Sunt o pustoaica de 14 ani dar viata mea devine din ce in ce mai grea * de ce?* pentru simt ca totii ma urasc, ai mei sunt plecati asa ca stau cu buncii care ma urasc toata lumea ma uraste, totii *prietenii* ma parasesc adica ma lasa balta unul cate unu.Nimenea nu stie ce e in gandul meu. Unii ma critica zic ca sunt *nebuna*,unii zic ca ma imbrac prea sobru.Dar mie imi lace asa cum sunt,si ma simt in largul meu atunci cand ma tai,ma simt pe mine insusi.Ce sa fac sa nu mai primesc ata nu stiu cum sa le zic tuturor le place sa se ia de mine, si sa mai dea in mine uneori dar eu nu pot sa fac nimic.Am nevoie de ajutorul vostru.

"ma simt pe mine insusi" )))

sa revin cu un raspuns daca ar fi un singur om care iti zice ca ii o problema cu tine poate se insala daca ar fi 2 poate totusi se insala dar daca majoritatea o zic atunci mi-e greu sa cred ca toti se insala... inseamna ca e ceva cu tine incearca sa te schimbi si nu te mai taia!

Nu ii asculta ignora-i pur si simplu

Ce crezi ca obti daca te tai? Nu stiu cat de bine te poti simti tu imbracandu-te sobru taindute si asa mai departe, daca vrei sa nu mai fi criticata de cei din jur ar fi mai bine sa iti revizuiesti si comportamentul si felul tau de a fi.

Devine din ce in ce mai grea pentru ca este varsta adolescentei. Asta este perioada in care simti ca esti tu impotriva lumii. O sa iti treaca.
In primul rand daca iti place sa te tai, este o problema si ar trebui sa mergi la un psiholog.
In al doilea rand, daca prietenii tai te critica, gaseste-ti altii cu care sa te intelegi.
In al treilea rand, nu ar trebui sa ii asculti pe ceilalti care iti critica felul de a tei mbraca. Fiecare este liber sa se imbrace cum vrea, exista vestimentatii care depasesc mult adjectivul de sobru, in sensul negativ.

Cu timpul o sa treaca toate problemele astea

Cred că singura problemă e la tine. 1. Nu prea o ai cu română, dar putem trece peste. 2. Te victimizezi prea rău. De ce nu ai încredere în tine? O să găseşti cu siguranţă vreun prieten, doar caută şi fii şi tu o prietenă bună. Nu te mai tăia, este o chestie foarte absurdă. Cum Doamne să te simţi în largul tău când te tai? Eşti masochistă sau cum? Încearcă să fii mai deschisă în faţa colegilor tăi, mai haioasă şi o să ai parte de buni prieteni. Şi nu cred că ei te marginalizează pe tine. Ci tu te marginalizezi. Iar faza cu familia, nu prea cred! Familia ta te iubeşte oricum ai fi tu!

Stiu prin ce treci dar incearca sa comunici cu bunicii tai, ei te iubesc pentru ca esti parte din familia lor si nu te mai gandi ca te urasc
fii mai optimista si spune-le daca te deranjaza ceva pentru ca nimeni nu iti e mai apropiat decat familia
si legat de prieteni, nu ii baga in seama pe caei care sunt rautaciosi cu tine, dar incearca sa vorbesti mai deschis cu prietenii si ai sa vezi ca daca esti buna cu ei sa vor apropia de tine, daca nu inseamna cu iti sunt prieteni
si un sfat, sunt multi oameni care te inteleg si iti vor fi alaturi asa ca fa-ti si alti prieteni Funda?

Wow...oare de ce urasc toti...

Nu te lauda ca te tai si alte chestii, normal ca pari ciudata atunci. Daca tie iti place si te simti in largul tau sa te tai( ceea ce nu inteleg) fa-o discret fara sa stie nimeni. Poarta un bandaj sau ceva la mana ca sa nu se vada cicatricile. Incearca sa fii vesela, sociabila si sa faci glume sa vezi cati prieteni o sa ai.

Salut.
Îmi pare rău că treci prin aşa momente. Posibil simţi că nimeni nu te înţelege, nimeni nu are nevoie de tine şi că toţi te părăsesc. Cred că nimeni nu poate spune cu exactitate că ştie prin ce treci, deoarece fiecare simte diferit chiar şi aceleaşi situaţii. Dar un lucru ce te poate influienţa să treci mai uşor peste ele, este schimbările din perioada adolescenţei. Această perioadă va trece, doar că ceea ce poţi face tu este să ai grijă ce decizii vei lua sau ce vei face în unele situaţii. De ce? Deoarece ele îţi pot afecta viitorul, reputaţia, etc.
Următoarele informaţii le-au fost de ajutor celor ce trec prin situaţii asemănătoare ca ale tale.
http://www.jw.org/......-taieturi/
http://wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/102004490?q=adolescen%C5%A3%C4%83&p=par
Îţi doresc succes şi multă răbdare.

Draga mea nu vreau sa sa cred ca te ranesti singura. Exista o solutie.
In primul rand nu te mai gandi la ce cred sau spun unii sau altii despre tine, despre felul cum te imbraci sau te comporti.E normal sa te simnti nedorita si in nesiguranta din cauza ca nu sunt parintii langa tine dar va veni si timpul sa se intoarac si vei fi fericita.Si eu am crescut cu bunicii si am trait aceleasi sentimente ca tine, insa a meritat sa astept. Gasete-ti si tu un hobby. Picteaza sau scrie piezii.Sau fa-ti un jurnal al tau in care sa iti notezi toate supararile.Peste cativa ani te vei amuza la fel ca mine.Fi tare.te pup

Tare as vrea sa te ajut dar nu stiu cum. E tarziu acum si trebuie sa ma culc dar in weekend o sa incerc sa gasesc o cale sa te ajut. Totusi pot sa iti spun de acum ca nu va fi usor, eu pot sa iti arat drumul dar tu trebuie sa mergi pe el.

"Descumpănirea", golirea de sens pe care omul o resimte uneori, nu o poate elimina EFICIENT (pentru mulţumirea sufletească autentică) decât prin împlinire spirituală, prin empatie şi compasiune faţă de semeni şi faţă de cei ce trec prin experienţe similare, prin schimbarea accentului dinspre materie spre suflet şi spre sensul authentic al unei vieţi prin care să ne "construim" veşnicia!

De multe ori chiar dezamagirile din partea celorlalti sunt resorturile care ne determina sa actionam altfel, sa facem o schimbare in bine, sa incepem efectif sa privim si în interiorul nostru- sufletul- "esentialul" noastru veşnic.

Astfel de momente de derută sunt în acelaşi timp şi semnale de alarmă în privinţa necesităţii unei împliniri spirituale, singura care nu dezamăgeşte, singura care ne face să cunoaştem un sens al existenţei de la care nu ne-am fi aşteptat să fie atât de important şi de puternic...
Dă-mi un răspuns daca ai timp…

Totul tine de dialogul cu cei din jur. Asa vei reusi sa afli care sunt nemultumirile lor, si daca tu crezi ca nu e si spre binele tau atunci calca-ti pe orgoliu si corecta acel lucruri sau conformeaza-te acelui program (vei avea de castigat dublu: si respectul celor din jur dar si formarea ta se va lasa modelata spre binele tau...).

Ca dialogul sa functioneze normal este nevoie de timp petrecut impreuna si de eliminarea atitutinii rebele din partea ta (daca exista ).
Asta ar putea elimina constrangerile.

Si bunicii tai te iubesc si au fata de tine cele mai bune intentii, problema este aceea a manierei de abordare... a lor sau a ta

Cauza manierei lor gresite poate fi lipsa de inspiratie (iar aici calmul si surprizele placute facute de tine pot restabili relatia de prietenie care era odata - atunci când era loc doar pentru "dragalasenii" )

O alta cauza a greselilor lor în privinta atitudinii ar putea fi nemultumirile create de tine poate sau lipsa de încredere fata de tine, cauzata de lipsa de cunoastere faţă de tine (tu fiind mereu în crestere si schimbare), de temerile fata de schimbarile prin care treci, sau de nerespectarea anumitor principii...
Anyway, restabileste relatia de încredere si de prietenie cu ei.
Este elementar pentru a beneficia de "prieteni" de baza, de o "sursa" esentiala de sfaturi pentru viata, de un REFUGIU pentru toate provocarile vietii tale de adolescentă…

În general, astfel de manifestări de "nelinişte", de "dezorientare" sunt stări foarte vulnerabile, şi indiferent de originea lor, trebuie să vezi în ele şi ocazia unei alte "aşezări" a "lucrurilor" esenţiale din viaţă, a priorităţilor, a valorilor, modul în care te raportezi la ceilalţi, modul în care te raportezi la Dumnezeu, aşteptările pe care le ai de la tine...

Într-o astfel de situaţie de deprimare (indiferent de durată) este esenţial să cauţi sprijin moral. Stările de descumpănire sunt inevitabile în viaţa oricărui om, dar ele se primesc cu maturitate, demnitate, curaj şi înţelepciune (fiecare astfel de stare vrea să ne avertizeze şi să ne repare lipsuri). Prin ele trecem la un alt prag de înţelegere al lucrurilor!

Este vital să ceri şi sfatul unui duhovnic, al unui preot cu experienţă, de exemplu, dar într-un moment liniştit în care să aibă timp să-ţi asculte şi să-ţi înţeleagă bine dificultăţile relaţionale.

Cat ma bucur ca i-ai raspuns tu, nu mai e nevoie sa o ajut si eu .