Buna tpu..am probleme in familie..nu ma inteleg deloc cu tata si mama. uite am 17 ani sunt baiat merg la sala imi vad de scoala nu fug de la ore sau alte antecedente. in weekend mai ies la un suc cu prietenii mai stau in fata la bloc la o poveste..imi place linistea nu imi plac scandalurile, bataile si prostiile astea. tineam mult la o fata dar ea s-a mutat in alta tara..plm inca gandul mi-e la ea desii vorbim aproape zilnic iar ea va reveni peste vreo 3 ani inapoi(vine si in vacante aici). uneori mai ies cu alte fete doar ca sa-mi alin durerea..ma sarut cu ele etc desii nu le plac :d. pur si simplu nu ma pot indragosti.o problema mai mare ar fi in familia mea unde tatal meu crede ca daca imi da bani ..de exemplu 10-20 de lei la scoala cand merg afara iarasi imi da imi da bani de sala, mancare mai " speciala " sa spunem pentru sala.el crede ca trebuie sa fac tot ce-mi spune el..eu fac asta dar ma cearta/loveste din orice(mai ales daca ii explic ceva cand el spune ca gresesc)..cred ca are probleme cu nervii sau nu stiu da pur si simplu de vreo 2 ani intr-una o tine tot asa cu injuraturi din orice fapt si daca ii spun sa se linisteasca sare la mine..de un timp incepe sa-mi spuna ca la ora 22.30 sa fiu acasa..aseara am venit la 23.20 ..intru in casa ma cearta..si i-am spus ca nu are de ce sa ma certe pentru ca nu am plecat din zona ..stateam cu tovarasii in parcul din apropiere. dupa a scos cureaua si i-am spus ca ce-am facut ca sa ia cureaua la mine si m-a lovit cu ea peste ureche. dupa asta l-am auzit cum ii spunea mamei ca daca m-ai scoteam un cuvant imi dadea cu ea peste gura sau ma lovea cu fierul ala de la curea peste cap sau " cataramba " cum ii spune el.i-a spus si ca eu trebuie sa fiu lovit ca un animal ca altfel nu inteleg si parca asta m-a durut cel mai mult.a pus punctul pe i. de multe ori imi promite ceva si cand trebuie sa se intample spune ca nu vrea el sa faca..de exemplu de ziua mea am vrut sa-mi scot prietenii la un restaurant.el m-a aprobat iar seara cand trebuia sa merg a spus ca nu ma mai lasa. dupa mai multe insistente de-a mele. dupa ce m-a injurat amenintat si alte din astea m-a lasat.a doua dimineata iarasi m-a certat.pur si simplu injura ma cearta si spune ca atata timp cat stau la casa lui eu trebuie sa ma supun la tot ce spune el ..mama de altfel il sustine..cand eram mai mic ea m-a lovit cu lingura de lemn pana s-a rupt..de 2 ori..imaginati-va cum e ..acum vreo 3 ani m-a lovit cu capul de robinet tot mama.pur si simplu sunt agresivi si mie nu-mi place deloc.v-am spus ca iubesc linistea. singurul lucru ce-l iubesc in familia asta e sora mea de 7 ani care mereu vine si ma imbratiseaza dupa certuri.m-am obisnuit sa nu credeti ca plang dupa ce ma cearta sau asa.dar cel mai tare ma doare sufletul cand stiu ca din atatia oameni fix eu sunt in situatia asta..nu fac si nu am facut prostii mari nicidoata..doar lucruri copilaresti ca orice om..cand eram mai mic..acum doar merg la scoala la sala mai am grija de sora mea ies afara si el tot imi spune ca n-o sa ma descurc in viata asta ..ma descurajeaza desi nu ma prea las influentat ..de multe ori m-am gandit sa plec in doua tari din europa.una unde e fata de care v-am povestit si sa lucrez acolo iar cealalta cu un prieten..care va veni cu mine. oricum si in Grecia va veni ..nu se pune problema de bani pentru ca deja m-am interesat cum e treaba cu transportu cat costa tot si as face rost de bani si azi ca sa merg dar mai stau pana la anul sa fac 18. mi-e si greu sa plec de acasa dar am senzatia ca nu am nimic. fata la care tin. familiei nu ii pot povestii nimic pentru ca o sa primesc cearta..sora mea e prea mica sa ma inteleaga..am prieteni la care le pot povesti dar nu vreau eu sa ma vada asa pentru ca nu-mi place..intre toti prietenii mei sunt respectat, ma inteleg bine cu toti, nu duc lipsa de bani dar uite ca nimic nu poate fi perfect.e o solutie sa plec de acasa cand voi face 18 ani? nu voi fi singur si tatal meu de multe ori mi-a spus sa plec si daca plec sa nu ma mai intorc.ei bine cand v-oi pleca sper sa se schimbe desii n-o sa mai prea dau pe acasa..asta pentru sora mea imi doresc..deci nu stiu daca sa plec de acasa sau nu..de bani nu se pune problema dar parca dragostea aia cata o mai am fata de ei imi scade din tupeu..nu stiu ce sa mai fac..va doresc o zi minunata! v-am pupat!

Salut! Stiu ca nu ar trebui sa raspund intrucat eu ma inteleg bine cu ai mei. Oricum sa pleci in alta tara nu este o solutie.Cel putin nu pentru mine care tin atat de mult la ei.
Ai tai par sa nu tina atat de mult la tine dar trebuie sa te gandesti ca sora ta are nevoie de tine.Chiar vrei sa o lasi cu aceste bestii?(Imi cer scuze daca jignesc)
Cel mai bine ar fi pentru un timp sa faci tot ce spune tatal tau si sa il aprobi.Nu o sa te lase sa mori de foame...Inteleg ca s-ar putea sa nu te lase cu prietenii sau la sala.
Eu unul uite ce as face daca as fi in locul tau: (Este doar parerea mea, nu vreau sa jignesc pe nimeni)
-As sta cu ei.Le-as explica celor mai buni prieteni cum sta treaba.Seara m-as intoarce pe la 21 30 acasa (Exact, mai devreme ca termenul limita astfel ca tatal tau sa nu aiba ce sa comenteze)
-As incerca sa fac tot ce spun ei, nu este greu tinand cont ca mai ai un pic si ai face 18 ani.
-Pana la 21 de ani (cand ar trebui sa se intoarca prietena ta) as munci si as sta cu ei (i-as indura) si as strange eventual de un apartament. Dupa ai putea sa ii parasesti, sa iti iei un job calumea si sa stai cu prietena in apartamentul acela.Ce poate sa mearga rau?
Oricum nu spun sa stai cu ei si sa induri ca un prost pentru binele familiei sau al altora.Pur si simplu gandeste-te la sora ta.Cine stie cat ar bate-o daca ai pleca.
Pe langa profilul meu am studiat si mentalitatile oamenilor.Acest tip de oameni precum parintii tai reprezinta unul slab.(Exact slab!)Deoarece cine stie ce probleme au pe cap(la serviciu si cu banii de exemplu). Atunci cand vin acasa si vad pe cineva ajutorat atunci se simt ca pot sa fie si ei lideri macar odata si ca poti sa-si impuna punctul de vedere prin orice mijloace.
Ei nu vor sa le arati o anume dragoste, ci un respect, exact ca cel al unui angajat fata de angajator.
Imi cer scuze daca te-am jignit.Chiar daca sunt un pic mai mic decat tine am incercat sa te ajut, fie si printr-o opinie personala.
Iti doresc o zi placuta in continuare!

Ps:Chiar vrei ca sora ta sa se gandeasca la tine precum: "Aveam si eu un frate la care tineam mult de tot dar ne-a parasit atunci cand aveam 7-8 ani"
Gandeste-te la ea si la fata de care iti place si o sa supravietuiesti chiar si in acest calvar.

