Buna TPU, mă confrunt cu o problema.
Din păcate am fost exmatriculata de la facultate deoarece nu mi-am luat examenele.
Întrebarea este cum le spun părinților? Sunt destul de duri.
M-au susținut financiar dar na atât am putut, încă nu le-am spus însă urmează.
Menționez că locuiesc în alt oraș decât cel unde sunt ei.
Cum as putea sa le spun fara sa vina la mine sa urle și să facă scandal?
PS.Nu îmi spuneți că am greșit că am picat știu, însă doar la anul mă pot reînmatricula

Oricum le-ai spune, iti vor face scandal. Si mi se pare ceva normal. Asa ca nu ai ce face.

Cel mai bine le spui adevarul

Mergi acasa si infrunta furtuna. Asuma-ti vina. Spune-le cat de rau iti pare si asta e. Pana la urma se vor linisti.

Daca nu te-ai gandit inainte la faptul ca ei fac un efort financiar, ca trebuia sa inveti sa treci examenele, acum de ce cauti sa scapi fara scandal? Ba chiar ar merita sa nu te mai finanteze, sa nu te mai sustina.
Adevarul e cel mai sanatos lucru.

„Mami, tati, am o veste bună și una rea. Vestea bună e că sunt vie, nu sunt gravidă, vestea rea e că o să mi-o iau grav de tot de la voi, pentru că m-a durut în cot de eforturile voastre de a mă susține, așa că am picat examenele ca o tâmpită, pentru că n-am învățat."

Ia ce-am spus mai sus ca pe un soi de glumă sarcastică, însă ar fi cazul să pricepi, naibii, și tu și alții ca tine, că, odată ajunși în facultate - Dumnezeu știe cum, dacă nici examenele de anul întâi nu sunteți în stare să le luați - AȚI INTRAT ÎN VIAȚA REALĂ, iar deciziile voastre, bune sau rele, vă vor influența existența de-acum încolo.
Ceea ce ar trebui să te îngrijoreze la maximum este faptul că scrii aici, întrebând niște străini cum ar trebui să discuți cu părinții tăi, iar asta e de-a dreptul tragic.
Zici că sunt duri, ai? Adică ce? O să te bată? Dacă aș fi în locul lor, ți-aș spune, frumos „Mai ai o șansă la anul, și e ultima. Rateaz-o, și ești bună de angajat casieră la mega sau responsabil de raft la caufland. Ai intrat în viață, las-o pe barbie și lasă filmele pentru tâmpiți." (intenționat fără K la caufland, nu săriți în tavan).

Pune mâna și învață, păpușă, gândește-te la viitor. „Viața de student" era pe vremea noastră, pentru că erau alte vremuri. Acum, Viața e ca un abator. Ai grijă la satâr.

Buna.Din pacate trebuie sa iti asumi ca vor incepe sa urle si sa faca scandal.Nu ai ce face, in viata te vei tot confrunta cu astfel de situatii, prin urmare trebuie sa treci prin ele.

Stii, modul in care vorbesti cu ceilalti spune foarte multe despre modul in care vorbesti cu propria persoana. Mai taie din dramatism.Nu o sa ii ia nimeni capul pentru ca nu a trecut examenele.Si nu e obligatoriu sa fii tampit pentru asta, ci mai ia in calcul ca exista si scenariul in care ai ales gresit, prin urmare daca nu iti place domeniul ales este cat se poate de evident ca nici nu vei invata, indiferent de cata sustinere primesti de la parinti. Daca e asa, chiar nu ar fi primul caz.Cunosc situatii cand s-a intamplat identic, apoi fie s-au angajat direct fie au ales alta facultate, au terminat-o, s-au angajat, deci situatia s-a remediat in bine oricum ar fi.

Buna,da,nu îmi place facultatea pe care am ales o

Nu înțeleg prima frază, cu atât mai mult cu cât nu mă cunoști. M-aș abține.
N-am făcut pe nimeni tâmpit. Învățați să citiți corect un enunț, în general vorbind.
Venind puțin la subiectul propriu-zis - deși nu știu de ce-o mai fac - genul ăsta de atitudine „je m'en fiche, lasă că mai am timp și/sau șanse" este exact ceea ce ne-a dus de râpă ca societate în ultimii 20 de ani, de-au ajuns ăștia mici să nu le mai pese decât de „distracție", „share your life", de pizza-la-ofertă livrată de tot soiul de negrotei veniți din fundul Lumii și să nu fie în stare să se descurce în viață nici măcar la nivelul unor discuții cu părinții.
Puștoaica în cauză nu e un caz singular, nici pe departe. Nu, n-o să-i ia nimeni capul, dar, probabil, va pierde un an. Între timp, se va da cu capul de pereți încercând să-și dea seama ce vrea, de fapt, să facă, va intra în panică, având toate șansele să facă, din nou, o alegere greșită.
Poți să spui „vai, dar nu e așa!", însă atunci când întrebi pe un forum oarecare „cum să vorbesc cu PĂRINȚII MEI?", asta denotă niște lucruri.

Uite ce răspunde mai jos domnișoara: „Buna, da, nu îmi place facultatea pe care am ales o".
Serios? Da' când ai ales-o, știai în ce te bagi, sau nu? Cum ai ales-o, după cât câștigă ăia care au terminat-o, sau după ce criterii, mai precis? După „ce e în trend"? După „da' cea mai bună prietenă merge și ea acolo"?
Aici vorbim de puțină maturitate în gândire, care, odată, exista. Acum, s-a dus pe Apa Sâmbetei, și asta o demonstrează fleșcăiții ăștia mici, care abia reușesc să meargă singuri cu tramvaiul.

Scuze, dar tu esti constient ca te afli in Romania? Ti se pare ca in aceasta tara sunt incurajati elevii sa afle ce doresc sa faca? Da, multi dau la facultate dupa liceu si aleg gresit.Nu este o tragedie, ci o vina considerabila o poarta si sistemul.De parintii obsedati ca odraslele sa aiba acolo o facultate, sa se laude la vecini si rude, nu mai zic.Cand oamenii de rand aleg prost ii insulti, dar cand aia care ajung sus dezvaluie piedicile prin care au trecut, inclusiv esecurile, cel mai probabil ii admiri.Calm down si scoate-ti morcovul din fund.

Ah, eterna și fascinanta atitudine tipic și pur românească, în care vinovat e sistemul, vinovați sunt părinții, vinovate sunt rudele, vinovată e școala, vinovată e toată lumea în afară de cel în cauză.
Las-o baltă. Discuția n-are sens, nici măcar colocvial.
Când o să învățați să vă asumați propriile greșeli, și să fiți cei mai aspri critici cu voi înșivă, poate că lumea asta mioritică și degrabă nevinovată de orice va mai primi o nouă șansă. Până atunci, enjoy the limbo.

Dacă nu știai, „sistemul" sunt oamenii, la fel cum și „Statul" sunt tot oamenii. Depinde de ei să conștientizeze asta, în loc să le arunce plozilor telefonele mobile în mâini de la 2 ani și să-i transforme în nimic, după care să-i trimită la „psiholog" pentru că suferă de, vai! anxietate și au o bătaie de inimă în plus.

Care fascinatie mai? Arunca un ochi si la alte tari unde nu exista mentalitatea ta toxica si totusi copiii stiu ce sa aleaga pe viitor inca dinainte de a termina liceul.

O rezolvi, in viata trebuie sa inveti sa rezolvi si fara parinti sau fara ajutor. La anul o iei de la capat si pana termini facultatea ai timp sa le spui ca mai ai intarziere 1 an, cresti si mai mare si asta e situatia. Din greseli se invata.