Nu trebuie sa plangi si mai ales nu trebuie sa pui la suflet tot ce se intampla cu tine! Incearca sa fi indiferenta si nu te vor mai supara atat rautatile lor! Trebuie sa fii tare pentru ca asta te va ajuta si in viata cand vei ajunge la maturitate! Apoi cand stii ca ai dreptate cu ceva iar nu te contrazice cu ei, pentru ca ei sunt dintr-o alta generatie si nu concep lucrurile exact asa cum sunt. Deci tu sa stii ca ai dreptate si sa nu-ti mai pese ce zic ei, daca te contrazici cu ei le ranesti orgoliul pentru ca nu vor sa para mai prosti decat un copil si te vor ura intr-ul fel, deci lasa totul dupa voia lor chiar daca stii ca nu au dreptate si sa vezi ca se va schimba relatia dintre voi, dar totul depinde de cat vei lasa tu de la tine! Fi mai isteata decat ei!
Ca și în România, există serviciul de urgență, protecția copilului!
Sună și cere ajutorul! Presupun că fiind la și, cunoști limba engleză! Sunt cazuri grave de abuz, psihic pentru început. Iar, faptul că îți dorești intimitate, dar ți se refuză acest lucru, poate fi calificat acest lucru, ca o pedofilie din partea amantului mamei tale. Sau cere ajutorul la școala unde înveți!
Păcat, că și tatăl natural, nu îți poate fi de ajutor!
Mare deștept ce ești, ce ai recomanda unui copil de 11 ani, indiferent de sex, care vrea intimitate, mai ales față de un bărbat străin, care îi spune atunci când se schimbă să stea cu ușa deschisă?
Să stea cu ușa deschisă, eventual să stea goală în fața lui? Asta recomanzi? Dacă ai copii așa educație le oferi?
E ok ceea ce a spus @lpavel, dar aș mai adăuga și eu câteva vorbe:
- tu acum ești în pragul pubertății și e firesc să ai stări emotive intense, schimbări ale stării, supărări din te miri ce. E și din cauza hormonilor care încep să-și facă de cap în corpul tău. Caută să fii ceva ma stăpână pe tine, înainte să reacționezi la orice „stimul" numără mai înainte până la 10 în gând și încearcă să te gândești dacă ceea ce îți vine să faci / spui e adecvat sau exagerat (overreacting, cum zic ei). Cu timpul te vei obișnui cu noua ta „fire" și o să fii mai calmă și mai senină (mă rog, cu excepția câtorva zile pe lună ).
- e ok să lași de la tine, dar totul până la o limită. Nu e bine să permiți să ți se invadeze spațiul propriu, nici să fii umilită în public (mă rog, nici în cadru familial nu prea e, dar măcar aici te poți apăra).
Apropo de „protecția copilului" - ar trebui să fie ultimul tău colac de salvare, la care să apelezi doar în caz de extremă urgență. Eu cred că e preferabil să stai totuși cu mama ta, decât în cine știe ce instituție de plasament / protecție a minorilor. Mai ales după brexit, când mă aștept ca fondurile pentru asistență socială să mai scadă etc.
Maria, adresează aceste probleme unui pedagog de la școala ta și fii sigură că ei vor încerca să te ajute. Abuzurile emoționale și violența nu sunt tolerate.
Mario1996 întreabă: