Imi pare rau. Nu ai ce sa faci. Doar sa ai rabdare. Lucrurile astea se vindeca in timp...
Este normal. Noi suntem oameni, singurii dintre verii noștri animale, care avem conștiința morții, care avem cultul morților, care îi plângem pe cei morți, care avem ceremonii de înmormântare. Sit tibi terra levis, de pe vremea romanilor, să-ți fie ție țărâna ușoară, este ceea ce i se transmite mortului, ca țărâna, pământul de deasupra sicriului să îi fie ușor, să poată ieși din groapă, să participe la masa de pomenire împreună cu cei vii.
Să nu te temi de aceste coșmaruri. Prin ele creierul se descarcă de durerea pierderii prietenului. Se mai descarcă prin discuții cu ceilalți prieteni comuni rămași în viață, prin ceremonia religioasă de parastas, dacă ești credincios.
Să acorzi în fiecare seară câteva minute de meditație prietenului decedat, la aceeași oră, un timp de acum încolo, ca act al voinței tale, astfel vei ști în timpul zilei că asta faci seara.
Fă un fișier pe PC și notează în el întâmplări comune.
Aceste acțiuni organizate vor face ordine și în mintea dtale și vor trece pe prieten în zona amintilor, unde este locul lui acum.
O sa te mai linistesti cu timpul, acum e ca o "rana vie" si nu prea ai ce sa faci.
Am cautat acum stirea, nu prea ma mai uit la televizor de ceva vreme.
Imi pare rau pentru pierderea suferita, din pacate in viata unii se intalnesc si cu astfel de tragedii.
Trebuie sa iti gasesti puterea sa mergi inainte, daca ai incredere in Dumnezeu nu o sa mai ai nicio teama.
Consulta un psiholog. Daca iti era prieten, probabil acum treci printr-o perioada foarte grea si poate ai suferit chiar un soc.
Chiar daca nu-ti dai tu seama, poate subconstientul tau e afectat.
Un psiholog te poate ajuta sa te impaci cu ideea asta si sa treci peste.
Pe viitor ramai 1 an fara permis pentru asta?!
Nu ai habar ce termene primesc aia care sunt prinsi cu alcoolemie de penal (0, 40), fara sa incalce nici o alta regula. Asta va primi cel putin o pedeapsa grea, cu suspendare, amenda mare, si munca in folosul comunitatii.
Eu dupa astfel de intamplari, studiez in detaliu tot. Consum gandurile alea, cercetez, incerc sa aflu tot. In felul asta, nu mai ramane nici o intrebare fara raspuns, si nu prea ma mai gandesc la asta.
mateia320 întreabă: