critica pe prietenul meu cu care sunt de 3 ani chiar daca nu il cunosc( din mai multe motive), nu m-au lasat niciodata sa dorm la o prietena sau sa ajung mai tarziu de 1:30 acasa, nu imi cunosc niciun prieten, ma cearta din nimicuri. Si multe altele. As vrea sa plec in alta tara la facultate dupa bac cu prietenul. Stiu ca ei nu o sa ma ajute deloc, i-am auzit vorbind despre faptul ca nu o sa ma ajute la facultate. Dar nu stiu cum sa le zic, cum sa le explic ca m-au facut numai sa sufar in toti anii astia. in loc sa ma bucur de copilarie si de viata de liceu.

Poate ca ai dreptate, dar nu poti visa ca te va tine cineva la facultate in alta tara. Daca doresti sa zbori, ai tot dreptul acesta, dar zboara acolo unde esti tu capabila sa traiesti altfel decat ai trait pana acum. Mult succes!

M-am gandit foarte bine la asta. Am anumite optiuni, iti dai seama. Merci!

Trebuie sa le spui acest lucru si lor. Iar acel,, tata ", daca as fi in locul tau, l-as lua la bataie. Spune-le si lor ce ne-ai spus si noua!

Undeva este ceva ce nu am inteles, ba nu te lasa sa iesi dupa ora 10 seara afara ba nu te lasa sa ajungi mai tarziu de 1:30 acasa, vrei sa fii mai explicita? Prietenul tau ce parere are, dar parintii lui?

Trebuie sa ai o discutie sincera cu amandoi.
Sa-i spui mamei tale ca simti ca te neglijeaza, ca nu-ti acorda atentie.Ai 18 ani, totusi.
Daca nu te ajuta cu nimic si nu ii intereseaza de tine, de ce iti interzic lucruri? Macar sa te lase libera.
Spune-i mamei tale tot ce ai pe inima.
Si ca daca tot nu vor sa te ajute cu facultatea, tu vrei sa te descurci singura, dar departe de ea. Este alegerea ta.
Incearca sa fii calma. Mama ta te iubeste. Orice mama isi iubeste copilul, asta e clar.
Bafta!

Daca stii sigur ca plecarea nu inseamna doar de a "cadea din lac in put(z)", in situatia descrisa de tine este o optiune. Daca mama ta te iubeste, aveti timp sa va impacati apoi.
In ceea ce priveste felul in care le spui, intai ii spui mamei tale ca daca lucrurile nu se schimba, intentionezi sa te muti de la ei, iar daca lucrurile raman la fel poti pleca si sa-i lasi un bilet in care sa-i explici motivele care te-au determinat sa faci asta si un numar de telefon unde te gaseste.
Bineinteles ca va suna, dar daca tipa si face crize, ii spui ca tocmai de asta ai plecat, eventual ca esti bine, si sa te sune cand se calmeaza, apoi inchizi.
Repeti procedura de cate ori e nevoie pana se linisteste.

Buna,

Intr-adevar, situatia ta este complexa. Si tu nu cauti o rezolvare, tu cauti o scapare.

Doar ca idei:


1. Poti sa incerci sa aflii ce tipuri de joburi sau de ocupatii sunt cele mai urate de parintii tai?

- in felul acesta iti alegi una dintre cele mai urate ocupatii de ei si spui ca nu ai ce sa faci, ca iti place. Ca daca nu mergi la facultate, atunci sa faci ceva ce iti place. Ca acolo ai invata si acolo simti chemarea.

- Nu ai de unde sa stii cum este sa stai la facultate devreme ce nu prea mai conteaza.


2. Fuga in alta tara s-ar putea sa reprezinte un stres foarte mare pentru tine si sa nu merite la acest moment din viata ta, din doua motive:
a. Poti sa traiesti in alta tara si fara studii. Dar niciodata nu vei urca mai sus. O sa te chinui mereu.
b. Parintii sau familia prietenului tau sau chiar prietenul tau s-ar putea sa vada nu cu ochi buni aceasta idee.


3. Incearca sa dai la facultate in alt oras si sa te asiguri ca intrii si poti in felul asta sa ajungi la camin.


4. Ai bunici care sa poata sa "negocieze" pentru tine cu ai tai sau la care sa stai o vreme?


5. Ai mai putea sa incerci sa cauti sa stai la un om in varsta si din cand in cand sa mai ai grija de ea.


6. Ai putea sa incerci sa discuti cu un psiholog specializat pe probleme familiale de tipul acesta pentru a vedea ce atitudine ar trebui adoptata pentru a corecta comportamentele parintilor tai.


8. Nu stiu daca nu cumva este prea tarziu, dar as incerca sa ma implic mai mult in treburile de familie, astfel incat sa creasca ideea de "fata responsabila" in ochii lor.


9. Frica ta de a deschide gura se intampla intr-o stare de tensiune. Aceasta stare de tensiune ar trebui oricum sa pocneasca. Si o sa o faca cu siguranta. Eu zic ca de fapt se pune problema unde vei fi tu cand tensiunea va crapa peretii bulei care exista in prezent. Asa ca mai bine incearca sa conduci daca se poate situatia.

Nu toti parintii gandesc la fel,unii sunt superprotectivi,iar altii nepasatori,traind in casa cu ei ti se pare ca esti persecutata,dar de afara situatia s-ar vedea altfel,asa cum daca am auzi si versiunea lor,cu siguranta ar fi diferita. Zici ca facultatea in alta tara te ajuta cu ceva? E posibil sa ai optiuni cum zici tu,dar te-ai gandit ca ti se va preda intr-o limba pe care n-o intelegi,va trebui sa te intretii,sa platesti o chirie,sa-ti cumperi haine,carti si asa mai departe. Daca acum de bine de rau ai un acoperis deasupra capului,te spala,te calca,mai gasesti si de mancare prin frigider,de ce ai fugi de acasa? Eu cred ca tu visezi la o viata mai buna, pe picioarele tale, independenta, dar facultatea nu inseamna independenta, e tocmai contrariul.Eu zic sa stai de vorba singura cu mama ta, indiferent de situatie nu ti-ar vrea raul, poate ca te pedepseste, dar asta e normal.

Vorbeste deschis cu ei si incearca sa le explici punctul tau de vedere.Pe situl jw.org sectiunea adolescenti poti gasi articole utile despre parinti.

Am spus ca rareori ma lasa. Prietenul meu are aceeasi parere ca si mine, isi doreste sa fac cumva sa plec ca sa nu mai am de suferit. Parintii lui imi acorda bunatatea pe care ai mei nu mi-o acorda...