Buna TPU am nevoie de un sfat si va rog sa imi cititi povestea pana la capat.Va multumesc anticipat.
Povestea a inceput in urma cu 23 de ani cand m-am nascut eu.Parintii mei erau bucurosi mai ales ca au reusit sa ma conceapa dupa 9 ani de tratament,tata isi dorea fata, toate bune si frumoase. Dupa 2 ani de la nasterea mea ei s-au despartit si timp de 3 ani s-au judecat pentru mine, ma lua mama venea tata si ma fura cand ea nu era acasa si invers. Tata in acest timp s-a recasatorit.Pana la urma el a reusit sa ia casa si bineinteles legea m-a dat lui.De atunci a inceput totul. Unde o vedea pe mama o batea,se ducea la ea la servici si o facea in tot felul, le zicea tuturor ca m-a parasit si a plecat la turci etc.(s-a comportat asa cu ea de la despartire si pana am facut eu 18 ani.)
Cum ziceam el s-a recasatorit si cand aveam 5 ani nevasta lui a nascut un baiat.Eu nu am vorbit niciodata cu mama pana la majorat pentru ca nu imi dadeau voie.Cand aveam 7 ani a venit la scoala cu matusa mea sa vorbeasca cu mine dar eu m-am dus acasa si l-am chemat.El a batut-o acolo in scoala.Tin sa precizez ca el imi spunea asa "daca vine o femeie si zice ca este mama ta sa vii acasa sa ne spui ca ea vrea sa te fure".
Eu fiind copil nu imi dadeam seama.In clasa a 2-a colegii mi-au zis ca eu am alta mama.Nu v-am spus ceva eu din certificatul de nastere nu puteam sa imi dau seama ca nu era mama mea adevarata sotia tatalui pentru ca pe amandoua le chema Vasilica.
Pana la varsta de 12 ani nu am realizat ca mama mea vitrega ar face diferente sau tata s-ar comporta altfel.Insa dupa aceea nu ma lasau nicaieri,nu ma lasau sa am prietene,nu puteam sa ma imbrac cum vroiam eu, ma controlau in toate.Am intrat la liceu m-au lasat la banchetul scolii dar a venit nevasta lui la discoteca cu mine si cand m-am intors i-a spus lui tata ca am lasat-o ca proasta si am plecat la etaj cu colegele.Nu ma mai intelegeam deloc cu ea tot timpul ne certam,plangeam.Ea venea de la munca,se aseza in pat cu farfuria de mancare si zicea ca aia nu e bine,cealalta nu e asa,nu mai puteam.
Tata se comporta mai frumos dar nici el nu ma intelegea, nu aveam cu cine sa vorbesc in casa aia.La 17 ani am fugit de acasa la unchiul meu la Craiova, eu stateam la Braila.Au venit dupa mine, m-au dus la ginecolog credeau ca am facut altceva si cand au vazut ca eu sunt virgina m-au adus acasa si tata nu a mai vorbit cu mine 2 zile.Cred ca ii parea rau ca nu a avut incredere in mine. Dupa aceea s-au schimbat toate nu mai imi dadea bani,de ziua mea mi-a zis ca nu merit sa imi spuna la multi ani,veneau tot timpul la scoala, ma urmareau.La 1 luna dupa ce am facut 18 ani m-am intalnit cu mama mea adevarata si pentru prima data am vorbit cu ea.Tin minte ca a scos din poseta un carton si cu un creion verde de ochi mi-a scris numarul ei.Mi-a zis ca daca nu vreau sa ma duc la ea macar sa o sun, plangea. La o saptamana mi-am luat lucrurile cand nu era nimeni acasa si am fugit la ea. Timp de o saptamana tata m-a cautat cu politia peste tot dar nu la mama.La cat o ura nu se gandea ca eu as putea fi la ea.Pana la urma a venit cu politia si a zis ca sa ies afara sa ii explic de ce am plecat.Nu am vrut sa ies dintr-un singur motiv:nu puteam sa il vad asa distrus.Am plans dupa el 2 luni.De atunci nu i-a mai facut nimic mamei mele,nu o mai urmarea, nu o mai batea.La mama era altfel,era mama mea,ma tinea in brate, ma iubea.Ea mai avea un baiat de 1 an si o fata de 14 ani.Eu mi-am cunoscut atunci sora si fratele.De atunci sunt fericita ca am si eu o mama.Dar pe de alta parte ma doare sufletul ca tata nu vrea sa vorbeasca cu mine de 5 ani.Am fost sa ma impac cu el acum 3 ani de cateva ori si a zis ca el nu are fata, ca nu ma cunoaste.In august cand ma duc in tara trec pe la el dar nu stiu ce sa mai fac? Ce sa fac sa se impace cu mine? Ce sa ii spun?

Foarte emotionanta povestea ta. Spune-i ca iti pare rau ca ai plecat de la el, dar era dreptul tau sa te lase sa iti vizitezi mama. Parerea mea este ca ai facut bine ca ai plecat de la el. Daca tatal meu imi batea mama de fata cu mine, eu ii spuneam ca el nu mai e tatal meu. Femeia e facuta ca sa o iubesti, nu sa o bati, nimeni nu are dreptul asta. Daca nici asa nu vrea sa se impace cu tine, atunci lasa-l ca o sa i se faca lui dor de tine si poate va veni el la tine. Multa bafta

Povestea ta am citit-o cu atentie este o poveste grea si eu viin dintr-o familie destramata cam stiu cum e treaba.cand ai sa vii in tara si treci pe la tatal tau stiu si eu... sa incerci sa va impacati e greu dar daca incerci si esti sigura de ce vrei sa faci iti sugerez sa mergi pana la capat indiferent cat de greu e daca renunti nu ai de unde sa stii...

Pai pentru marea lor prostie si egoism de a nu se fi inteles, macar din dragoste pentru tine, arunca vina pe tine.se puteau desparti frumos infiderent a cui era vina, sa fie respectuosi unul cu altul civilizati, si sa poata avea amandoi influenta in cresterea si educatia ta, fara sa-si faca mai mult rau unul altuia decat si-au facut.dar, asa e omul prost. daca nu e si fudul atrunci nu e prost destul.invata-i macar la batranete sa-si accepte trecutul si greselile, fiindca sigur nu e nici unul sfant dintre ei.si sa fie oameni, fiindca nu prea mai au mult timp.bafta.

Ca trebuie sa iti respecte alegerea asa cum tu i-ai respectat si iubit pe amandoi(asa simt din relatarea ta)! Te felicit ca il cauti si chiar e bine ca o faci, chiar daca simti uneori, refuzul! Intr-o zi sper ca il va cuprinde dorul de tine si uita de suparari.Stii cum e :sangele apa nu se face, niciodata! Succes!

Imi pare rau ca nu ai avut o viata atat de usoara pana acum. incearca sa i explici ca esti fata si ca vroiai sa iti cunosti mama adevarata sa stai de vorba cu ea, chiar daca el este tatal tau si ti-a adus alta mama dar nu se compara iubirea de mama. spuine-i tot ce te-a durut. el este tatal tau, dar ai si o mama. mai devreme sau mai tarziu o sa te inteleaga, dar are orgoliul lui. intreaba-l de ce ti-a alungat mama adevarata? nu inteleg ce motiv ar fi avut, ce persoana ar alunga mama copilului sau si sa o bata?
daca nu ai fost fericita pana acum, ncearca sa fii de acum incolo, viata este scurta.

Buna! Inteleg ca tii la el si vrei sa te impaci cu el. Eu daca as fi, nu as mai incerca, dar nu toti sunt ca mine asa ca iti voi raspunde ca pentru tine. Uite ce cred eu: daca mai incerci sa vorbesti cu el, spune-i ca trebuie sa inteleaga ca tu ai o mama si un tata, ca ii iubesti pe amandoi la fel de mult, si daca 16 ani (cred) ai stat doar cu el, este timpul sa mai stai si cu mama, inca putin,inainte sa iti faci familia ta,si ca el este oricand binevenit,ca il iubesti si nu vrei sa stai departe de el, dar nici de mama nu poti sta departe,pentru ca ai o varsta la care ai nevoie de ea. Cu toate astea, nu cred ca va accepta sa se impace cu tine,pentru ca in mintea lui,l-ai tradat. El s-a straduit sa te creasca asa cum a stiut,a vrut sa fii perfecta, si tu ai plecat la cea care te-a parasit si careia nu i-a pasat de tine(repet,in mintea lui). Probabil ca va avea alte sentimente cand vei avea propria familie,casa, copiii tai. Nepotii in general topesc sufletele inghetate. Imi pare foarte rau pentru tine,meritai altceva, o viata linistita, sper ca viata ta va fi altfel de acum inainte. Tu deja ti-ai facut datoria de fiica, ai incercat sa vorbesti cu el, nu il poti obliga.

Si de ce ma rog ar fi treaba ta sa faci tot efortul sa te impaci cu el? el a gresit, nu tu, el o sa aiba nevoie de tine la batrinete, de ce sa te zbati tu sa rezolvi o situatie de care nu esti vinovata?

