De ceva vreme am o problema in familie. Părinții mei sunt divorțați, iar mama s-a cuplat de câțiva ani cu cineva. La început a fost totul ok între mine si el, dar de un an nu ne mai înțelegem deloc din cauza unor certuri între el si mama. Astăzi, ei s-au certat si eu am intervenit si m-am certat si eu cu el. După o serie de certuri cu el, eu am ridicat mâna la el sa îl plesnesc pentru ca m-a înjurat si el m-a oprit iar apoi a încercat sa ma plesnească si m-a amenințat.
După ceva vreme, mama s-a întors acasă pentru ca plecase si am avut o discuție cu ea, dar ea spune ca e vina mea pentru ca nu îl accept. Ce pot face ca sa fie totul bine si sa fim o familie de dragul mamei. Ea isi dorește sa fie cu amândoi si sa fie liniște in casa.
Specific ca nu îl suport deloc pe acest individ.
Help me please... am doar 15 ani si nu știu ce sa mai fac. Îmi vine sa fug de acasă si sa ma arunc in fata unei mașini din cauza situației si din cauza ca mama nu e bine.

Sfat> daca ignori persoana lui, nici el nu va avea treaba cu tine. Nu trebuie sa ii arati ca il placi, daca nu e asa, doar sa afisezi aparent ca nu te deranjeaza. Adica sa joci putin teatru. E un compromis pe care daca reusesti sa il faci, se va face liniste in casa.
Daca certurile persista si dupa aceea, e clar ca nu e vina ta, si ar trebui sa porti o discutie SERIOASA cu mama ta.
Din care sa inteleaga in sfarsit ca e mai tragica situatia decat intelege si cunoaste ea.
De ce sa te omori pentru un om de nimic, si sa o faci pe mama ta sa sufere si mai tare? Mamei tale ii trebuie deschisi ochii, daca situatia continua sa degenereze. Iar daca primiti amenintari din partea lui, si mai bine, da dovada de maturitate si implica politia. Dar pana acolo mai e.
Mult succes iti doresc! Am incredere ca vei reusi sa aplanezi macar partial conflictul.

Situatie de rahat.
Fa-te frate cu dracu pana treci puntea.

La varsta ta de maturizaare iese "rebelul" din tine la lupta si vrea sa inteleaga lumea, dar asa cum vede el (nu lumea pe el). Este valabil aproape la orice tanar intre varsta de 12-22 ani. Asa este la varsta adolescentei: incepi sa te "lupti" pentru "drepturile" tale, chiar daca sunt partial doar inchipuite.
Cand te faci adult, te vei maturiza si vei invata cum sa traiesti si sa tratezi cu altii, chiar daca nu sunteti in context cu multe lucruri. Acesta va fi normal in viata omului!
In perioada adolescentei, un factor care genereaza conflicte este diferenta dintre generatii. Este valabil in aproape orice familie. Motivul? Generatia parintilor are o experienta de viata cu circa 20 ani mai mare decat tinerii. Ei au trait deja cand voi nici nu v-ati nascut inca si pana acum au avut multe experiente de viata, atat bune, cat si rele.
La varsta de 15 ani voi incanu stiti sa ganditi consecintele unor fapte, dar cei mai in varsta au trecut deja prin ele. Este normal sa va indrume si sava fereasca de experientele neplacute sau periculoase, sa nupatiti si voi.
Si eu am avut adulti in jurul meu. Unii mi-au explicat "cu lingurita" de ce nu e voie sa fac un lucru sau altul, care sunt capcanele, pericolele ce le implica. Altii ori n-au avut rabdare ori n-au avut talentul sa mi-le explice pe intelesul meu, iar eu am fost revoltat pe ei. Doar ulterior, dupa ani am aflat sensul ce au spus atunci, cand m-am lovit si eu de acele probleme.
Fii sigur, nici acel barbatnu cred ca-ti vrea raul, eventual se enerveaza daca nu asculti de el.

Cel mai bine faci daca ii ceri sa-ti explice lucrurile cu care nu esti de acord. Calm si linistit, sa nu fie cearta.
Din asemenea discutii poti sa-i dai de inteles ce nu-ti place, dar si tu poti invata foarte multe lucruri, de la u om cu experienta mai mare de viata!

Vorbeste cu mama ta intr-un moment de liniste si vezi ce puteti face. Dar nu o acuza de nimic și vorbește cu blândețe și respect profund. Un raspuns blând îndepărtează furia. Se va rezolva daca aveti o comunicare sincera si deschisa.

Adultii se cearta intre ei. Nici un cuplu nu functioneaza in deplina armonie, este imposibil. Din cand in cand apar certuri, care sunt constructive si intaresc relatia. Este foarte rau cand cineva se baga in certurile astea, mai ales un copil care devine si agresiv. Nu stiu cum ti-a dat tie prin cap sa ridici mana la un adult, dar este foare foarte grav. E adevarat ca nici el nu trebuia sa te inhjure, dar poate nu o mai fi suportat, mai ales daca nu era prima data cand interveneai intr-o discutie intre adulti.
Nu te gandi la prostii, situatia poate fi imbunatatita daca faci un mic efort. Adica respecta-i pe amandoi si vorbeste-le intotdeauna frumos. NU te amesteca in discutiile lor si mai ales in certuri, lasa-le putin spatiu de respirat. Daca nu exista violente ci doar certuri, tipete, etc, nu se intampla nimic grav. Grav devine de-abia cand intervii tu, mai ales daca cumva tii partea cuiva. Nu uita, intr-o cearta sunt intotdeauna amandoi vinovati, daca intervii, trebuie sa fii perfect echidistanta si sa nu favorizezi pe nimeni. De asemenea, trebuie sa fii perfect calma, sa vorbesti politicos, linistit, rational, fara sa ridici tonul sau sa raspunzi la provocari. Fii mai supusa, asculta de mama si tatal tau vitregh, nu ii contrazice, indeplineste-le cerintele. O sa vezi ca lucrurile se imbunatatesc daca tu respecti aceste cateva reguli (care sunt absolut normale si pe care ar fi trebuit sa le respecti mereu). Si ei se vor certa mai rar daca tu vei fi mereu respectuoasa, cuminte, supusa, daca nu vei face mofturi si fite, daca te vei ocupa de scoala si gospodarie, fara sa te mai bagi in discutiile lor.

Aberezi mult si o dai in fantasme grav. In lumea reala nu exista discutii calme in situatiile astea extrem de delicate.
Problema copilului nu e cum o sa vada el situatia cand o sa fie adult, e ce sa faca acum.
Faci o confuzie pe care o detest si multi se cred inteligenti spunand asta: "Un om cu experienta mai mare de viata te poate invata ceva!". Nu, prietene. Daca tu ca entitate esti prost pana la 30 de ani, nu o sa devii subit genial la 40, 70. O sa fi doar un prost trecut prin viata, nu o sa fi un om cu experienta.

On-topic: Din nefericire, nu exista nimic ce poti face sa fie bine. Daca taci, iti *** tie creierii cu procese de constiinta ca nu esti in stare sa faci nimic. Ceea ce este total adevarat, doar ca ar trebui sa realizezi ca nu poti face nimic pentru ca nu esti in masura sa faci nimic, ca nu tu dictezi relatia mamei tale cu el, asta e problema ei.

Daca faci ceva si ea se ia de tine, vei ajunge s-o urasti cu timpul pentru ca l-a preferat pe el in favoarea ta cand tu erai copilul ei si el era doar un strain, etc.

Ideea este ca nu ai o cale de scapare din asta, mai ales daca se cearta ei. Maica-ta ar trebui sa vada ca deja situatia a degenerat prea mult daca s-a ajuns la amenintari, etc. Problema e la ea, nu la tine. Ea s-o rezolve.

Multa bafta si tine-te de ale tale, scoala in principiu.

Imi pare rau, daca tie nu ti-a explicat nimeni in copilarie cum sa-ti "tratezi" parintii, cand ai fost adolescent.

Norocul meu a fost ca, pe noi am avut cine sa ne invete, tocmai diriginta noastra!
Ea ne-a invatat si ne-a consolat de fiecare data cand au aparut asemenea "probleme", nu numai pe cei din clasa ei, ci pe oricare din elevii care au semnalat probleme.
Baza tehnicii ei a fost sa ne invete cand- si cum sa expunem problemele ce ne framanta, fara certuri sau batai.
"Orice conflict, inclusiv un razboi se termina cu armistitiu si pace. Depinde de parti cum reusesc sa-si negocieze conditiile".

Crede-ma, a reusit sa invete astfel copii incat nici unul din elevi nu si-a urat parintii, dar nici nu s-a dusmanit cu ei sau cu bunicii!

Din pacate, ea nu mai este printre noi, insa invataturile ei au avut rezultate pe viata: la nici una din familiile noastre nu exista batai sau jigniri intre parinti si elevi sau invers!
Tehnica ei ar trebui invatata si in scolile de acum, iar astfel nu ar exista diferenta intre generatii, pe muchie de cutit!