Buna TPU ma puteti ajuta si pe mine cu ceva... Vreau sa stiu daca ai suferit de atacuri de panica si de stari de anxietate pe viitor pot avea efecte? adica depersonalizare, deznadejde, depresie si multe altele?
Nu stiu cum sa va explic ma pot caracteriza un baiat plin de viata avand in vedere ca am 15 ani inpliniti dar totusi parca ceva nu e bine
Duceam o viata atat de buna la varsta de 14 ani ma simteam copil ma simteam important fata de toti si fata de iubita mea, fata de prieteni pur si simplu imi placea viata
Dar acum dintr-o data nu stiu ce s-a intamplat cu mine am ajuns la liceu nu mai comunic nu mai fac nimic.
Am avut si o iubita pe mess timp de 1 an am dus-o impreuna atat de bine a fost relatia incat ea insasi si-a spus ca wow nu am mai vazut un baiat asa ca tine
Acum m-am schimbat radical nu-mi mai plac vechiurile obiceiuri am o stare ciudata in fiecare zii de parca nu as mai fii eu
E o senzatie ce ma macina, din ce in ce mai slab pe zi ce trece iubita m-a parasit pentru felul cum m-am transformat... dar de ce?
Am citit despre atacuri de panica, anxietate, tulburari hiperkinetice, schizofrenie, depersonalizare, depresie, si cam in toate astea ma cam regasesc doar schizofrenie nu
Imi si amintesc si mi-e dor cum eram inainte prin 2011 visez sa mai fiu ce eram... eram un copil simplu dar ma simteam important aveam tupeu aveam tot!
Cateodata chiar scap de senzatia asta. dar constinta parca ma macina am 15 ani parca cineva ma opreste ( nu mai ai voie pe pc, nu mai ai voie pe jocuri deja esti mare) Ma simt ridicol si neinsemnat
Vreau sa mai stiu daca aceste simptome pot avea consecinte grave pe viitor cum ar fi nebunia sau ce mai stiu eu amnezia!
Sunt multe de zis. dar vreau daca a suferit cineva de asa ceva... sa-mi dea ceva sfaturi. pentru ca la psiholog m-am priogramat. dar doar peste 1 sapt e disponibil ca am inteles ca e in concediu sau ceva de genu
Asa ca va cer si voua ajutor poate ma puteti ajuta
Cu niste sfaturi
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Eu cred ca te maturizezi, cam asta pe scurt.Se intampla ca nu numai mintea sa vrea sa ajunga matura, ci si corpul; traiesti un boom hormonal care cred ca-i normal sa lase urme si asupra psihicului tau. Sper ca peste o saptamana sa te linistesti dupa vizita la specialist, parerea mea este ca esti ok...lasa gandurile legate de tulburari nervoase, pari mai zdravan decat multi de -aici care posteaza aberatii si pretind ca sunt sanatosi!
Cel mai probabil ai ANXIETATE si cred ca a aparut daorita schimbarii sugerata de sosirea la liceu.Nu te mai lasa prada gandurilor care iti spun ca "nimic nu e bine, ca numai sunt ca inainte" ca tu cu cat te gandesti mai mult la asta cu atat aceste ganduri se vor extinde in mintea ta.Tu trebuie sa inlaturi aceste ganduri.E necesar sa stopezi aparitia acestor ganduri deoarece daca ai cu adevarat anxietate ea cu timpul iti va afecta viata de zi cu zi psihic prin lipsa vointei, a gandurilor care induc reusirea, iar daca nu inlaturi cu aceste ganduri ele o sa inceapa sa se extinda pe o arie mai mare, acum sa nu te sperii depinde de tine.In legatura cu psihologul este foarte bine sa mergi si bine ar fi sa mergi la cel de la scoala pentru ca este gratis.Bafta!
Am avut 2 atacuri de panica teribil de...stupide.Abea am implinit 15 ani.De fel sunt mai independenta, nici pe cei mai apropiati nu-i tratez asa cum o simt.Din ce ai descris tu a fost sa trec si eu.Nu mai stiam cine sunt sau ce scop/rol puteam sa am in viata si totusi, dupa aproximativ un an, am inceput sa-mi analizaz faptele, gandurile.Nu le-am comparat cu cele din trecut desi aveam tendinta, dar stiind ca tocmai ai intrat la liceu, incearca, calm, sa-ti gasesti un amic, fata/baiat sau chiar prietenei tale sa-i spui ceea ce simti/crezi despre tine.Pe mine m-a ajutat, un gram dar totusi m-am simtit un pic mai bn.La fiecare lucru, fapt considerat gresit imi promiteam ca nu-l voi mai repeta gandindu-ma cum ar fi fost sa nu-l fi facut.Ai scris ca te simti "ridicol si neinsemnat" din cauza acestor sentimente de fapt chiar ele te imping sa-ti spui ca nu-ti mai plac vechile obiceiuri.Fi tu insuti,incearca lucruri noi,ai zis ca AI tupeu,nu exisa AVEAM,gaseste-ti un hobby "Citeste-i" pe cei din jurul tau, adica incearca sa o faci, sa vezi ce fel de persoane sunt, vei vedea ca toti sunt la fel, superficiali etc.Gaseste opusul.Bineinteles iti recomand totusi sa faci o vizita la psiholog, el are sa-ti dea niste teste speciale ( de caracter, inteligenta etc.)astfel cunoscandu-ti putin firea.Cu siguranta iti va da mai multe sfaturi bune, unele chiar incredibile, secretul e ca tu sa-i spui TOTUL. Cum ai scis si tu"Sunt multe de zis". Parca ai fi panicat, sa nu fii, ai frica de ce vei ajunge? ...nu te teme vor fi, nu multi, care te vor intelege si-ti vor da ascultare, multi care te vor iubi.