Ii vorba ca pe soramea nu o bate nu ii face nimic rau..rareori o cearta sincer sa-ti spun..mereu am avut impresia ca tine la ea mai mult decat la mine mi-i se pare dubios si faptul ca tatal meu spunea ca la 18 ani imi da masina si pana la 20 o sa-mi dea si un apartament.iar nu demult mi-a spus ca mie nu-mi poate da masina ca eu o sa ma omor singur cu ea si pnm :d. nu stiu cum sa suport "calvarul" cum ii spui tu da mie mi-i se pare putin comunist *** sper sa se rezolve problema daca voi face asa cum ai spus tu sa vin mai devreme in casa o vreme si alte chestii ..ai dreptare in mare parte si iti multumesc mult!

Nu ai de ce sa imi multumesti! A fost doar o parere.Totul tine de tine. Sper sa o scoti cumva la capat cu asta.Succes!

Urata situatie. Intr-un fel te inteleg, am avut si eu o mama cam la fel, asta desi am fost o fata cuminte din toate punctele de vedere. Incearca sa vorbesti cu ei cand ii prinzi calmi, sa le explici ca atitudinea lor te doare mai mult decat isi pot imagina, si daca ai putea sa alegi, ai alege sa n-ai niciun ban dar sa ai parte de afectiunea si intelegerea lor. Intreaba-i cu ce gresesti, ce ar vrea ei sa schimbe la tine, si cum poti contribui la un mediu mai armonios. Arata-le ca esti dispus sa te schimbi, afla care este parerea lor, care sunt temerile si dezamagirile lor in ceea ce te priveste. Daca nimic nu va merge, incearca sa "joci dupa cum iti canta ei" o vreme, iar mai apoi sa iti iei viata in maini. Eu n-am putut sa renunt la opiniile mele, de aceea nu a incetat furtuna decat in momentul in care am decis sa plec. Mi-a fost greu pentru ca, in ciuda firii sale, am iubit-o si respectat-o mai mult decat orice, dar a trebuit sa fac o alegere. Inainte sa plec, i-am lasat o scrisoare in care mi-am pus tot sufletul, toate sentimentele, gandurile si regretele. Cred ca a durut-o, pentru ca o buna perioada nu am vorbit. Acum vorbim, iar de atunci ma inteleg mult mai bine cu ea, nu ne mai facem rau una alteia. Nu lasa aceste experiente sa te marcheze intr-un mod negativ, ci scoate ce invatatura poti din asta, ia exemplul rau, ca sa nu ajungi niciodata sa te comporti cu ceilalti, in felul in care parintii tai se poarta cu tine.

Buna,

Hai sa stam de vorba. Vrem sa te ajutam sa-ti fie mai bine.
Poti primi ajutor specializat in mod gratuit.
Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Telekom, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.telefonulcopilului.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro

Asteptam sa te ajutam!

E urat..sunt convins ca au probleme cu nervii, eu nu pot intelege de ce sunt asa. tata din cauza banilor.dar mama? habar nu am nici nu-mi pasa, le mai calc cuvantul pentru ca dupa cum spuneai tu nu pot nici eu sa renunt la opiniile mele, numai ca singurul lucru ce ma enerveaza e ca nu fac nimic si pe deasupra mai si recurg la violenta, in orice caz mai am doi ani de liceu dupa cand merg la facultate o sa-mi " iau viata in maini ", la ce varsta ai plecat si unde? ..departe de oras sau in localitate? oricum apreciez raspunsul tau

Crezi ca lipsa banilor il afecteaza doar pe tatal tau? Cu siguranta, tot ce il supara pe tatal tau, o afecteaza si pe mama ta. Eu am plecat la 19 ani, dupa ce am terminat cu liceul si BAC-ul, m-am angajat si m-am mutat cu chirie. Un an mai tarziu m-am inscris si la facultate. Nu a fost deloc usor, chiar deloc...dar a fost decizia mea si mi-am asumat-o. Cum ti-am spus si mai sus, incearca sa nu lasi aceste lucruri sa te inraiasca, ci sa-ti foloseasca drept exemplu de "asa nu". Eu iti urez succes, multa putere si o tona de ambitie!