Cand te vei intoarce in Ro, sa nu uiti cadourile pentru cealalta "jumatate" a familiei tale: tatal tau, fratele tau si femeia care te-a crescut pana la 18 ani. Chiar daca nu vei putea sa le inmanezi personal, mesajul cadourilor va fi destul de clar:"daca voi nu ma vreti/iubiti, eu va vreau/iubesc!"

Nu-l mai cauta.traieste-ti viata ta.el are familia lui. daca ii pasa de tine nu se recasatorea.

Cand ma gandesc ca intamplarile din randurile de mai sus sau intamplat si se intampla unei persoane cu un suflet bun asa ca al tau ma intristeaza dar in acelasi timp ma gandesc ca esti o fata puternica si cu un suflet mare!
Ce pot sa spun, tu nu ai nici o vina si nici nu ar trebui sa cauti prea multe scuze!
Nu stiu ce s-a intamplat intre parinti tai dar egoismul a triunfat si a facut o singura victima; adica tu!
Am analizat ce ai spus tu si am ajuns la urmatoarea concluzie:
Mama, ta chiar daca ai respinso atatia ani si ai negato, stia ca esti un copil si ca toate aceste lucruri le faci din nestiinta!
A luat mai multe batai si cine stie ce a mai indurat doar de dragul de a te auzi si de a te vedea! Nici nu vreau sa ma gandesc ce e in sufletului unui parinte care nu poate sa isi stranga copilul in brate! Si sa astepti pana la 18 ani sa poti sa vorbesti cu el si sa iti doresti ca macar sa il auzi asta e adevarata dragoste de parinte si chiar merita toata aprecierea pentru asta!
Un barbat ar trebui sa fie un om mai intelept si sa gaseasca solutii nu acuze!
Probabil dupa vorba ''traiasca orgoliul'' tatal tau a vrut sa arate ca el e mai tare si ca ii arata el mamei tale si a uitat ca un copil are doi parinti pe care trebuie sa ii simta in mod egal!
El ti-a cerut un lucru rau,sa iti vezi mama prin ochii lui plini de ura,dar ar trebui sa stie ca orice om normal isi iubeste parinti indiferent cum sunt ei: rai,buni, frumosi, urati, bogati sau saraci.
Tu nu ai nici o vina si nu trebuie nici sa te simti vinovata ca l-ai parasit, pentru ca nu ai facut-o ba din contra el e cel care a pus egoismul si incapatanarea inaintea fericirii tale si mai devreme sau mai tarziu trebuia sa se astepte ca asta se va intampla!
Sunt placut surprins de comportamentul tau si de bunatatea ta si sa stii ca asta e o calitate pe care nu o intanlesti la multi!
Cat despre ce ar trebui sa ii spui cand ai sa il vezi...cred caa ar trebui sa incetezi sa te mai rogi si sa te mai scuzi nu iti face tie bine si cred ca ai facut destul din punctul asta de vedere!
Eu unul i-as spune as:
Esti tatal meu si nici incapatanarea de otel pe care o ai nu schimba asta, eu te iubesc oricum si nu iti cer nimic.Sunt multumita ca esti tatal meu iar daca ai vorbii cu mine as fi pentru prima data in viata mea cand as simtii si eu atat dragostea mamei cat si a tatalui!
Ai de ales intre:
1 ''traiasca orgoliul si incapatanarea ''
si
2 copilul tau!
Indiferent de ce ai sa alegi stiu ca odata si odata oricat de ranit si orgolios esti ai sa treci peste asta.
Imi pare bine ca te-am vazut si cand simti ca vrei sa vorbesti cu mine asta e numarul meu de telefon!

Iar de aici nu mai depinde de tine zic eu ca ar trebui sa il lasi sa te caute el. Poate o sa te caute dupa o zi, o luna, un an, doi dar mai devreme sau mai tarziu o sa faca asta!
Iar daca o sa continuii sa il cauti nu o sa faci decat sa prelungesti acest timp; oameni orgoliosi cred ca au dreptate nu vad mai departe decat de dreptatea lor iar insistenta nu face decat sa le intareasca aceasta dreptate!
Imi doresc sa iti rezolvi problemele cat mai curand si sper ca ti-am fost de ajutor!

Multumesc ai dreptate odata tot va trebui sa se impace cu mine

A inselat-o, de asta s-au despartit dar el ma vroia doar pentru el adica eram fata lui si atat iar pe mama o considera cea mai mare dusmanca a lui, singura persoana care putea sa ma ia de langa el dar nu a reusit.Din pacate in lumea asta banul are inaintare in fata sentimentelor. Daca mama nu avea bani sa lupte pentru mine...am ramas la el.

Problema este ca 2 ani nu mai vroiam sa aud de el adica m-am gandit asa:de ce sa ma duc eu la el? Sa ma ierte? De ce? Cu ce i-am gresit? Daca fugeam cu un baiat da dar asa eu m-am dus la mama mea, fiinta care mi-a dat viata.Dar pana la urma m-am hotarat sa fac eu pasul.La anul am nunta.Cine ma duce la altar? Tatal meu nu vrea sa auda de mine.Am nevoie de un sfat de la el, am nevoie sa am si eu un tata care sa vorbeasca cu mine.

Multumesc pentru sfat.Da ai dreptate este foarte orgolios cu matusa mea, sora lui nu vorbeste de 12 ani si cateodata ma gandesc daca va vorbi vreodata cu mine.In ceea ce priveste alegerea mea daca nu plecam la mama sunt sigura ca lucrurile se desfasurau tot la fel.Adica la 20, 25 sau 30 de ani eu ii spuneam ca vreau sa vorbesc cu ea ma punea sa aleg ori cu el, ori cu ea.Nu regret nimic din ce am facut dar imi pare rau ca lui intotdeauna i-a lipsit increderea in mine.El s-a straduit sa o vad pe mama asa cum ai spus tu prin ochii lui si s-a luptat sa ma tina departe de ea dar nu a luat in calcul ceva:eu nu puteam sa fiu la nesfarsit un copil care poate fi usor influentat. Sper ca intr-o zi va realiza ca eu chiar l-am iubit si inca il mai iubesc.

Sincer nu stiu ce sa comentez,povestea ta e chiar una de neimaginat,imi pare rau ca asa s-a intimplat cu tine si inca atitea ani, dupa parerea mea tatl tau ar trebui sa se schimbe nu tu, el ar trebui sa se gindeasca la binele tau, si daca tu ai hotarit sa pleci la mama ta si acum esti cu ea, el ar trebui sa inteleaga ca oricum daca nu acum atunci mai incolo cind ai sa te casatoresti.asa ca ar trebui el sa gindeasca in alt mod.

Pai trebuie sa se schimbe dar orgoliul nu il lasa.

Sper ca ai un unchi,sau pe cineva foarte apropiat de tine, care sa isi ia rolul de tata. Nasul de cununie,sau nasul de botez,poate. El,scuza-ma ca spun,dar trebuie sa spun,si tu stii, nu e un om bun, nici un om obiusnuit. E altfel, si stiu ca ai nevoie de el, dar daca nu vrea sa iti fie tata,inseamna ca nu este. Un tata adevarat nu te-ar lasa asa si nu ar spune astfel de cuvinte. In timp o sa-i fie tot mai greu,si se va intoarce la tine. Va avea de ales,sa fie orgolios si sa stea fara tine,sa se multumeasca doar cu cei pe care ii are, sau sa isi dea seama ca nu are motiv pentru care sa fie suparat pe tine, din contra, sa spuna Multumesc pentru ca nu il urasti pentru cate ti-a facut, si sa se intoarca la tine,ca un tata. E alegerea lui, si daca nu erge cu rugaminti sa il convingi,atunci cearta-l un pic,sa vada ca poti fi si buna,si rea,dar preferi sa fii buna,pentru ca pentru tine, el e tatal tau. Daca orgoliul e mai puternic decat dragostea de tata, sa ramana cu orgoliul. Tu te vei descurca, esti puternica, el oricum nu e un tata ideal, acela cu care poti povesti despre cate un baiat de care iti place. Vei incerca, poate vei reusi, dar daca nu reusesti, e doar vina lui, nu a ta. Casa de piatra!

Ceau. Aiii de capu tau, ce copilarie ai avut! Ai fost in mijlocul unui razboi.
O sa ai multa vreme rani si doruri nevindecate.
Dar uite ce cred eu ca ar fi bine sa faci : ai mama si tata. Razboiul era intre ei, nu cu tine. Tu, esti victima colaterala.
Ar fi bine sa-l mai suni pe tatal tau. Chiar daca nu-ti raspunde, va vedea ca ai bune intentii.
Nu ai ce sa ii spui special, ci doar sa vada ca te mai intereseaza de el.
Te-am tzucat si sa ai grija de tine, ca vei avea treaba.

Multumesc.Oricum el are o parere foarte proasta despre mine le spune tuturor ca nu are fata ca sunt la produs cu mama.Eu cand am fugit atunci la ea toti cei care il intrebau despre mine, unde sunt, ce s-a intamplat primeau acelasi raspuns:a fugit cu un golan dar nu spunea ca am plecat la mama mea.

