Mi-am facut si eu cont.Am o problema.Fac parte dintr-o famile musulmana unde femeile nu au voie sa iasa decoperite si multe alte lucruri.De curand mi-a venit menstruatia si tatal meu ma obliga sa port val.Nu sunt de acord! Consider ca fiecare in viata lui poate decide.Stiu nu sunt majora si inca parintii au drepturi asupra mea(tata mai degraba) dar nu mi se pare normal.Acuma nu va ganditi ca tata e un terorist doar pentru ca e musulman.Asa e un om decshis la minte ai putea orice vorbi cu el dar cand vine vorba de religie si obiceiuri trebuie respectate. Dupa ce mama i-a spus ca mi-a venit menstruatia mi-a cumparat valuri si ma obliga sa port haine mai lungi.Intr-adevar sunt frumoase acele haine (sunt foarte finute ) si valuyrile au culori dragute si sunt si ele fine dar mie imi place parul meu.Imi e cam jena sa ies asa la scoala si pe strada pe strada nu neaparat ca am mai vazut femei musulmane dar la scoala mi-e jena.Si mai am inca o problema. Tatal meu imi spune ca eu nu voi avea dreptul sa imi aleg sotul ci el.Ma deranjeza pentru ca eu vreau sa imi organizez viata independent dupa ce fac 18.Am noroc ca nu vrea sa ma marite acum cat sunt minora cum sunt unele femei din familia mea (rude mai indepartate care locuiesc prin Maroc si Turcia). macar atat ma lasa sa imi vad de copilarie.Ce pot face? Cum pot vorbi cu el. Faza oricum e ca ma inteleg foarte bine cu el si putem vorbi orice si atat nu vrea sa ies decoperita si sa ma intalnesc cu baieti in rest ma lasa sa am prietene numai ca si in cazul asta ii mai verifica cateodata (doar cu fete sunt prietena in rest baieti nu dar mai vb si cu colegii din clasa mea chiar daca sunt baieti dar in rest nu ma apropriu)ca sa vada daca ma corup la pacat sau nu.Si mama mea e mai conservatoare privind valul si ea ma obliga sa il port si ea a inceput sa il poarte de la 13 ani.Am o sora mai mare care chiar nu accepta asta si pe ascuns nu il poarta, cateodata ma gandesc sa fac ca ea dar mi-e frica.Sa nu credeti ca cum se aude ca la musulmani barbatul le bate pe sotie si pe fiica tatal meu e intelegator si iubitor insa atat vrea sa fim decente noi femeile din casa si sa nu facem rau. Tatal meu e o fire care glumeste mult. Prin intrebarea asta nu ma plang ca vai eu sunt condamnata spre val doar intreb cum as putea vorbi cu el sa ma mai lase macar 2 ani fara sa fiu normala si eu. Daca va trebui sa il port nu voi avea de ales.Multumesc anticipat!

Asculta-l pe tatal tau. Allah te va pedepsi daca te revolti. Trebuie sa fii supusa si sa te mariti cu cel ales de familia ta.

In primul rand ar trebui sa iti construiesti fata de tatal tau o reputatie de om echilibrat care isi gandeste fiecare actiune si care isi vede interesul.
Cum ai acces la internet, ar trebui sa cauti argumente in favoarea ta. Valul ca valul, dar ideea de a fi obligata sa te casatoresti impotriva inimii tale mi se pare absolut oribila. Pregateste-te bine cu argumente, asta este o discutie foarte aprinsa in Canada si Franta si probabil si in alte locuri. Ar trebui poate sa ii spui exact ce ne-ai spus si noua, ca ai vrea doi ani in plus de libertate, ca nu vei iesi cu baieti si ca in ortice alta privinta vei respecta modestia impusa de religia voastra. Da pregateste-te sa iti duci lupta privitoare la casatorie ca aceea este importanta!

Din pacate nu ai decat varianta radicala. Si aia inseamna sa-i spui ca nu te regasesti in religia promovata de ai tai, sau cel putin nu in treditiile si obiceiurile (as adauga eu, stupide) care sunt legate de ea. Evident, exista riscul la repercursiuni, sub diverse forme, unele mai subtile, altele mai brutale (pentru cele din urma, daca exista, te poti adresa protectiei copilului sau politiei), mergand pana la a te alunga de acasa. Daca iti asumi asta, poti scapa de toate neajunsurile astea, unele majore, cum e cel legat de casatoria aranjata, o mare tampenie, o reminiscenta a Evului Mediu practic. Altfel va trebui sa accepti o viata care evident, numai conform dorintelor tale nu va fi.
Succes.

