Imi pare sincer rau pentru situatia ta. Insa gandeste-te putin: ce ar fi fost mai mare pacat: sa faca avort sau faptul ca esti rodul unui pacat?
Fiecare are menirea sa pe pamant, si tu ai drumul tau, indiferent cine iti sunt parintii. Cred ca ar trebui sa te concentrezi pe scoala, sa dai la o facultate buna si sa iti faci propriul drum.
Trebuie sa incerci sa o ierti pe mama ta, nici ea nu vrea sa accepte povestea aceasta. Insa esti copilul ei, bine ca nu a fost mai grav - sa te fi nascut cu vreun handicap (cum adesea se intampla intre relatiile dintre rude). Asa, nu ai decat o povara morala, nu si una fizica. Viata nu e usoara nici pentru bogati, nici pentru saraci. Tu decizi cum iti construiesti destinul.
Pai am terminat facultatea de cativa ani.
Mda. Alt sfat in situatia asta: muta-te de acasa, iesi din mediul acela sufocant.
Deci,eu locuiesc cu sotul meu si mama locuieste cu tata doar ca tata e plecat cu munca undeva.Si oricat de rea ar fi fost mama niciodata nu a fost sufocant!
Buna! Off pai uite nu stiu ce sa spun. Nu trabuia sa te uiti in jurnalul ei!
Pai poate nu trebuia dar nu mi se pare corect ca in copilarie sa sufar atat si sa nu stiu motivul!
chiar imi pare rau pentru tine..Nici nu stiu ce sa zic.e asa de cumplit sa ti se intimple asa ceva...
Pai, imi pare rau pentru tine...
poti sa incerci sa fii buna cu ea deoarece, dupa cum ai spus, ea se straduia sa te iubeasca toti acesti ani si poate daca vei mai buna si vei arata cit de harnica si iubitoare esti stiind totul, poate va crede ca nu era chiar asa de rau ca tea nascut sau cel putin se va impaca cu asta.
poti incerca.
succes
funda?