Foarte urat din partea lui. Urata si situatia in care esti, si cel mai rau este ca tu suferi singura. Poate asta te va apropia mai mult de logodnicul tau. Pa, pa!

Situatie similara a fost si in familia mea si stiu exact ce simti. Culmea ironiei e ca atunci cand m-am despartit de tatal fetei mele ei I-au bagat atatea tampenii in cap incat bietul copil era bulversat si nu stia ce sa mai creada. Am avut norocul sa o pot castiga atat in instanta (dupa ani de proces) cat si emotional. Locuim de aproape trei ani impreuna si incercam sa ne cunoastem una pe alta, sa ne intelegem si sa avem o viata fericita. Din pacate tatal ei n-o suna, nu-I trimite nici macar un sms sau o felicitare de ziua ei sau de Craciun, nemaivorbind de faptul ca nu plateste pensie alimentara. Nu vreau sa-l urasca, vreau macar sa inteleaga ce au fost acesti oameni care altadata ii bagau gargauni in cap despre mine.
In ceea ce priveste relatia ta cu tatal tau : trimite-i scrisori, felicitari. Scrie-i tot ce ai vrea sa ii spui in fata si el nu vrea sa asculte. Ca intr-o zi vei avea copii iar copiii tai vor vrea sa-si cunoasca bunicul. Succes!

Multumesc.Imi pare bine ca ati reusit sa castigati fata. Oricat de bun ar fi un tata mama ramane tot mama.In cazul meu mi-a platit pensie alimentara in toti anii cat am fost la el. Apoi mai aveam un an de scoala cand am plecat la mama si mi-a platit si tata. Sper sa vrea sa se impace cu mine.

Asa cum au spus si altii ura lui pentru tine provine de la faptul ca tu te-ai dus la cea care era dusmanca lui si pe care el o ura de moarte.Dar uita ca era mama ta...Tu daca vrei sa-l iubesti, iubeste-l neconditionat fara sa astepti ceva de la el. Fara ca el sa afiseze cuiva ceva. Daca e sa te iubeasca, te iubeste si te va iubi oricum ...nu trebuie sa-ti spuna neaparat cu piese de teatru. Adevarata iubire se afla in suflet nu in cuvintele pe care le scoatem din gura. Succes!

Greu de crezut pana unde duce egoismul barbatilor! Nu te mai umili in fata lui,tu nu i-ai gresit cu nimic! El te-a privat de iubirea de mama,toata capilaria ta! Nu este vina ta ca incerci sa recuperezi timpul pierdut,acum cu ea! Bataile si scandalurile,spun totul despre caracterul lui! Nu merita sa suferi pentru el,mai ales cand vezi ca te improasca cu noroi,asa cum a facut si cu mama ta mereu! Este rau si egoist din partea lui ca si-a folosit copilul, sa faca rau unei femei, iar acum continua! Nu vad ce mai poti sa vrei de la el! Incearca sa faca marionete pe toate femeile din viata lui! Mama ta, matusa si acum tu? Lasal fata draga in pace si continua-ti viata, caci altfel te va manipula mereu asa cum a facut si pana acum! Mult noroc in casnicie...care sper sa fie fericita, cu un barbat cum nu este tatal tau!

Multumesc mult.Intr-adevar am langa mine un barbat care ma face fericita si este exact opusul tatalui meu.

Am o viata asemanatoare dar uh ai trait mai mult in iadul cauzat de parinti tai eu incerc inca sa ma tin tare... sti te admir pentr-u faptul ca incerci sa te impaci cu tatal tau sfatul mmeu desi nu-s cat de in masura sunt sa iti dau un sfat e sa nu renunti sa incerci. intr-o zi el nu va mai fi e crud dar e adevarul si iti va parea rau daca nu incerci sa te impaci ORGOLIUL asta te iubeste e tatal tau dar nu iti arata din MANDRIE SI ORGOLIU.

Imi pare rau ca treci prin asa ceva si da, asa este orgoliul lui este prea mare.
Oricum eu voi insista mereu.Pana la urma este tatal meu si sufar ca nu vorbeste cu mine, saptamana aceasta am serbat a 4-a aniversare de nastere fara el si ma doare.Dar stii cum se spune:"speranta moare ultima".

Vai de tine,biata! Asta nu este viata! Tatal tau nu este un parinte bun. In locul tau nu as merge la el, dar totusi tu poti sa mergi... Spune-i sa te ierte spune-i ca tu doar voiai sa iti cunosti adevarata mama, sa te ierrte, dar tu nu mai puteai trai asa. Daca nu este intetelegator, nu merge la el! Parerea mea...