m-am gandit sa apelez si la voi.Deci eu am 14 ani (sunt fata), iar parintii mei se cearta incontinuu.Se injura foarte rau,tipa unul la altul si se bat. Toate astea in fata mea. Vreau sa mentionez ca tata ii face toate astea mamei mele, nu si ea lui...mama mereu e obligata sa faca ce vrea el,iar daca nu il asculta,el o bate si o injura in ultimul hal Scriu asta cu lacrimi in ochi, pentru ca de 14 ani suport asta.Nu mai vreau sa fie la fel in fiecare seara (certuri, batai..etc) m-am saturat...si stiu ca sunt minora si ca nu pot face nimic.dar totusi este mama mea si imi e mila de ea.Sunt mai multe de explicat,dar ar trebui sa scriu un roman intreg. Va rog puneti-va putin in locul meu si spuneti-mi ce ati face voi. Stiu ca nu multi nu o sa inteleaga,dar eu habar nu am cum e sa ai o familie fericita, o familie plina de armonie si dragoste..cu toate ca mi-as dori sa stiu cum e.Va implor, spuneti-mi si parerea voastra Mi se rupe inima cand o vad pe mama plangand

Se mai cearta lumea, dar cind se cearta in fiecare zi sau nah, in mod regulat, atunci e cert ca unul dintre ei e idiot. Sau ambii. Taica-tu fiindca e bou, iar maica-ta fiindca tace si inghite. Ce poti face tu? Nu prea mare lucru. Teoretic, ai putea sa stai de vorba cu ei sau sa vb cu cineva care ar putea sa discute cu ei la modul serios si sa fie bagat in seama. Practic... ai putea sa apelezi la protectia copilului/Politie.

Ia atitudine, caută pe net violenta in famile sunt aumite mâini ce v-ar fi de folos, nu stiu daca ma intelegi cit despre ceea ce simti discuta cu cineva tot ceea ce se întâmplă, chiar si cu psihologul scolii, descarca ceea ce simti nu le stoca pentru ca mai tz iti vor face rau..., eu pot doar sa-ti spun ca te imbratisez si te inteleg.

Daca esti din Bucuresti sunt dispus sa te adopt eu.

O intrebare. Tatal tau bea? Pai daca mas pune in locul tau as incerca sa vorbesc cu ei asa cand sunt amandoi mai linistiti... Nu prea stiu ce ai putea face si eu eram in situatia asta acum 5-6 ani cand tatal meu bea venea acasa seara mort de beat si facea pe nebunu din fericire acum sa calmat e totul bine dar la fel ca tine eu nu spuneam nimic...eram obligat sa ii suport lui toate nebuniile astea. Asa cum am spus, incearca sa vorbesti cu ei, un fel de sedinta ceva. Am 14 ani si te inteleg cat de cat avand in vedere ca nu sunt in situatia ta in momentul asta.Imi pare foarte rau pentru tine. STIMA!

Multumesc mult pentru raspuns! Apreciez! Nu, tata nu bea, dar acum 2 ani a avut accident vascular cerebral (i s-a spart o vena de la creier pentru ca se enervase prea tare),si a ramas cu ticuri nervoase, si ca sa spun asa.a innebunit! Cu toate ca atunci cand merge la doctor, doctorita ii spune ca e totul ok si ca devine din ce in ce mai bine, dar nu stiu cum de spune asta. la doctor e foarte calm, dar acasa...nici nu mai zic.

Asta a fost o tentativa de gluma? sau ce? ca nu inteleg.

Multumesc mult pentru raspuns. O sa caut imediat pe net ce mi-ai zis tu. Si am sa tin cont de sfaturile tale Merci din nou, si eu te imbratisez

Ai si tu dreptate...mersi pentru raspuns, apreciez

Apropos de enervat si doctori... treaba cu nervii poate fi si de la disfunctii tiroidiene. Taica-tu ar face bine sa vada si un endocrinolog. Nu de alta, dar poate sa moara in somn si sa nu stie de la ce. Iar voi sa spuneti ca l-a batut dumnezo' pentru ca era rau. Taica-meu a avut probleme cu tiroida si s-a operat, dupa care si-a revenit. Bine, e ca la treaba cu sacul peticit, dar mai bine peticit decit mort. Discutati serios cu el, posibil sa fie pe fond hormonal toata treaba. NU de alta, dar mai ales daca nici nu bea... treaba cu certatul e mai mult ca un reflex de acuma din ce inteleg eu.

Incearca sa vorbesti cu el."Mi se rupe inima cand o vad pe mama plangand"-Te cred si imi pare foarte rau pentru tine.

In acest caz nu sunt prea multe de facut din partea ta.In schimba mama ta ar putea suna aici:
http://www.womensaid.ie/ro/nationalfreepho4.html
Sunt persoana care iti ofera suport eventual si sfaturi care asculta si sunt specializate in situatii de acest gen.Convinge-o sa incerce!

E timpul ca mama ta sa ia atitudine, sau daca nu va vrea, poti vorbi cu un profesor despre asta, consilierul de la scoala...

Daca ai fi sa-L intrebi pe Dumnezeu ce sa faci -si ar fi fost bine sa-L intrebi-, stii ce ti-ar raspunde?
"Isus S-a uitat tinta la ei si le-a zis: "Lucrul acesta este cu neputinta la oameni, dar nu la Dumnezeu; pentru ca toate lucrurile sunt cu putinta la Dumnezeu."" (Marcu.10:27)
Ai vazut ce a spus? Toate lucrurile sunt cu putinta la Dumnezeu. Pai daca este asa, atunci nu mai sta pe ganduri si apeleaza la El. Pentru ca El insusi a spus: "De aceea si Eu va spun: cereti, si vi se va da; cautati, si veti gasi; bateti, si vi se va deschide.
Fiindca oricine cere capata; cine cauta gaseste; si celui ce bate i se deschide." (Luca.11:9)
Multumiri lui Dumnezeu pentru ca nu exista situatie oricat de dramatica sa nu gaseasca solutie! Neputintele noastre sunt ocaziile lui Dumnezeu.
Ca pe o sora te sfatuiesc sa te pleci pe genunchi si sa ceri Bunului nostru Tata ceresc ajutorul; sa-I ceri sa intervina in relatia dintre parintii tai. In cuvintele tale -in gand sau cu voce tare, apeleaza la El cu toata increderea. El nu te va dezamagi.
Sunt situatii in viata atat de sensibile, ca daca mana omeneasca va interveni va face mai mult rau decat bine. Ridica-te de pe genunchi cu increderea ca El te-a ascultat. Poate ca nu-ti va raspunde imediat; insista si vei vedea cat de mult te vei bucura dupa acea. Si nu uita sa-I multumesti.
Nu mai fi trista, ci bucura-te ca exista speranta. Este timpul sa-L cunosti pe Dumnezeu:
http://www.google.ro/......http?/url

Se zice Dumnezeu sau Mnezo'. Nu acceptam hibrizi de genul dumnezo' sau cum ii mai fi zicand tu.

Tatal tau este bolnav, are tulburari de comportament in urma atacului vascular cerebral (AVC), dar ca (mai) toti cei cu tulburari mintale, este si un cameleon desavarsit. Trebuie sa mearga la un specialist neurolog, sa faca analize, tomografie, etc, sa determine partile din creier afectate si sa ia tratament corespunzator, altfel se poate agrava si poate suferi atacuri mai puternice, mai ales din cauza nervilor si poate ajunge paralizat.
Daca nu se gandeste la bunastarea familiei, macar riscul de a ajunge leguma ar trebui sa-l faca sa inteleaga sa nu-si neglijeze sanatatea. Cu nervii (pe care ii are) nu-i de glumit.
Scuze pentru ca te-am incarcat cu si mai multe probleme.

Vorbeste cu mama ta si vezi la ce solutii s-a gandit ea. Spune-i punctul tau de vedere si ce simti despre asta. Sper sa te ajute acest articol sa treci mai usor peste.
Ce să fac dacă părinţii mei se ceartă?
Se ceartă părinţii tăi de faţă cu tine? Care este subiectul de ceartă preponderent?
□ Banii
□ Treburile casnice
□ Rudele
□ Tu
Ce-ai vrea să le spui părinţilor referitor la modul în care te afectează certurile lor?
․․․․․
ÎŢI este, probabil, greu să rămâi indiferent la disputele părinţilor. Şi asta pentru că îi iubeşti şi te bizui pe sprijinul lor. Prin urmare, când îi auzi certându-se, suferi. Poate că şi tu gândeşti asemenea unei tinere pe nume Marie. Ea zice: „Mi-e greu să-mi respect părinţii când văd că ei nu se respectă".
Văzându-ţi părinţii certându-se, îţi dai seama de un adevăr crud: Nu sunt nici pe departe perfecţi, aşa cum probabil credeai. Această dură deşteptare la realitate poate naşte în tine tot felul de temeri. Iar dacă certurile lor sunt dese şi aprinse, probabil că ajungi să te întrebi dacă nu cumva căsnicia lor e pe punctul de a se destrăma. „Când îi aud certându-se, mă şi gândesc că vor divorţa şi că va trebui să aleg cu care părinte să stau. Mi-e teamă şi că va trebui să mă despart de fraţii mei", spune Marie.
De ce se ceartă părinţii şi ce poţi face dacă izbucneşte o ceartă între ei?
De ce se ceartă părinţii
În mod normal, părinţii ar trebui ‘să se suporte unul pe altul în iubire’ (Efeseni 4:2). Biblia spune însă: „Toţi au păcătuit şi nu ajung la gloria lui Dumnezeu" (Romani 3:23). Părinţii tăi nu sunt perfecţi. Aşadar, nu trebuie să fii surprins că, uneori, nu se înţeleg şi că relaţiile dintre ei sunt tensionate.
Nu uita nici că trăim ‘timpuri critice, cărora cu greu li se face faţă’ (2 Timotei 3:1). Lupta pentru a-şi câştiga existenţa, plata facturilor şi atmosfera de la serviciu generează enorm de mult stres în căsnicie. Iar dacă ambii lucrează, ar putea apărea neînţelegeri şi în privinţa împărţirii sarcinilor casnice.
De un lucru însă poţi fi sigur: neînţelegerile dintre părinţi nu duc în mod automat la destrămarea căsniciei. Foarte probabil că părinţii tăi încă se iubesc, deşi nu sunt întotdeauna de acord în anumite chestiuni.
Gândeşte-te: Ţi s-a întâmplat să te uiţi la un film cu prietenii tăi şi să-ţi dai seama că opinia ta era diferită de a lor? Probabil că da. Chiar şi prietenii apropiaţi pot avea opinii diferite cu privire la anumite chestiuni. La fel pot sta lucrurile şi cu părinţii tăi. Probabil, amândoi sunt preocupaţi de starea financiară a familiei, dar au opinii diferite cu privire la administrarea bugetului. Sau amândoi vor să planifice o vacanţă cu familia, dar au concepţii diferite cu privire la ce înseamnă relaxarea. Ori poate că amândoi îşi doresc ca tu să ai succes la şcoală, dar au metode diferite de a te impulsiona.
Ideea este că unitatea nu înseamnă uniformitate. Doi oameni care se iubesc pot vedea uneori diferit lucrurile. Cu toate acestea, e neplăcut să-i auzi pe părinţi certându-se. Ce poţi face sau spune ca să depăşeşti astfel de situaţii?
Ce poţi face
Fii respectuos. E foarte uşor să te enervezi când vezi că părinţii se ceartă întruna. La urma urmei, ei ar trebui să fie un exemplu pentru tine, nu tu pentru ei. Purtându-te însă dispreţuitor cu ei, nu vei face decât să alimentezi tensiunile din familie. Mai mult decât atât, Iehova Dumnezeu îţi porunceşte să-ţi respecţi părinţii şi să asculţi de ei, chiar dacă nu ţi-e întotdeauna uşor (Exodul 20:12; Proverbele 30:17).
Dar ce ai putea face dacă părinţii se ceartă din cauza unui lucru care te priveşte în mod direct? Să zicem că numai unul din ei este Martor al lui Iehova. Când apar probleme ce privesc închinarea, va trebui să iei poziţie de partea părintelui tău Martor pentru a susţine adevărul (Matei 10:34–37). Vorbeşte întotdeauna „cu blândeţe şi respect profund". Prin exemplul tău, îl vei putea câştiga într-o bună zi pe celălalt părinte (1 Petru 3:15).
Fii neutru. Ce-ai putea face dacă părinţii ţi-ar cere să te implici în chestiuni care nu te privesc în mod direct? Străduieşte-te să fii neutru. Te-ai putea scuza frumos, spunând ceva de genul: „Mamă, tată, vă iubesc mult pe amândoi. Vă rog, nu-mi cereţi să ţin partea unuia din voi. Chestiunea asta trebuie să o rezolvaţi voi, nu altcineva".
Exprimă-te. Spune-le părinţilor cum te afectează certurile lor. Găseşte un moment când amândoi sunt mai receptivi la ce vrei să le zici şi, apoi, plin de respect, spune-le cât de tare te supără, te enervează sau chiar te sperie certurile lor (Proverbele 15:23; Coloseni 4:6).
Ce nu trebuie să faci
Nu încerca să fii consilierul lor matrimonial. Fiind tânăr, pur şi simplu nu eşti în măsură să rezolvi disputele dintre părinţi. Imaginează-ţi, de pildă, că te afli într-un avion mic şi că îi auzi pe pilot şi pe copilot certându-se. Evident că ai fi îngrijorat. Dar ce-ar fi dacă ţi-ai asuma un rol care te depăşeşte şi le-ai spune cum să piloteze avionul sau chiar ai prelua controlul asupra aeronavei?
În mod asemănător, dacă ai încerca să preiei controlul în familie, implicându-te în problemele părinţilor, ai putea înrăutăţi situaţia. Biblia spune: „Înfumurarea duce doar la ceartă, dar înţelepciunea este cu cei ce se sfătuiesc" (Proverbele 13:10). Părinţii îşi pot rezolva mai bine problemele dacă discută între patru ochi (Proverbele 25:9).
Stai deoparte. E destul de dureros când doi se ceartă. Atunci la ce bun să se alăture şi un al treilea? Deşi poate că ţi-e greu să stai deoparte, realitatea este că nu tu trebuie să rezolvi problemele părinţilor, ci ei trebuie să şi le rezolve. Străduieşte-te, aşadar, să urmezi sfatul Bibliei şi ‘să-ţi vezi de treburile tale’ (1 Tesaloniceni 4:11). Nu te implica în certurile lor!
Nu-i întărâta pe părinţi unul împotriva celuilalt. Întărâtându-l pe un părinte împotriva celuilalt, unii tineri nu fac altceva decât să încurajeze cearta. Când mama spune „nu", ei încearcă să atingă coarda sensibilă a tatălui şi să smulgă un „da" de la el. Astfel de tactici meşteşugite îţi pot aduce pe moment un strop de libertate, dar, în timp, generează mai multe certuri în familie.
Nu te lăsa influenţat de modul lor de a se purta. Un tânăr pe nume Peter şi-a dat la un moment dat seama că, pentru a se răzbuna pe tatăl său care avea un comportament abuziv, adoptase şi el o conduită necreştină. „Voiam să-l fac să sufere. Îl uram din cauza modului în care se purta cu mama, cu mine şi cu sora mea", spune el. Nu după mult timp, Peter a suferit consecinţele faptelor sale. Lecţia? Un comportament necreştin agravează problemele din familie (Galateni 6:7).
Scrie la ce aspect menţionat în acest capitol trebuie să faci îmbunătăţiri. ․․․․․
E clar, nu poţi pune capăt certurilor dintre părinţi. Fii însă sigur că Iehova te va ajuta să faci faţă sentimentelor de nelinişte pe care certurile lor le-ar putea naşte în tine (Filipeni 4:6, 7; 1 Petru 5:7).
Străduieşte-te să aplici aceste sugestii. Cu timpul, părinţii probabil că se vor strădui să-şi rezolve problemele. Şi, cine ştie, poate că nu se vor mai certa deloc.
ÎN CAPITOLUL URMĂTOR
Dacă ai crescut într-o familie monoparentală, cum poţi face faţă problemelor?
VERSETE-CHEIE
„Vorbirea voastră să fie întotdeauna plăcută." (Coloseni 4:6)
SFAT
Dacă certurile părinţilor sunt dese şi aprinse, sugerează-le cu respect să ceară ajutor.
ŞTIAI CĂ . . . ?
Cei ce se iubesc mai au şi neînţelegeri uneori.
PLAN DE ACŢIUNE
Dacă părinţii încep să se certe, am să ․․․․․
Dacă părinţii îmi cer să iau partea unuia din ei, am să spun: ․․․․․
Aş vrea să-l întreb pe unul din părinţi sau pe amândoi: ․․․․․
CE PĂRERE AI?
● De ce se ceartă unii părinţi?
● De ce nu trebuie să te învinovăţeşti pentru problemele părinţilor tăi?
● Ce poţi învăţa din modul în care se poartă părinţii tăi?
[Text generic pe pagina 201]
Când am înţeles că părinţii mei nu sunt perfecţi şi că se confruntă şi ei cu greutăţi, mi-a fost mai uşor să depăşesc certurile lor.‘‘ — Kathy
[Chenarul de la paginile 206, 207]
ce să fac dacă părinţii mei se separă?
Dacă părinţii tăi se separă, cum ai putea acţiona în mod înţelept, ţinându-ţi totodată sub control durerea? Ia în considerare următoarele idei.
● Nu-ţi fă iluzii. Probabil că primul impuls ar fi să încerci să-i împaci. Anne îşi aminteşte: „După ce s-au separat, părinţii ne mai scoteau din când în când în oraş. Eu şi sora mea ne spuneam în şoaptă: «Hai s-o luăm înainte şi să-i lăsăm singuri». Dar n-a mers. Nu s-au împăcat niciodată".
În Proverbele 13:12 scrie: „O aşteptare amânată îmbolnăveşte inima". Pentru a nu suferi prea mult, gândeşte-te că nu poţi avea control asupra acţiunilor părinţilor. Nu uita că nu tu eşti motivul separării lor, că nu poţi interveni între ei şi că nu le poţi reface tu căsnicia (Proverbele 26:17).
● Nu te umple de ură. Mânia sau ura faţă de unul sau faţă de ambii părinţi poate avea consecinţe neplăcute şi de durată. Tom îşi aminteşte ce simţea la 12 ani: „Eram de-a dreptul furios pe tata. Nu vreau să folosesc cuvântul «ură», dar aveam resentimente puternice faţă de el. Nu înţelegeam cum putea pretinde că-i pasă de noi, când el ne părăsise".
Când părinţii se separă, nu poţi simplifica lucrurile spunând că doar unul a greşit şi că celălalt e total nevinovat. Probabil că părinţii nu ţi-au spus chiar totul despre căsnicia lor şi nici despre motivele separării lor. Poate că nici ei nu înţeleg prea bine ce s-a întâmplat. Aşadar, nu judeca o situaţie când nu cunoşti toate detaliile (Proverbele 18:13). E drept că ţi-e greu să nu te mânii. Şi e normal ca o vreme să fii foarte supărat. Dar, nutrind sentimente de ură şi având un spirit răzbunător, îţi poţi „otrăvi" încetul cu încetul personalitatea. Nu degeaba Biblia ne spune: „Lasă mânia şi părăseşte furia" (Psalmul 37:8).
● Fii realist. Unii tineri nu-şi urăsc părintele care i-a părăsit, ci, dimpotrivă, cad în cealaltă extremă: îl idolatrizează. De pildă, un tânăr avea un tată alcoolic şi imoral care i-a părăsit de mai multe ori. Până la urmă, părinţii acestui tânăr au divorţat. Cu toate astea, el îşi aminteşte că, dintr-un motiv sau altul, aproape că începuse să-şi idolatrizeze tatăl!
Mulţi copii adoptă o asemenea atitudine, greşită de altfel. Într-o ţară, 90% dintre copiii ai căror părinţi au divorţat locuiesc cu mama lor, iar la tatăl lor merg doar în vizită. Mama deci le poartă zilnic de grijă şi tot ea îi disciplinează. Chiar dacă primeşte pensie alimentară, standardul ei de viaţă scade foarte mult după divorţ. Pe de altă parte, cel al tatălui ar putea chiar să crească. Rezultatul? O vizită la tata înseamnă cadouri şi distracţie, pe când viaţa cu mama înseamnă a strânge cureaua şi a asculta de ea. Din nefericire, unii tineri au plecat de lângă părintele lor Martor pentru a duce o viaţă mai îmbelşugată şi mai libertină lângă părintele lor necredincios (Proverbele 19:4).
Dacă te simţi tentat să faci aceeaşi alegere, analizează-ţi priorităţile. Adu-ţi aminte că ai nevoie de îndrumare morală şi de disciplinare. Nimic din ce-ţi oferă un părinte nu-şi poate lăsa mai adânc amprenta asupra personalităţii tale şi a calităţii vieţii tale decât îndrumarea morală şi disciplinarea! (Proverbele 4:13)
[Legenda ilustraţiei de la paginile 202, 203]
Un tânăr care le spune părinţilor cum să-şi rezolve neînţelegerile se poartă asemenea unui pasager care le spune piloţilor cum să piloteze avionul