Esti adolescent, una din cele mai grele perioade din viata. Schimbarile sunt atat de mari, si atat de rapide, trairile si sentimentele atat de intense, cand ai impresia ca esti singurul care le cunoaste si are astfel de trairi. In aceasta perioada a vietii, renunti la copilarie (incepi sa vezi adevaratii oameni, care pana acum iti erau parteneri de joaca, iti doresti sa gasesti cai sa devii omul pe care ti-l imaginezi in viitor) si cel mai dureros, este ca am impresia ca nimeni nu te intelege, nici chiar tu. Toti am trecut prin asta, unii ne-am razvratit, altii am tacut si ne-am intrebat ce se intampla cu noi. Raspunsul este ca acum tu incepi sa te descoperi ca persoana matura, si poate exista lucruri care nu iti plac tie, despre tine. Pararea mea, este sa nu te scufunzi in prea multe obiective, pentru risti sa te pierzi printre ele (fiind prea multe obiective de atins) Este doar o perioada, dar ca sa para mai usor, trebuie sa iti alegi scopuri clare pe care vrei sa le atingi. De exemplu, buna dispozitie, si sa o fructifici: sa te uiti la filme frumoase, sa nu asculti muzica trista, sa faci sport. Chestii care sa te multumeasca ca persoana. Trebuie sa vrei, exista o vorba: FIE CA GANDESTI CA POTI, FIE CA GANDESTI CA NU POTI, ORICUM AI DREPTATE. Tu ce vrei? Sa poti sau sa nu poti?
Atitudinea pozitiva e cheia.
Nu stiu daca e asa de usor precum pare adica da e ciudat. sa fii cumva si apoi sa fii altcumva chiar daca nu vrei m-am schimbat doar psihici dar nu si fizic. sau la comportament sunt tot acelasi. Doar ca am o senzatie ciudata in mine. Nu mai am imaginatie nimic... si ma intreb o fii perioada maturitatii dar nici chiar in halu asta fara placeri fara nimic.
Asta e maturizarea, cam asta pe scurt.Se intampla ca nu numai mintea sa vrea sa ajunga matura, ci si corpul; traiesti un boom hormonal care cred ca-i normal sa lase urme si asupra psihicului tau. Sper ca peste o saptamana sa te linistesti dupa vizita la specialist, parerea mea este ca esti ok lasa gandurile legate de tulburari nervoase, pari mai zdravan decat multi de -aici care posteaza aberatii si pretind ca sunt normali
Tu ai perceput maturizarea intelectului, ca pe ceva urat si inutil : nu mai ai imaginatie, nu ai bucurii... Poate ca acele simple lucruri pe care le faceai inainte de adolescenta te bucurau. Si crede-ma, ca gasirea gandirii pozitive, este cheia. Maturizarea este benefica in a lua decizii, in a analiza ce te inconjoara, in comportament, dar trecerea de la copilarie la maturitate este dura, si asta te face pe tine sa te simti asa. Observ dupa cum vorbesti, ca te-ai analizat destul de bine, si aici isi spune cuvantul maturitatea. Nu te oprii in a analiza ce ti se intampla, asta esti acum, dar te poti schimba, cand gasesti si plusuri la noul "tu".
Nu stiu daca am perceput maturizarea intelectului ca pe ceva urat dar ceva e cert.
Ceva a disparut din mine dar nu stiu ce pentru ca astazi mi-am analizat gandurile si am constatat ca pot fii cum vreau.
Am specificat si mai sus eram un tip cu simtul umorului nu incurajam tipii smecheri cu cuvinte de prost gust. Eram mic dar ma simteam in pielea unui adult fata de ei!
Vocabularul meu de asemenea scoteam niste cuvinte de unde nici eu nu stiu de unde imi veneau. gandeam logic precum un psiholog.
Chiar am si o trupa de muzica. nu stiu dar imi placea asa de mult incat imi imaginam scene cum va fi aia cum va fi aia pentru ca loam parte la anumite activitati scolare pe baza asta si pentru ca imi placea foarte mult ( aveam imaginatie multa)
M-am atasat de multi pe care acum nu ii mai am aproape chiar nu mai pastrez legatura cu ei deloc. cu toate ca imi erau ca fratii in trecut.
Nu mai am starea aia de spirit pe care o aveam. imi amintesc cu drag momente din trecut.
Asta e! adica nu mie teama de schimbare. chiar deloc
Mie frica sa nu am senzatia si ingrijorarea asta la nesfarsit sa nu mai simt gustul vietii nicioadata
Sa am tot mereu discomfortu asta in minte
Pentruca sincer de adolescenta nu mi-e frica
Dar sa redevin iar eu asa cum ma stiu eu.
La ceea ce vreau sa ajung sincer imi este frica sa nu innebunesc daca tot am starea asta sau cine stie sa incep cu tulburari psihice sau daca o sa imi mai revin vreodata. ca deja sunt asa din iunie anului 2012 de cand a fost ziua mea 
Mi-e teama sa nu-mi pierd prietenii, mie teama cel mai mult ( sa nu pun chitara jos) 
Berea este un calmant de exceptie. Dacă eşti în plină criză de nervi şi nu te mai poţi controla, sau dacă inima îţi bate năvalnic, ori eşti pe punctul de a face un atac de panică, bea un pahar de bere, cu înghiţituri mici şi rare. la mine isi face efectul si fi mai optimist si incearca sa razi mai mereu
si ferestete de cola cafea si astea
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
