sper ca nu va plictisesc cu povestea mea..Ma simt debusolatasi am nevioie de niste pareri sunt eu de vina sau? ...simt ca inebunesc..Am o relatie de 8 ani cu un baiat, mi-a facut multe faze aiurea pe parcursul anilor si am trecut peste (faze gen mesaje pe telefon cu fete, mesaje cu te iubesc spuse cica in gluma) am inghitit pastile de-astea...cu gandul ca nu ma minte.de ceva timp el si-a facut un anturaj nu prea ok insa nu am zis nimic..ma lasa pentru ei sa iese cu ei in oras..pana sa aflu ca era si o fata in grupul lor si atunci cand l-am intrebat de fata asta mi-a ridicat-o in slavi k e super cool si pe mine ma compara cu ea si ca nu mi-a zis pentru ca nu i s-a parut ceva important.cu timpul incepea sa vb ff des cu ea si pe mine ma mintea k nu vb cu ea k nu e apropiat de ea.isi permiteau glume gen"luv iu" se si injurau in gluma ieseau in fiecare seara in grup noptile si le petreceau impreuna.sunt eu paranoia sau?

Sincer nu cred ca esti paranoia si poate o sa para raspuns dat de geaba dar... incearca sa vorbesti serios si sincer cu el si sa ii spui ce ai scris aici si daca nu e instare sa trateze subiectul eu zic ca e dejaba

Nu esti deloc paranoica. Face aceste lucruri poate pentru ca i-ai dat prea multa atentie.Acum este momentul sa-i spui tot ce simti! Lasa-l naibi...sunt atatia baieti in lume.Nu merita sa-ti strici anii cu unul care nici nu-si da seama ce are langa el.E momentul sa-i arati ce a pierdut.Fii tare si desteapta.

Face chesti de genu pentru ca tu i-ai dat multă libertate.
Trebuie sa Vorbești cu el deschis, preferabil atunci când e vesel.
Dacă vezi ca nu se schimba nimic, lasa-l.

Am discutat de m-am saturat eu pentru ca eu sunt pers care nu poate sa tine in ea daca o der ceva spune direct...mereu imi zice ca sunt exagerata k sunt paranoia k ce ii pun interdictie cu cine sa se imprieteneasca si cu cine nu.cu toate k pe mine ma trimitea acasa ca sa iese cu ei

Multumesc betty nici nu stii cat de mult am nevoie de incurajari acum... ajunsesem sa cred ca sunt eu exagerata nu stiu

Tu nu esti exagerata, el e exagerat..de prost. Fără supărare, nu vreau sa jignesc pe nimeni, dar din moment ce el nu are capacitatea de a aprecia ceea ce are si ar renunta la tine pentru un anturaj, atunci eu zic ca nu merita sa iti mai irosesti nici un minut cu băiatul asta. O sa gasesti pe altcineva, poate cineva care ar realiza cat valorează o persoana. :*

O persoana care minte nu e sincera si de incredere.Ti-ar placea sa traiesti cu un astfel de om? Pe situl jw.org sectiunea cupluri si adolescenti poti gasi aticole utile.

Buna,

Iti dai seama ca noi de aici nu putem decat sa analizam ceea ce ai spus tu si sa iti dam acelasi raspuns.

Intrebarea ar fi: de ce persisti in aceasta relatie? Oricum nu mai este dragoste...

Buna!
Prietenul tau nu ti-e prea fidel. Daca a inceput sa te minta in legatura cu o fata ca nu vorbeste de loc cu ea dar ei isi spun cica in gluma `love you` e cam grav.
Poate ca el de 8 ani s-a plictisit,vrea sa experimenteze ceva nou,sa vada cum e,sa iasa din anonimat. Daca acum te minte,inseamna ca a mai facut-o de multe ori,pentru ca oricat ai vrea tu o persoana nu se schimba. Daca asa e felul ei asa ramane.
Eu zic ca e mai bine sa vorbesti cu el,sa-i spui ce te deranjeaza la comportamentul lui, sa-i spui ca te-ai saturat sa te minta! Nu pica de fraiera,incearca sa fii peste nivelul lui,arata-i ca nu esti o fetita pe care o poti minti cu orice. Fii dura,arata-i ca esti orgolioasa, sigur nu pierzi nimic, poate doar un baiat care s-a plictisit de tine si nu mai simte nimic.

Chiar daca te doare, ca aveti o relatie atat de lunga, trebuie sa finalizati daca el continua asa si sigur va continua pentru caracterul unui om nu se poate schimba deloc usor sau chiar deloc.

Bafta ♥
Fundita?
O zi faina!

Chiar mi-a facut placere sa te incurajez...si multa bafta in viata Oannaa!

Sunt fel de fel de greşeli şi mici tensiuni care pun la încercare o relaţie de prietenie în timp. E nevoie să ţii mult la acea relaţie de prietenie pentru a avea răbdare, pentru a sacrifica orgoliul, pentru a acorda bunavointa…

Trebuie să te asiguri că partenerul de viaţă poate fi capabil să îţi fie şi prieten, şi un bun sfătuitor. Viaţa ne va pune în faţă atât de multe provocări încât e nevoie putem colabora permanent cu cei de lângă noi, sau, cei de lângă noi să fie capabili să colaboreze cu noi în momente critice în care vom fi nevoiţi să ne situăm.

Se spune că poţi consuma un sac de sare lângă o persoană, îi poţi sta alături mult timp fără să ajungi să o cunoşti în mod concret. Şi asta pentru că nu am văzut-o (sau nu am vrut să o vedem cum se manifestă în situaţii critice…

De abia atunci vom afla cine sunt cu adevărat cei din preajma noastră, sau ce reprezentăm noi pentru ei…
De cele mai multe ori asta se întâmplă cam târziu...

Pentru a ti se confirma firescul, normalitatea unei relatii de amiciţie, de prietenie, trebuie ţinut cont că prietenia pune la încercare o serie întreaga de valori interrelaţionale: interesul faţă de binele real al celuilalt, interesul faţă de binele moral, faţă de sănătatea şi priorităţile reale ale celuilalt, sacrificarea aparenţelor pentru a pune pe primul plan sinceritatea în legătură cu defectele celuilalt pentru a-l susţine în corectarea lor, delicateţea, empatia, evirtarea refuzului direct (în privinţa lucrurilor de bun simţ care pot fi făcute spre binele celuilalt), petrecerea timpului împreună, cunoaşterea, confidenţialitatea, încrederea, etc...