Tu si cu anonimg sa luati divinitatea si sa v-o bagati undeva! Aici e vorba de probleme reale, nu de fantasmagorii. Nu puteti sa lasati prostiile astea mistice deloc, nu-i asa?

Era o gluma cu castravetele; sunt aproape sigur ca o stii. Un elev, cam chiulangiu, invatase si el odata o lectie, si o invatase bine: despre castravete. Nu l-a ascultat la lectia aia, ci la altele, la care el nu stia nimic. Dar facea cumva si aducea vorba de castravete, si da-i si turuie despre castravete, pana sa-l opreasca proful sa-i zica ca intrebarea e alta. Cam asa vad si pe aici: are, nu are legatura, da-i si turuie...

Buna! Ai incercat sa vorbesti cu tatal tau sa.l intrebi ce.i cu atitudinea asta de atata timp? sau cu mama ta sa o intrebi de ce nu termina cu tot balamucul asta si cu el?

Na', ce sa zic. Si eu is la fel, tatal meu ii un betivan, fumeaza de rupe. Mama munceste toata ziua iar el ii bea banii. Pana la un moment dat, cand mama a plecat in Italia timp de 3 ani. Eu am ramas cu tata si un frate de 4 ani bolnav de asm ( nu poate respira corect, se sufoca ). Timp de 3 ani mama a venit doar de doua ori acasa timp de doua saptamani. Parintii mei se cearta zilnic la telefon. Acum tata s-a inbolnavit de cancer din cauza alcoolului si tigarilor, mama divorteaza de el si se casatoreste cu altcineva dupa 15 ani in care l-a indurat. Nici mie nu mi-e usor, dar trec peste. Stiu ca am un viitor in fata. Parintii mei sunt un exemplu perfect de ce sa nu fac in viata. Intr-o zi totul o sa se rezolve...Tu incearca sa fi mai buna ca ei

Sal..Eu te inteleg minune, la mine in familie era fix asa, doar ca eu aveam 10 ani...Parintii meu acum au divortat dar acum imi pare rau ca nu am facut nimic dar eu daca nu am o familie intreaga atunci altii sa aiba..In primul rind incearca sa vorbesti cu ei. Explica-le ca tu esti la varsta care inveti totul mai repede...

Cel mai bine ar fi daca ai putea sa te muti la bunici decat in stres continuu mai bine cu bunicii acum esti destul de marisoara sa poti face pasul asta. Sper sa mai ai bunici si sa te poat ajuta.