Nici nu stiu cum sa incep, va scriu pe scurt povestea mea trista in relatie cu parintii mei in special cu mama care prin ce si cum face cu mine imi arata ca nu are incredere in mine.
Deci ma cert frecvent cu mama deoarece ea incepe.Am aproape 19 ani.Nu stiu cum si ce sa fac, sunt intr-o relatie de aproape 2 ani cu iubitul meu care imi este si coleg de liceu(clasa) si ne cunoastem de 4 ani.E foarte intelegator si iubitor cu mine si chiar avem o relatie serioasa.Mi-am facut niste prieteni de cand am intrat in clasa a 9a pe care si acum ii am.Ideea e ca mama e foarte certareata.Nu ma lasa sa ies afara cand simt si eu nevoia de o gura de aer.Sunt clasa a 12-a dar nu este o mare problema pentru mine pentru ca sunt prima din clasa.Mama cand se cearta cu mine niciodata nu am vazut-o sa isi ceara scuze pentru ce a facut si ce face.Ea incepe mereu si ma deranjeaza ca nu e o mama intelegatoare si asa mai departe cum as dori eu sa fie.Azi sunt inchisa in casa si sunt plictisita pentru ca nu ma lasa sa ies din casa ca asa are ea chef. Iubitul meu este cu prietenii mei afara in parcul nostru de veci si sunt tristi cu toti ca numai eu lipsesc din gasca.Am plans si plans pe ascuns am incercat sa vorbesc cu ea si parca mai rau face cu mine de aceea am lasat garda jos si nu mai vorbesc cu ea pentru ca nu am chef sa mai tipe la mine ca o crizata.Ma ameninta ca da in mine daca mai comentez la ea si cand e cazul desigur ca comentez pana la urma sunt om si eu si ma doare ca propria mea mama arata neincredere in mine.Desi afirma mereu ca are incredere in mine arata ca nu are nelasandu-ma sa fac anumite chestii sau sa ies cum mi se pare normal la o fata de varsta mea.Ea a ramas dupa vremurile ei in care totul era rau.Stiu ca imi vrea binele ca orice parinte dar nici nu trebuie sa fie exageranta.Am aproape 19 ani si am inteles ca atata timp cat esti major parintii tai (in special mama) nu mai are niciun drept in a te obliga sa mai faci ceva sau sa te tina in casa de parca ai fi un bebelus.Si ca atata timp cat esti minor esti sub protectia si custodia lor pana devii major.Stiu ca in zilele de azi se intampla tot ce e mai rau ca e lumea rea dar are cine sa imi poarte de grija sunt mare cred eu nu mai sunt un copilas care sa nu stie nimic.Va multumesc ca mi-ati citit povestea pe scurt..va rog sa ma ajutati cu niste sfaturi.Ma gandesc sa plec de acasa pentru ca am unde sa ma duc.Ma poate gazdui oricand la orice ora iubitul cu familia lui.Ei ma adora si ma iubesc foarte mult.Dar nici nu vreau sa fiu o piedica pe acolo.Sincer la ei acasa ma simt in siguranta mai mult decat in propria mea casa. Vreau si eu sa ies cu prietenii mei si cu iubitul meu linistita fara sa ma uit la ora cutare la care zice mama sa fiu acasa . Ma pune sa vin acasa la 18:00-19:00 seara plecata de la 14:00.Pana in respectivul parc fac o ora. Spuneti-mi voi nu trec repede orele cand esti cu prieteni si stii ca ai ce face cu ei afara?! normal ca trec repede.A fost ziua de nastere a unuia dintre ei si numai 2 ore am putut sa stau cu el impreuna cu ceilalti.Mereu cand ies trebuie sa ii cer ei voie daca ma lasa sa ies ca altfel nu ma lasa sa ies si imi zice stii la ce ora trebuia sa fi acasa da? credeti-ma ca nu nici nu ma pot angaja undeva pentru ca e ultimul an de liceu am meditatii la scoala dau si de permis e mult pentru mine si nici nu gasesc part time decat full time mai mult de 8 ore... daca aveam cum si cu ce plecam de la mama de acasa si imi vedeam de viata si de tineretea mea pentru ca stau bine si ma gandesc ca o viata am si vreau sa mi-o traiesc cat mai bine.Ma sacaie ma tachineaza fa aia fa aia nu fa aia nu stiu ce.Ma manevreaza si manipuleaza cum doreste ea si eu m-am saturat. O tine asa de cand am intrat in clasa intai.Va rog spuneti-mi ce sa fac niste sincere pareri m-ar ajuta nespus in viata eu singura am stat sa ma gandesc ce sa fac si nu am gasit foarte multe sunt confuza si foarte trista plang intruna imi simt sufletul ranit.E o poveste foarte lunga cu multe lucruri dureroase insa am zis si eu ce si cum am putut mai pe scurt sper ca ati inteles cate ceva.Astept niste pareri sincere si dau fundita! Va multumesc foarte mult si pentru ca v-ati facut timp sa imi cititi povestea.

Frate in loc sa scrii romane du-te la ea cereti scuze spune-i ca o sa te porti mai frumos si nu mai pierde timpul asa de mult pe net.

Asta e pe scurt?

Explica-i la mama ta frumos, ce te doare...Nu cred ca daca o sa ii zici frumos, nu o sa te inteleaga, totusi, e mama. Trebuie sa iti faci curaj si sa vorbesti cu ea despre tot ce te deranjeaza, si ce te doare Si incearca si tu sa te porti mai frumos cu ea, sa o ajuti si sa o respecti
Funda? :*

Du-te la ea si incearca sa-i spui de ce face asta sau de ce nu are incredere in tine succes

Sunt in aproape aceeasi situatie.Mama nu ma lasa niciodata sa imi port singura de grija si ma intreaba intr-una daca am facut anumite treburi. Si uneori imi zice ca cred ca le stiu eu pe toate. Am plans mult din cauza
asta.Frate da' am crescut! Nu mai sunt proasta sa nu stiu nimic! Cu mama nu se poate intelege decat tata. Nu pot sa ii zic ceva mai serios ca imediat face haz de necaz ori se face ce nu intelege... deci nu prea pot sa comunic cu ea... Te inteleg. Incearca sa ii spui problemele tale altcuiva. Poate tatalui tau sau bunicii tale. Poate ei doi pot vorbi cu mama ta, care ar trebui s-o lase mai moale cu purtatul tau de grija. Sper ca te-am ajutat. Pwp

Iti multumesc ca ai postat o astfel de postare, in care, cu atata sinceritate, ne impartasesti o criza din viata ta. E placut sa vezi ceva mai inteligent decat tipicele: "AJUTOR CU TEMA LA MATE URGENT DAU FUNDITA? cat fac 3+3"?"
Sper ca zambesti Pai uite ce cred eu. Eu cred ca la 18 ani poti fi considerata legal o persoana majora si adulta (chiar daca nu este intru-totul real). Asa ca parerea mea sincera este ca la acea perioda suntem responsabili de faptele noastre, pai macar lasati-ne sa le comitem. Daca ies cu prietenii si fac o boacana pe mine ia iau agentii la intrebari, nu pe mama. Asa ca draga mea, esti libera ca pasarea cerului. Dupa parerea mea, cred ca mama ta este prea atasata de tine si nu vrea sa pleci, din aceasta cauza incercand sa iti distruga toata autostima si sa te deruteze, asa cum esti acum.
In natura nici un animal nu ramane cu progenitorii un procentaj mare din viata lor maxim 8 la suta. Asta ar insemna ipotetica ca un elefant care traieste 100 de ani ar sta cu mama pana la doar 8 ani. Asa ca este genetic normala sa ne "dezlipim" de parinti.
Eu te incurajez sa faci acest pas. Este vital pentru dezvoltarea ta la maturitate. Muta-te impreuna cu prietenul tau, si daca sunt la fel de iubitori precum par, or sa te primeasca cu placere. Daca ezita e semn rau, ceea ce probabil nici nu se va intampla. Rezisti acolo pana terminati liceul si va mutati cu chirie, impreuna. Va dezvoltati profesional, si acumulati o sursa de investitii (un cont bunicel) dupa care va puteti cumpara (sau construi) propria casa. Nu voi mai continua ca sa nu-ti stric surpriza. Bravo, esti o curajoasa si trebuie sa-ti recapeti increderea in tine insuti si sa fii protagonista in propriul film, nu secundar in filmul mamei tale. Fii tare si decide. Iti multumesc ca ti-ai facut timp sa citesti raspunsul meu si sper sa nu fi fost prea plictisitor. Astept vesti de la tine dupa ce vei fii luat o decizie. Iti urmez succes P.S. daca vei gasi litere plus sau minus e de la tastarua

Draguto,daca ai fii prima din clasa banuiesc ca ai sti sa scrii si corect. Dar se pare ca ma indoiesc

Mai pe scurt, vrea sa te duci la munca ca s-a saturat de tine .

AniCasi poti sa iti dai 2 palme

Mda... Sti care este chestia : nu trebuiemsa o judeci pe mama ta, stiu ca poti sa zici : " Mda e usor sa zici ", stiu ca nu e usor si nici chiar posibil sa intelegi din prima sau sa fi de acord cu asta, ea este intr-adevar cu niste idei fixe, pe care ea bineinteles ea le crede foarte corecte din punctul ei de vedere bineinteles si pe care tu le crezi absurde pentru ca le vezi din punctul tau de vedere dar incearca sa te gandesti ca ea a trecut prin mult mai multe lucruri decat ai trecut tu. Dupa ea este foarte normal sa fie mai stricta putin pentru ca este si normal la varsta pe care o ai, nu ma refer ca esti mica, din contra esti destul de mare si acum se pot face cele mai mari greseli in viata pe care le poti regreta totdeauna deci eu cred ca ea incearca sa te protejeze. Si ca sa poti sa ii castigi increderea incerca sa fi intodeauna punctuala la limitele ei si chiar sa incerci sa vi chiar cu cateva min mai devreme si inca o chestie incearca sa nu mai comentezi pentru ca asa ii arati ca esti in contra ei, deci incearca sa faci tu acum cat mai multe sacrificii sa ii castigi increderea stiu bca o sa fie foarte greu la inceput, dar incearca. pupici. SI FI TARE! Si intelege ca omsa fi si tu in locul ei dar multe lucruri sunt de inteles acum pentru ca mintea este inca necoapta! Si du-te la mama ta si pupo arata-i ca are dreptate si multumestei ca este mama ta!

Pai ori incerci sa-i explici ce te deranjeaza si sa vorbesti frumos cu ea, ori faci ce vrei cand vrei si cum vrei deoarece esti majora dara sa-i dai ei explicatii; Daca se ia de tine ca facic e vrei tu ii poti spune ca daca nu te va lasa sa iei decizii singura te poate pierde.Ii zici si tu ca te muti cu iubitul tau si altele... Practic o ameninti dar daca esti iseteata poti spune lucrurile astea in asa fel incat sa nu fie o amenintare ci ca o informare Bafta :*

Iti multumesc foarte mult pentru acest raspuns, nu a fost plictisitor, ma bucur ca l-am citit, si desigur ca te voi anunta cu vesti cand voi vedea ca ceva iese...te pup si multumesc.

Spre deosebire de alti eu macar stiu sa folosesc cratime si asa mai departe.Si in plus ma grabeam cand am scris. Nu cred ca esti in masura sa ma critici daca tot nu ai putut lasa un mesaj cu privire la ce am postat mai bine nu mai intrai..Multumesc frumos!

Nu s-a saturat de mine, ca daca era asa nu ma tinea in casa si asa mai departe.In legatura cu munca daca vreau ma duc si maine ca am unde sa ma duc am multe oferte ideea e ca e ultimul an de liceu si e destul de greu sa tin frau la tot.

Oricum vorbesc cu ea, ea tot la fel face..de aceea prefer sa nu mai vorbesc cu ea simt ca parca si vocea mea o deranjeaza sau glasul meu cand il scot sa vorbesc ceva pe scurt cand deschid gura parca cade cerul peste ea si atunci incepe sa para o crizata. Multumesc de mesaj!

Buna Cristina, inteleg ca imi vrea binele si ca vrea sa fiu in grija ei si acum dar ma considera inca un copil exagereaza cateodata prea mult cu mine.