de mult timp ma confrunt cu firea mea introvertita si as dori sa ma schimb, sa ma pot exterioriza, sa-mi fac prieteni, sa ma bucur de tot ce ma inconjoara, dar problema este ca nu stiu cum sa fac asta. Sprijin moral nu am din partea nimanui... mai pe scurt nu am prieteni, doar cunostinte pentru care esti bun numai atunci cand pot sa scoata ceva de la tine in beneficiul lor si regret nespus de mult faptul ca am ajuns in aceasta situatie datorita complexelor si de ceea ce ar putea crede lumea despre mine. Sper sa nu fie prea tarziu regretul meu (am doar 22 de ani)... asadar cateva sugestii? 
In primul rand inarmeaza-te cu rabdare pentru lucrurile nu se vor schimba peste noapte.
In al doilea rand incearca sa te implici mai mult in activitatile de grup ale cunostintelor tale (ex.: seri de parti), incearca sa te inrolezi ca voluntar (asa iti faci cunostinte noi cu principii de viata asemanatoare cu ale tale ceea ce te va ajuta sa iti faci noi prieteni) intr-un ONG care crezi ca iti reprezinta valorile tale de top si nu uita sa fi amabila cu cei ce te abordeaza, nu-i intampina cu salut, ce faci, pa, fi zambitoare, ceva mai vorbareata decat esti de obicei etc.
Nu uita sa fi asa tot timpul, nu doar saptamana care vine si atat pentru ca nu se va schimba nimic in cazul asta.
La inceput toti isi vor concetra atentia pe schimbarea ta atitudinala, vor face glume pe seama ta (de obicei rautaciose), dar tu nu trebuie sa le arati ca te afecteaza, eventual poti sa glumesti si tu cu ei dar fara sa te injosesti ca sa nu ii ajuti sa-si faca un obicei din asta. Trebuie sa fii constienta de rautatea oamenilor si in acelasi timp pregatita sa o infrunti cat mai pasnic, adica sa nu te lasi afectata, sa privesti realitatea ca pe ceva firesc.
Si in al treilea rand, facand ce am spus mai mentionat pana acum, incearca sa stai mai mult de vorba cu tine insati, incearca sa analizezi cat mai in profunzime ca sa poti sa vezi ce anume iti determina aceasta introvertire, ce stari de spirit te determina sa nu te exteriorizezi si ce anume ti-a determinat aceste stari de spirit sau conceptii. Trebuie sa mergi foarte departe inapoi pe cursul vietii tale pentru ca, de obicei, comportamentul unui adult (tu deja esti adult atat fizic cat si mental, emotional te maturizezi pana pe la 24-30 de ani, depinde de fiecare in parte, de viata ce o duc) este influentat de experientele din copilarie, eventuale traume emotionale (parinti severi, abuzuri fizice/psihice/sexuale, intamplari care te-au marcat in mod deosebit la varsta copilariei (accidente, decesul unei persoane dragi cum ar fi un parinte sau un bunic cu care ai crescut) si orice ti-a provocat emotii puternice in perioada copilariei. Toate astea sunt instrumentele cu care se formeaza personalitatea adultului de mai tarziu.
Descoperindu-ti cat mai multe puncte slabe si incercand sa gasesti un mod de a le invinge te ajuta sa devii incet incet ceea ce vrei sa fi. Sper ca ai inteles ce am vrut sa-ti spun...
Succes iti doresc si voie buna!
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Buna. Sa stii ca si eu sunt cam la fel. Am 18 ani. La mine problema este ca sunt prea rusinoasa. Acum mi-am mai revenit putin. Nu e vorba ca nu am prieteni, de fapt.prieteni adevarati nu cred ca am dar, in fine.Cred ca problema e increderea in tine (asta e si problema mea). Si eu sunt foarte complexata,uneori imi gasesc "defecte" pe care poate nu le am. Sunt extrem de complexata. Sa stii ca functioneaza chestia asta : pune-te in fata oglinzii si admira-ti partile tale frumoasa; trebuie sa te convingi pe tine ca esti frumoasa pentru a putea prinde putina incredere in tine. Incearca sa iesi cat mai des in oras. Poarta haine in care sa te simti bine, insa in care sa pari o femeie puternica, stapana pe orice situatie. Atitudinea este totul! Sper ca te-am ajutat!
Ei bine, timiditatea nu se mai incadreaza in normal atunci cand persoana respectiva manifesta o frica de a interrelationa cu cei din jur. Timizii au o stima de sine redusa, se gandesc mereu ca daca vor face acel pas s-ar putea sa esueze. Le este teama sa deschida o discutie pentru ca se gandesc la respingere, nu le place sa fie in centrul atentiei sau inconjurati de prea multi oameni, aceasta le creeaza o senzatie de disconfort si de nervozitate. Au o critica de sine acerba si de multe ori tind sa fie perfectionisti. Manifesta teama de a fi judecati de altii.
Din pacate timiditatea nu se opreste doar la incapacitatea sau mai bine zis teama de a comunica. Consecintele ei se reflecta si in planul intim al persoanelor timide. Ele nu isi pot face o relatie, iar mai departe pot sa apara disfunctiile sexuale, care, la randul lor, vor determina boli somatice si psihice mai grave, pana la nevroze sau psihoze.
- desi este greu, incercati sa va fortati sa comunicati cu ceilalti. Puteti incepe aceasta spre exemplu pe internet, comunicand pe forumuri despre subiectele pe care le doriti. Mai apoi puteti incerca ceva mai greu din punct de vedere emotional, spre exemplu puteti suna la o emisiune TV sau radio. Puteti sa incercati sa conversati cu persoanele de langa voi sau cu colegii in pauze.
- nu va mai temeti de esec. Orice actiune implica riscul insuccesului, iar acest risc si-l asuma si ceilalti.
Nu va temeti de respingerea celor din jur, acestia nu va critica atat de rau cum va imaginati. Aveti incredere in voi, zambiti, uitati-va in ochii celuilalt si comunicati. Veti vedea cum ideile de comunicare si frazele se vor lega de la sine.
- incercati tehnici de depasire a emotiilor puternice. Pentru aceasta, concentrati-va asupra locului corporal unde simtiti emotia (spre exemplu in stomac sau in burta). Apoi incercati sa reduceti simptomele fizice. Concentrati-va asupra respiratiilor. Cand sunteti emotionati probabil veti constata ca respirati mai rapid. In aceste momente respirati adanc si rar, ar trebui sa va mai calmati emotiile.
- citi carti despre comunicare, tehnici de comunicare. Astazi s-a acordat mult interes acestor subiecte, aveti de unde sa va documentati.
- nu fiti perfectionist si nu va autocriticati in exces. Oricine mai greseste, nu e un capat de lume.
- invatati sa acceptati respingerea, astfel nu va va mai afecta atat de tare.
Pai incearca sa privesti totul mai lejer.
Si eu sunt mai rusinoasa, uneori cand vorbesc cu cineva ma intimidez, dar am invatat sa ignor starea aia si sa imi vad linistita de discute.
Eu mi-am revenit ignorand starea de teama si timiditate.Desi acum la unii nu le convine ca am iesit din „carapace„mai ales profesori.
Cand mi se atragea atentia ajungeam iar sa ma rusinez si intimidez foarte tare, dar iar am ignorat si este ok.
Mai ales ca am invatat ca daca imi exprim sentimentele sunt mai usor inteleasa si pot rezolva unele lucruri intr-un mod simplu.
Te rog sa primesti sfatul unei persoane care s-a confruntat cu o problema foarte asemanatoare cu a ta. Desi inca nu am reusit sa o depasesc, am reusit sa gasesc calea cea buna.
Mergi la un psiholog! Nu glumesc, nu sustin ca esti nebun. Esti doar o persoana care are nevoie de sprijin moral. Te va ajuta mai mult decat iti poti inchipui tu.
Nu incerca sa te minti singur zicandu-ti ca te poti descurca si altfel. Vei suferi mult prea mult!
Incearca, nu o sa regreti! Niciodata nu e prea tarziu sa recunosti ca ai nevoie de un ajutor, indiferent de natura acestuia.
Eu,unu,fată,chiar te cred; te cred pentru că am intrat pe profilul tău și am văzut că ți-ai făcut contul ăsta prin martie, deci acum vreo 10 luni, ocazie cu care ai întrebat ceva despre un teren, iar apoi...pauză! până azi!
deci 0 răspunsuri, și doar 2 întrebări!
păi cum să îți faci prieteni,și ce să te mai sfătuim și noi,dacă tu nici măcar aici nu ai tupeu să te bagi cu noi în seamă! nu?
in fine; e nasol;
ți-aș da id-ul meu de mess, dar mi-e că apari prin 2018, și cred că mă însor până atunci,și deci nu prea acum cum să mă mai dau la tine!
tu acu să nu mă întrebi faza aia "dar ți-am zis eu că mă interesează un iubit?"
nu, n-ai zis; dar cred că în asta ar cam sta rezolvarea!
bine, eu acum mai glumesc cu tine;
că altceva nu știu ce să fac;
dar la 22 nu ai voie să fii așa!
fata asta cu care sunt eu abia ce-a făcut 20, și are curaj să se bată cu mine parte-n-parte!
în fine; ți-aș scrie mai multe, dar parcă văd că iar nu mai intri vreun an, și parcă n-are farmec;
sau poate că atunci nu va mai fi de actualitate! nu?
poate că așa o să fie!
să sperăm.
Bucura-te de tot ce a lasat Dumnezeu pe pamant - prieteni mai putini dar buni - ce este mult strica - iar la acele persoane care te cauta din interes nu le mai da nimic - prietenul te cauta cd ai si tu nevoie - aceia sunt prieteni adevarati - prieteni adevarati sa ai langa tine - sunt fff putini - dar inca mai sunt
Incearca sa iesi afara din casa, sa vezi ce iti place si sa vorbesti cu diferiti oameni.O alta solutie e sa mergi la un crc de psihologie sau sa vorbesti cu un psiholog.
Daca ai nevoie de un prieten scrie-mi si nu astept nimic in schimb.
Ei bine... domnule wizardDavidCopperfield in primul rand am intrat doar dupa 1 luna si cateva zile si iti multumesc pentru ceea ce ai scris si drept sa spun chiar ma binedispun randurile de mai sus. Sper ca de acum intr-un an aceasta intrebare sa nu mai fie de actualitate!
Dacă m-ai luat cu "domnule" e bine...
e bine,că asta înseamnă că nu prea ai citit de pe la mine,ca să vezi ce frumos știu eu să înjur,când uit să fiu domn...
bun.să-mi zici totuși și mie cum te mai descurci - serios vorbesc.
chiar de n-ai scris tu prea multe pe site-ul ăsta,eu tot bag mâna-n foc despre tine că ești o fată de treabă,motiv pentru care am să îți cer și prietenia,și apoi,când mai intri, am să îți vând niște ponturi despre ce profiluri să vizitezi, să mai citești și tu - că tot spuneam mai devreme- niște chestii interesante.
da?
ok.pa.
Servus, trebuie sa recunosc ca sunt o persoana "putin solitara", care se simte cel mai bine in cei patru pereti, insa asta nu inseamna ca nu ies sau socializez, in maniera mea, ce-i drept!
Stiu ce imi place, problema mea este ca nu prea gasesc persoane cu aceleasi "interese" sau poate ma aflu in grupul nepotrivit.Nu e o idee rea un cerc de psihologie, dar nu de asta am nevoie in acest moment, oricum iti multumesc pentru randurile de mai sus!
Servus, se pare ca suntem amandoi din Ardeal 
. Ideea e ca sunt primii pasi pentru a schimba ceva. Eu foarte mult ieseam in oras sau mergeam la conferinte sau munte si asa am inceput sa-mi gasesc persoane noi cu care sa interactionez.
Cercul de pshilogie il faci doar atunci cand ai ajuns intr-o situatie in care crezi ca nu mai exista alta solutii. Poti citi diferite carti care ar putea sa te ajute.
Oricand cu multa placere
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
