Sunt pe cale sa pun din nou una din intrebarile mele lungi si fara sens, asa ca pregatiti-va popcornul! Cum v-ati simti daca cel/cea mai bun/a prieten/a nu ar vorbi cu voi cateva zile iar apoi ar organiza o petrecere de ziua lui/ei in secret si pe voi nu v-ar invita? Ei bine, mie mi s-a-ntamplat! Ma rog, poate ar trebui sa dezvolt putin subiectul, si anume: in trecut am avut o prietena foarte buna, care m-a tradat si ea la randul ei. M-am suparat foarte tare si am mi-am gasit o alta persoana cu care sa incep sa vorbesc si sa ies pe-afara. Tot o fata, evident (baietii nu ma suporta prin preajma lor; poate pentru ca sunt urata, nu stiu; ma rog, nu aia-i ideea). Ne cunosteam de foarte multa vreme, de pe la 7 ani, si chiar si-atunci cand eram mai mici ne intelegeam foarte bine si ne spuneam mereu ca suntem cele mai bune prietene. Binenteles, ne mai certam, ne mai impacam, eram mici. Erau certuri mici si nesemnificative. Asta pana-ntr-o zi. Erau 2 fete cu care eu eram prietena, DD si Ana. Ei ii zicem D. Asa si ea nu le suporta pe fetele acelea. Le ura pentru un motiv anume, nu mai stiu exact ce. Ea imi spunea mereu sa nu mai vorbesc cu ele, pentru ca nici ea nu le suporta si asa mai departe. Eu ii explicam intr-una ca nu am de gand sa nu mai vorbesc cu ele numai pentru ca asa zicea ea, dar la un moment dat am inceput sa le urasc si eu pentru ca ma barfisera. Doar ca atunci, culmea: D. a inceput sa le placa tot mai mult dupa ce eu ii spusesem cat de nesuferite fusesera. M-am intalnit cu ea intr-o zi si se comporta ciudat, sau asa mi se parea mie. Cred ca eram prin clasa a 3-a atunci In fine. Am inceput sa ma tot enervez pe fetele respective si de fiecare data ea nu zicea decat:"Ahaaa". Mi-a zis ca nu poate sta decat pana la o anumita ora pentru ca trebuie sa mearga cu mama ei nu stiu unde. Cand a venit vremea sa plece m-a intrebat ce am de gand sa fac in absenta ei. Am spus ca probabil voi sta in casa. A zis:"Ah, ok, super.". Ea nu se astepta ca eu sa ies din casa. Si totusi am facut-o, deoarece ma trimisese mama dupa paine. Cand am coborat nu era nimeni la scara. Cand am venit, insa... ELE erau acolo. Prin ele vreau sa spun DD, Ana si, surprinzator, D! Cand le-am vazut am ramas pe loc o vreme si nu am stiut ce sa spun. Ele se jucau linistite cu niste jucarii de plus. Am ramas crispata si apoi am inceput sa plang in fata lor. Pe Ana a pufnit-o rasul. DD parea ca se abtine, iar D. parea indiferenta. Atunci am urcat treptele in fuga si dupa ce am intrat in scara blocului le-am auzit pe toate cum au pufnit in ras. Am stat acolo putin si am inceput sa plang si mai tare, dupa care am auzit pasi venind in sus. Era D. A deschis usa si s-a uitat la mine pret de 5 secunde iar apoi a inchis-o la loc zicand:"Of, saraca plange si mai tare ", pe un ton de:"Nu e vina mea". I-am zis sa se duca naibii, si da, stiu: a fost urat. Dar nu mai puteam sa ii inghit minciunile. Dupa asta nu am mai vorbit cu nici una dintre ele o vreme. Cam pana prin clasa a 6-a pot sa spun ca am fost forever alone. Din a 6-a am inceput sa vorbesc din nou cu D. si Ana. Cu DD n-am mai vorbit pana intr-a 7-a. Cu D. si Ana vorbeam destul de rar, dar vorbeam. In a 7-a am cam rupt legatura, iar DD, fiind singura cuc, a venit la mine. Aveam o legatura mai stransa decat mi-as fi dorit, pana in a 8-a, cand D. m-a invitat la ziua ei pentru prima data. Eu, D. si Ana. Am dormit amandoua la ea si dupa o vreme Ana zice:"Hai s-o barfim pe DD." Ea care ii era BFF la momentul respectiv. Dupa acea zi, eu cu D. ne-am apropiat tot mai mult si mai mult pana cand ne spuneam iar BFF. In fiecare zi mergeam eu la ea, sau la ea la mine. Descoperisem ca avem pasiuni comune si am continuat prietenia. Eu eram a 8-a si pana atunci invatasem foarte bine. As putea sa spun ca din cauza ei mi-am ratat examenele si viata in mod total. Deoarece stateam mereu cu ea nu aveam timp sa-nvat. Si m-am apucat eu de citit pentru examen cu o saptamana inainte de a-l sustine. La romana n-am luat decat 8, 80 iar la mate 4, 50. La mate era de asteptat. Dar la romana sunt sigura ca as fi putut sa iau mai mult daca nu stateam mereu cu D. Am fost admisa, in final, la cel mai prost liceu din oras. M-am simtit oribil. Dar nu m-am gandit nici o clipa sa dau vina pe D., sau sa-i reprosez sau ceva. Nu este zi sau noapte in care sa nu plang pentru ca am intrat la liceul la care am intrat. De cand am aflat vestea plang intr-una. Nici acum nu m-am acomodat. Si chiar si-asa, eu am continuat sa vorbesc cu D. Maica-mea a fost o vreme in spital, cam o saptamana. In aceea saptamana D. ma tot chema la ea iar eu tot spuneam ca incerc s-ajung si pan' la urma eram nevoita sa ii spun ca nu pot ajunge pentru ca aveam foarte mult de umblat, la spital intr-un capat de lume, la spital in celalalt capat de lume etc, etc. Ea se supara, evident. Si ea din nou sta la iesire din oras, iti ia mult sa ajungi pana acolo chiar si cu autobuzul faci vreo 10 minute, mai ales ca veneam din celalalt capat de oras pentru ca acolo era spitalul. Toata ziua mersesem pe jos ca sa nu-mi consum ultimul capat de bilet pe care il mai gasisem intr-o haina si sa pot ajunge pana la ea in seara respectiva. Pe la 5 si jumatate ajunsesem, si fix cand coborasem din autobuz primesc mesaj de la ea cu:"Las-o balta! Pa!". O sun sa-i zic ca fix atunci ajunsesem. Am sunat-o de cel putin 7 ori si nu mi-a raspuns. Sun la interfon de vreo 2 ori si tot nu ma deschide. Ma facuse sa merg pana acolo pe degeaba. Isi batuse joc de mine din nou. Mi-am jurat ca n-am s-o mai iert si in aceeasi seara mi-a scris un mesaj sentimental si siropos in care m-a luat cu texte gen:"Am inceput sa plang pentru ca nu ne mai vazusem de mult timp.". Am iertat-o. Mereu cedez. Luna asta pe 13 a fost ziua ei. Mi-a zis ca nu-si tine ziua. Eu nu am avut bani sa-i iau un cadou, asa ca i-am facut un video dragut cu noi doua, poze, chestii. Am stat treaza toata noaptea sa i-l fac. Intr-o zi de scoala. Iar neglijasem scoala din cauza ei, dar nu-mi pasa: am fost multumita de rezultat si a 2-a zi, chiar daca dormeam cu capu' pe banca, nu-mi parea rau. I l-am aratat, si nu a zis decat:"Merci, ii fain". M-am enervat enorm pentru ca s-a vazut ca nu a apreciat. Dupa asta nu a mai vorbit cu mine cateva zile, si duminica aflu de la DD ca ea si-a tinut de fapt ziua, dar nu pe 13. Ci sambata, cu Ana si inca 2 colege de-ale ei. Adevarul e ca eu am stiut de dinainte ca ea avea sa-si sarbatoreasca ziua fara mine din nou. Pentru ca asa facea mereu si cand eram mai mici. Se auto-intitula BFF-ul meu, dar niciodata nu ma chema la ziua ei. Si eu o chemam de fiecare data, si nu venea. Ma amagea zicandu-mi ca vine si pana la urma nu mai venea. Iar eu mereu pastram un loc liber pentru ea la masa zicandu-i mamei mele sa nu stranga tacamurile. Spuneam mereu:"Nu, nu inca. Sigur va veni. Asteapta inca putin.". Dar ea niciodata nu venea. Ceea ce ma enerveaza cel mai tare a fost faptul ca a facut toate astea in secret (ziua de nastere organizata cu colegele ei). Nici macar nu mi-a bagat vreo abureala gen:"Stii, vreau sa petrec putin timp si cu colegele mele. Sper sa-ntelegi.". As fi inteles. Pentru ca apreciez persoanele sincere. Si nu mi-era ca nu m-a chemat sa ma serveasca cu o felie amarata de tort. Mie nu-mi sta intr-o felie de tort. Dar gestul a fost urat. Sau cel putin asa mi se pare mie. Nu stiu ce veti zice voi. Ideea e ca tot ea face pe inocenta. Si tot eu ma simt vinovata. Nu stiu ce sa fac. Adica eu tin la ea ca la o sora, dar pare ca ea nu face la fel. Urmeaza ziua mea acum pe 31. Sunt curioasa sa vad daca o sa-mi zica macar "La multi ani!", sau sa puna si ea 3 poze intr-o nenorocita de rama din Pizap. Sunt foarte curioasa. Stiu ca multi dintre voi nu veti avea rabdare sa cititi pana la randul la care scriu acum, altii deloc, dar mereu povestesc totul in detaliu. Asa-i firea mea. Deci?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook