Se numeste "criza de 40 de ani" pentru ca se manifesta in jurul acestei varste. Uite aici un link:
http://psihologultau.net/......e-ani.html
Exceptii probabil exista,confirmarile pot veni de oriunde chiar si din familie,cand cineva are o viata bunisoara cu multumiri de sine,cand vede ca e apreciat de consoarta si copii,cand se simte util si indispensabil,dar depinde de la om la om, nu toti barbatii sunt la fel, nu se comporta la fel, au idei diferite, chiar daca in mare toti avem acelasi instinct.Cand relatiile ajung la monotonie,ne e dor sa simtim fluturi in stamac,vrem sa iubim si sa fim iubiti,sa ne plimbam de mana prin oras,sa plecam la sfarsit de saptamana fara o tinta anume,sa fim spontani si fericiti.Dar in societatea de azi,cu stresul si grijile zilei de maine,a viitorului copiilor uitam de noi si de ale noastre, traim cu gandul doar la bani, consumam relatii superficiale, spunem "te iubesc" fara sa avem vreun sentiment adevarat, ne mintim ca totul merge bine, iar cand se intampla sa ne uitam in urma vedem ca am trait degeaba si incepem goana pentru recuperarea timpului pierdut.De multe ori ne trezim prea tarziu din mirajul banilor, ca sa mai avem timp sa traim si sa ne bucuram de viata.
Niciodata nu e prea tarziu, zurick! Da, exact in situatia asta sunt. Ma regasesc intru tot ce ai spus mai sus! Si mersi frumos pentru disponibilitatea ta, promit ca atunci cand voi mai avea nevoie, voi apela la ajutorul tau. Din fericire, parintii mei au avut aseara o discutie mai serioasa, deschisa, iar lucrurile par sa stea mai bine acum. Dar vorba ta, nu stiu pentru cat timp...
Am observat ca tine mult la mine si cand i-am propus sa plece si sa promita ca vine mai devreme de 11:00, a fost de accord. Acum nu stiu daca se va tine de cuvant.
Multumesc mult pentru sustinere!
Off , ce naspa e sa ai o mama care e suspicioasa in legatura cu tatal tau. E si mai naspa cand tu auzi toate cuvintele, care le „schimba„ intre ei . Nu poti sa tii nici cu mama ta nici cu tatal tau, ii iubesti pe amandoi, asa suntem toti copiii. Doar ca trebuie sa vezi putin si realitatea, ca tatal tau are vina si pentru o femeie e urat sa fie inselata. Gandeste-te daca un iubit te-ar fi insealat, ai fi rezistat? Mai ales ca te au si pe tine, copilul lor. Nu poti sa ii unesti, daca ei nu vor, decat o viata plina de scandal, mai bine una linistita separat. Stiu ce vorbesc ca si eu sunt o situatie foarte naspa, poti sa vezi din intrebarile mele. Dar hei, viata continua, roaga-te la Dumnezeu sa faca El ce stie, nu te baga tu peste voia lui, daca El vrea sa ii impace sa o faca daca nu, nu. Nu iti poti imagina o viata de familie dezbinata, dar nici una legata si sa se certe in continuu, pana sa spui „Dar astia ce naiba fac pana la urma? se impaca ori se cearta„, daca vrei sa ii unesti, asta doar de ei depinde. Dar tu trebuie sa ii iubesti pe amandoi, de aceea lasa-i in pace, daca ei se cearta mergi in camera ta, asta e si vina lor ca se cearta de fata cu tine.
Învaţa să nu-ţi pese.Eu te înţeleg pentru că si la mine in familie este haos total si nu e vorba doar de părinţi.
Dar, dupa ani am realizat ca nu merită să mă consum atît pe certurile lor.Aşa si cu tine.Traieşte-ţi viaţa si lasă problemele adulţilor sa fie în continuare problemele adulţilor.Nu le transforma in problemele tale.
ÎN cazul meu,pot sa fiu sigur că daca mama avea unde să stea,divorţau.Aşa,şi? Ce dacă divorţau? O sa vezi ca peste mai mult timp daca continuă aşa,nu o să-ţi mai pese.Iar dacă divorţează,va fi intradevăr greu la inceput,vei sta vu un singur părinte dar te poti vedea saptămînal cu celălalt.Dar nu cred că se ajunge la divorţ in cazu tău.Pur si simplu,sunt certuri ca in orice familie. Daca vezi ca se ajunge la violenţă fizică sau/şi verbală,atunci e şi treaba ta si poţi vorbi cu ei.
Insă dacă re deranjează atît de mult, din nou, poţi vorbi cu ei.
Sfatul meu, nu îi lua in seamă! Certurile vin şi pleacă, nu le da importanţă decît artunci
Se pare ca esti fata,altfel ai sti cum gandeste un barbat,asa ca am sa-ti explic "babeste" caci se pare ca esti inca micuta,nu ai familia ta si crezi ca tot ce zboara se mananca. Daca barbatul evadeaza dim mediul familiar e un semn ca ceva nu merge,se stie bine ca sexul leaga o relatie de cuplu,dar dupa cativa ani cu totii ne saturam de ceea ce avem in patul nostru si vrem sa ne fie confirmata masculinitatea,evident nu mai exista acea atractie de la inceput iar tentatiile sunt la tot pasul. Daca femeia sta cu gura pe barbat,il verifica, il cauta prin buzunare, in telefon face pe detectivul si mai ales il acuza pe baza unor banuieli, barbatul se va indeparta, actiunea femeii va avea un efect contrar deoarece barbatul va demonstra ca nu primeste ordine de la nimeni si cu cat ea va incerca sa-l ingradeasca cu atat el se va razvrati mai mult.Cat despre sotia mea, daca ar vrea sa se duca la altul crezi ca eu o pot opri cu certuri? E evident ca trebuie lasata sa faca o comparatie, dar tu fiind o copila, n-ai de unde sa stii cum gandesc oamenii mari.Eu zic sa dai un copy-paste la ceea ce ti-am scris, iar cand vei avea un sot cand si cand sa citesti randurile astea inainte de a face scandal ca a intarziat 5 minute de la serviciu.
Daca un barbat ar gandi matur, nu ar evada, ci ar incerca sa rezolve probleme in alt mod!
Daca sotia se satura, si ea poate evada oricand, vrea altceva, vrea atentie, vrea sa incerce ceva nou etc, dar nu ar insela daca art gandi matur!
Copy-paste nu o sa dau pentru ca nu sunt de acord cu adulterul.
Multumesc oricum, pentru raspuns!
Nu le am deloc cu ignoranta. Niciodata nu le-am avut. Intotdeauna mi-a pasat, am pus la suflet si m-am consumat. Stiu ca nu este deloc util sa fii asa, dar pur si simplu nu imi iese sa fiu indiferenta.
Asa e si in cazul meu, nici mama nu are unde sa stea. Este din toate punctele de vedere la mana sotului ei... Tatal meu a fost o fire foarte geloasa si din cauza acestui lucru.
Nu s-a ajuns la violenta fizica, dar la verbala, da, din pacate!
Si eu sper la fel sa nu se ajunga la divort.
Mersi mult pentru sfaturi, o sa tin cont de ele!
Cata dreptate ai, Manuel! Chiar nu stiam de gandirea asta, ceea ce m-a ajutat mai mult sa inteleg baietii/barbatii, chiar daca uneori imi este imposibil. Spre exemplu, pentru ce ai nevoie de o alta femeie? Ca sa va fie confirmata masculinitatea? In ce sens? