Buna TPU.Am o mica mare problema:
De curand nu mai sunt in toane bune cu parintii mei. Tata imi spune mereu nu iar mama nu este niciodata multumita.Aseara,cand am venit acasa de afara mama mi-a spus ca,,put" a tigara. Dupa asta,s-a comportat de parca nimic nu s-ar fi intamplat.Iar azi dimineata,am uitat aseara ca proasta care sunt bricheta pe birou si a vazut-o. Apoi,mi-a cotrobait prin lucruri si mi-a gasit un portofel vechi plin de monezi adunate de prin casa,si, in joaca, l-a luat.Eu am crezut ca inca mai am bani multi in acel portofel si cand fugeam dupa ea in joaca(aveam un maieu in mana) i-am dat cu maieul peste spate(stiu,ciudat)si mama s-a intors catre mine si a aruncat portofelul si a venit amenintator la mine,spunandu-mi,,Cum iti permiti sa dai in propria mama?!" (cu un maieu?) si apoi a inceput sa ma injure,sa-mi spuna ca sunt un monstru,ca mai bine se omoara decat sa mai creasca un copil ca mine,ca sunt o dezamagire,ca de abia asteapta sa termin liceul si sa plec, sau poate chiar,, sa-mi fac bagajelul si sa-mi vad de viata".
Mai precizez ca la 15 ani parintii me ma lasa pana la 19:45 afara (chiar daca ies la 18-19) si imi spun din minut in minut ca nu invat.Cand nu ies afara imi spun ca stau in casa ca o sechestrata si cand ies afara imi spun ca stau ca o vagaboanta pe strazi toata ziua.
Si chiar mi-as dori sa plec de acasa.Din cauza lor am incercat sa ma sinucid la 12 ani.12.La 12 ani trebuia sa ma stresez din cauza ca pierdeam desenele de dimineata nu din cauza lor.Ma fac incontinuu in toate felurile,si din cauza lor ajunsesem in depresie,anxietate sociala si fobie sociala. Ma bucur sa spun ca am trecut peste ele in prezent, dar simt ca vreau sa plec de langa parintii mei.Dar mi-e frica ca o sa sune la politie (chiar daca mama spune sa plec a facut ca toti dracii cand am fugit de acasa pentru prima oara acum un an, si nu am stat nici o noapte plecata de acasa atunci). Mi-e frica pentru ca nu am bani si nici rude in apropiere. Var rog sa ma ajutati.In loc sa plang din cauza iubitului la scoala ca alte fete eu plang din cauza parintilor. Efectiv m-am saturat.Nu mai suport.
Sincer,
O fata neinteleasa.
Este o perioada dificila atat pentru tine cat si pentru ei. Pentru tine fiindca ai crescut, nu mai esti un copil ci esti un adolescent (adica o adolescenta) care are nevoie de mai multa libertate si de mai multa intelegere si din pacate tu va trebui sa dai dovada si de mai multa inteligenta daca vrei sa ii intelegi si pe parintii tai. Pentru parintii tai este o perioada dificila pentru ca, fara sa isi dea seama ei de fapt nu mai sunt parinti (din punct de vedere psihologic). Parinti se cheama atunci cand au grija de un copil. Tu fiind adolescenta, parintii tai au devenit de fapt "indrumatori de adolescent" - asa se cheama din punct de vedere psihologic aceasta etapa, in care ei ar trebui sa te indrume dar nu sa te oblige sa faci anumite lucruri. Din cauza ca nu si-au dat seama ca rolul lor s-a schimbat in relatia cu tine (si multi nu isi dau sema niciodata) apar aceste "conflicte intre generatii". Aceste probleme psihologice explica si trecerea brusca de la o stare la alta aparent fara motiv intemeiat (lovitura cu maieul). Ti-am explicat aceste lucruri pentru ca mi se pare ca esti o fata inteligenta si nu merita sa suferi degeaba. Nu esti neinteleasa ci parintii nu inteleg inca rolul lor si de aici apar conflictele. Ar fi bine si pentru tine dar si pentru ei sa incerci sa ii intelegi si sa ai rabdare cu ei. Amenintarile pe care le primesti cu datul afara din casa sunt facute doar sa te sperie desi daca ar fi sa pleci ei ar fi primii care ar intra in panica. Nu isi dau sema ca esti o adolescenta si ca ai nevoie de cineva sa iti fie aproape si sa te inteleaga nu sa te ameninte. Nu pleca de acasa - ar fi o greseala in situatia data. Stai acasa, continua studiile - aceasta perioada grea este doar o etapa din viata care se va termina si vor veni si clipe frumoase alaturi de familie.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Ai fugit de acasa, fumezi, ridici mana si tonul la maicata ok.
Nu crezi ca poate au si ei un pic de dreptate? Nu crezi ca mai bine stai potolita macar pana la 18 ani ca nu mai e mult si apoi faci cum crezi de cuviinta. Daca nu ii asculti tot tu o sa ai de pierdut mai tarziu ca nu uita ei au fost ca tine tu nu ca ei.Fi si tu mai calma si mai temperata si si ei te vor intelege
Imi pare rau ca nu te înțelegi cu părinții tai. Nu e ușor, dar încearcă și discuta cu ei când sunt bine dispuși. Explica-le cum te simți când nu ești înțeleasă, jignită. Dar nu ii acuza și vorbește cu blândețe și respect profund. Cere-le ajutorul și vei vedea ca veți gasi o solutie împreună. Nu uita ca un răspuns blând îndepărtează furia, de aceea chiar daca se înfurie, tu vorbește frumos. Vei reuși, dar discuta cu ei.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
