Buna TPU.
Am o mare problema si nu mai stiu cum sa o rezolv.
Povestea mea este urmatoarea.
M-am indragostit la varsta de 14 ani de un baiat cu, care urma sa ma casatoresc la varsta de 19 ani.
Problema este ca sotul meu are o mama.
Dc ar fi ceasta problema?
Pai sa incep cu inceputul.Mama lui indrageste il Iubeste extrem de mult pe Bahus(zeul bauturilor), dar in acelasi timp se lupta cu 2-3 pachete de tigari V****y pe zi.Stiu ca asta nu ar fi o problema daca nu ar fi inceput inca din ziua cununiei noastre sa ne faca viata un cosmar.Tin sa spun ca eu am fost nascuta si crescuta intr-o familie modesta(nu saraca), iar ea (mama soacra) sa aiba bani(care evident provin din munca mai putin cinstita). Toate bune si frumoase pana am ramas insarcinata si "mama soacra" care isi dorea nepot a avut neplacerea sa afle ca este fetita nu baiat.De atunci a inceput cu injurii, comportament jignitor la adresa mea si a familiei mele.
Totul dureaza de 2 ani si se comporta absolut lafel.Au aparut si certuri in cuplu. Evident ca eu si sotul meu ne certam mereu deoarece nu exista clipa de la dumnezeu fara ca ea sa nu se bage in viata noastra si sa ne enerveze.
Tot timpul ma jigneste si ma face in toate felurile.De la un timp simt ca nu mai pot.Tin sa spun ca eu sunt eleva la scoala de asitente medicale si ma ocup si de cresterea copilului.Sotul meu lucreaza majoritatea timpului neavand program prestabilit.
Am ajuns(eu) sa ma gandesc sa divortez deoarece nu o mai suport.Insa nu ma lasa inima deoarece imi iubesc sotul enorm si nu mi-a gresit cu nimic niciodata.Noi locuim acum in casa ei insa avem dormitor, baie si bucatarie separat cat si intrare separata.Problema este ca nici asa nu ne intelegem deoarece 11 din 12 ore ea este pe capul nostru.Help! Am nevoie de sfaturi!

Cum sa te indragostesti la doar 14 ani?! dragostea e un sentiment matur

Problema asta ar trebui sa o rezolve sotul tau.Sa vorbeasca cu mama lui si sa ii spuna ce nemutumiri are.Parerea mea.

Da,matur,fi sigur.

Salut
Îmi pare rău că trebuie să treci prin aşa experiemţă, dar e îmbucurător că totuşi ca cuplu vă iubiţi şi ţineţi unul la celălalt. Cât despre mama soacră, asta e ceva ştiut că cît mai departe şi mai răruţ atât e mai drăguţ. Poate să încerci să discuţi cu soţul, dar să găseşti un moment potrivit şi să te strădui să discuţi într-o manieră plăcută, dacă după părearea lui nu ar fi mai bine să vă mutaţi undeva singuri sau să-i pună unele limite mamei sale, că aveţi familia voastră şi să nu se implice, poate nici aşa des să nu intre în camera voastră. Dar să fii atentă cum discuţi, deoarece bărbaţilor nu le place cînd soţia decide în locul lor ce să facă sau, că într-un fel conduce ea.
Iar următoarele informaţii îţi pot fi de folos:

http://www.jw.org/ro/publicatii/reviste/wp20100201/relatii-bune-cu-socrii/

sau alte probleme cu care de obicei se confruntă cei căsătoriţi:
http://www.jw.org/ro/invataturi-biblice/familie/cupluri-parinti/

Cele bune şi răbdare.

>singura, dar Singura sansa a casniciei tale si a familiei fiicei tale este sa-l convingi pe sotul tau ca separarea domiciliului este singura sansa pentru armonia familiei voastre;
>E de preferat sa dati o serie de bani pentru un apartament sau cel putin o camera undeva intr-o atmosfera de pace si relaxare interioara (care ar veni astfel,, cumparata" foarte profitabil prin acei bani ai chiriei) decat sa te imbolnavesti si sa mori cu zile asteptant imposibilul (schimbarea in bine de la sine a situatiei)!
>Alege;

>ura, frustrarile, patimile, rautatea interioara, orgoliul si mandria demonica, pervertirea progresiva a sufletului, fac din mama sotului tau o persoana alaturi de care este imposibil sa convietuiesti daca vrei sa-ti mai ramana totusi o familie;
>sotul tau nu poate intelege lucrurile acestea (este si un defect al lui), nu-l ating, e mai greu sa ia decizii de genul acesta- sau poate nu a mai facut-o niciodata;
>va fi probabil si influentat de ea sa ramana, santajat emotional- dar convinge-l ca ea nu va muri fara voi, dar relatita voastra in schimb nu rezista acestui ritm halucinant;
>daca nu vrea si nu vrea (intotdeauna abordand problema cu delicatete, niciodata impunand lucruri sau santajandu-l, presandu-l cu ceva...) fa un sacrificiu, ia-ti o camera, muta-te si vorbind zilnic la telefon convinge-l de acolo sa vina langa tine;
>ai grija sa nu devina o problema de orgoliu plecarea ta, prefera sa plangi incercand sa-l convingi decat sa-l domini convingandu-l;

>daca devine o problema de orgoliu probabil ca nu va mai veni;
>totul tine de curajul de a lua aceasta decizie;
>punerea ei concreta in practica va reprezenta revolutia schimbarii in bine in sufletele celor implicati;
>fie catu sa si ai puterea sa iei singura decizie corecta!

Doar mutatul separat poate sa te ajute, in rest femeia nu se va schimba in veci, ori va mutati departe de ea ori veti ajunge mai devreme sau mai tarziu la divort, sau poate ai rabdare sa crape de bautura

De aia e bine sa ai grija cu cine te casatoresti, adica cel cu care o faci sa stie sa isi puna la punct mama, sa nu fie baiatul mamii, si sa nu fie prea apropiat de ea.
in acest fel, nu se baga tembela de soacra in relatia voastra.
suporta consecintele sau angajeaza un sniper sa-i arunce teasta in aer.