Prietenul meu a plecat azi noapte in Germania pentru 2 luni jumate, dupa aceea vine acasa 1 luna si iar pleaca 2 luni. Din pacate asta e viata. Deja pleca de 2 ani, dar credeti-ma ca inca nici acum nu m-am putut obisnui. Plang intruna, nu pot face nimica, ma doare enorm de mult, nu stiu cum o sa trec peste. Problema este ca parca acum ma doare si mai tare decat atunci cand a plecat prima data. Va rog ajutati-ma cu un sfat, ce sa fac sa numai sufar atat de mult...

Din pacate asta e viata, asa cum ai spus si tu. si mai devreme sau mai tarziu toti trecem prin asta, traiesti o dragoste enorma, si un fapt precum plecarea lui apare si destrama inimi pentru o perioada de timp. Nu avem ce sa facem, decat sa fim puternici, optimisti, sa ne gandim in fiecare moment fara persoana iubita alaturi ca revederea va fi si mai frumoasa dupa atata suferinta si dor. Trebuie sa dai dovada de multa tarie si putere. Cred ca numai oamenii care au trecut prin asta inteleg ca nu-i usor sa faci orice altceva cand stii ca atatia km te despart de cea mai draga persoana.
Nu prea am inteles exact, iubitul tau va pleca mereu asa cate 2 luni? Pentru ca daca asa va fi, si va continua sa plece, imi imaginez cat de greu trebuie sa fie si nu cred ca exista variante de a fi (mai) bine.
Banuiesc ca nu ai posibilitatea de a pleca cu el, dar poate totusi ti-o faci singura, muncesti, nu stiu gasesti ceva ce produce bani si apoi pleci cu el pentru ca, intr-adevar este groaznic fara. Suna greu si complicat "du-te cu el", si implica atatea alte probleme, responsabilitati, griji, nervi... Dar daca viata va continua tot asa, la un moment dat va trebui sa reusesti sa pleci si tu cu el.
In schimb, daca mai are doar o perioada scurta de a calatori asa cate 2 luni, tot ce poti sa faci este sa fii puternica, sa iti gasesti hobby-uri, sa citesti, sa scrii, sa te plimbi(desi uneori e imposibil sa faci ceva fara cea mai dragoste a ta), sa fii tare si sa astepti intoarcerea sa.
Ai putea sa scrii zilnic insemnari pe care sa i le dai lui apoi, ii scrii scrisori si i le dai cand vine, sau chiar ii scrii si ii trimiti acolo unde e. Incearca sa iti gasesti ocupatii. Fa-ti unghiile, fa ordine in casa, rearanjeaza o camera, mergi la cumparaturi si probeaza haine, gaseste un serial pe net si urmareste-l, alearga in parc, mergi la patinoar, fa absolut orice poti si iti mai ia gandul de la durere. Incearca sa iti exerciti o anumita atentie mai mare decat de obicei si catre alte persoane din viata ta(din familie, daca ai pe cine).
Eu iti doresc numai bine si multa putere, si desi unele lucruri iti pot parea imposibile in perioada asta, trebuie sa constientizezi ca esti capabila de orice, esti tare!