În primul rând încearcă să-i explici că trebuie să ia situaţia ca atare şi să nu se bage la fund singură. Se spune că familia nu ţi-o alegi...iar asta a fost ghinionul ei.Trebuie să accepte situaţia aşa cum este şi să aibă puterea să treacă peste.Mă bucur mult că are o prietenă ca tine care s-o ajute,sigur asta o încurajează mult.Încearcă să vorbeşti cu un psiholog care s-o ajute. De asemenea îmi poţi scrie într-un mesaj privat id-ul ei pentru a vorbi cu ea,dacă asta o ajută.Aminteşte-i că întotdeauna se poate şi mai rău şi ridică-i mereu moralul.Ajut-o să descopere ceea ce îi place să facă cel mai mult şi să facă cât mai des asta. O dată ce are nişte activităţi care îi fac plăcere, cu siguranţă va mai uita de ceea ce i se întâmplă cu părinţii ei. Prietena ta are în primul rând nevoia de afecţiune,de dragoste, de aceste lucruri pe care nu le-a primit în familie. imbratiseaz-o şi aminteşte-i mereu că tu eşti lângă ea s-o sprijini. Spune-i că dacă te iubeşte măcar pe tine, să nu mai încerce să se sinucidă. Baftă!
Ar trebuii sa vorbeasca cu un asistent social...sau sa lupte acum si sa.si intemeeze singura o familie cand devine mai matura
EU cred ca marina are dreptate... sper sa o convingi ca viata nu e asa dura cum pare...
Adica mereu o cearta pentru orice prostie, si nu o intelege, nu o lasa s afaca mai nimic na.s putea sa iti explic daca nu ai vedea cu ochii tai...