Spune-I tatalui tau ca adventistii de ziua a saptea se tem de Dumnezeu si pazesc poruncile Lui la litera; ei asculta de Dumnezeul lor mai mult decat asculta musulmanii de Allah; cu toate acestea nu este obligatoriu ca femeile sa poarte ceva pe cap.
Ba inca exista adventisti reformisti care nici nu mananca deloc carne; ei cred ca este pacat lucrul acesta; si cu toate acestea, femeile merg cu capul descoperit.
Si eu sunt crestin adventist de ziua a saptea, ucenic al Domnului Isus si urmas al apostolilor Lui; dar cum ar fi ca sa ma imbrac in secolul 21 la fel cum era imbracat Domnul meu si apostolii?
Noi pazim poruncile lui Dumnezeu, dar trebuie sa fim oameni logici si rationali.
Sunt impotriva modei, a imbracamintei mulate pe corp, a decolteurilor (atat pe strada cat si acasa); dar nu sunt impotriva unei imbracaminti estetice, frumoase, clasice, serioase, demne de fii si fiice ale lui Dumnezeu.
Ba inca apostolul Pavel spune ca parul este podoaba capului. A privi un par frumos de catre un barbat, nu este nicidecum pacat; numai cand este privit corpul cu alti ochi este pacat. (Parul nu poate fi privit cu alti ochi de catre un barbat).

Vreau sa mai spun cateva cuvinte despre religia musulmana.
Am citit ce ai scris despre buna intelegere in familia ta, despre tatal tau ca este un om deschis. Cu toate acestea lipseste dragostea. De ce spun asta? Pentru ca si Dumnezeu il lasa pe om sa aleaga -caci de aceea El ne-a creat cu libertatea de alegere(cu libertatea de constiinta). Dumnezeu sufera din pricina copilului neascultator; dar nu-l poate obliga sa faca ceva impotriva vointei lui.
Spune-i dar tatalui tau ca noi nu mai traim in secolul intai ca sa ne imbracam ca pe vremea aceaa. Spune-i ca putem sa ne imbracam civilizat, cuviincios si in secolul 21. Valorile morale pot fi pastrate si astazi printr-o imbracaminte adecvata timpului in care traim.
Asta ar trebui sa cunoasca tatal tau si mama ta: http://www.azsromania.org/sfaturi/34.htm

Din lac in put(z)! Mare diferenta nu e intre voi si ei, aceeasi Marie cu alta palarie.

Nu purta voalul respectiv daca nu-l vrei sau poarta-l mai rar, justifica-te eventual cu argumente de genul"Am uitat" ai curaj, nu esti singura femeie musulmana care nu ar purta voal.

"I-ai rugat fierbinte sa se intoarca la Legea Ta; dar ei au staruit in ingamfarea lor, n-au ascultat de poruncile Tale, au pacatuit impotriva oranduirilor Tale, care fac viu pe cel ce le implineste, Ti-au intors spatele cu indaratnicie, si-au intepenit grumazul si n-au ascultat." (Neemia.9:29)

Si inca ceva: copii adventistilor nu sunt obligati de parintii lor sa se imbrace intr-un anumit fel sau sa mearga la biserica daca ei nu vor. (Cine obliga pe copilul lui n-a cunoscut pe Dumnezeu). Ceea ce poate constrange omul este dragostea lui Dumnezeu; un alt tip de constrangere este de la cel rau.

Sincer nu stiu ce sa iti raspund, ideea este ca nu doar purtarea valului si maritisul cu cine iti alege familia te tine departe de pacat ci un suflet curat si care este in stare sa iubeasca mult pe Dumnezeu. Unele religii nu dau libertate omului, pe cand Dumnezeu da. Cred ca ceea ce poti face este asa: pana la maturitate sa asculti de tatal tau, dupa care sa iei propriile decizii, insa sa fii cat mai discreta si deschisa in relatia cu tatal tau. Nu stiu multe despre musulmani dar ai putea in acest rastimp (pana devii majora) sa cauti ceva versete prin Coran care sa scoata un pic la lumina libertatea omului data de Dumnezeu (si a femeii) si dragostea dintre barbat si femeie si discutate aceste versete cu tatal tau. Mai mult, ca sa nu te mariti cu cine iti impune el, trebuie munca multa si la fel de mult tact, sa il faci pe tatal tau sa inteleaga ca dragostea dintre barbat si femeie este ceva sacru (sfant) si ca doar pe asta ar trebui sa se bazeze o casnicie, nu pe obligativitatea parintilor de a te marita cu un oarecare pe care tu sa nu il iubesti. Nu stiu cum sa te indrum sa faci aceste lucruri dar iti doresc sa te lumineze Dumnezeu. Succes!

Nimeni nu poate sa iti inpuna ceva, dar oare tu esti pregatita sa suporti consecintele?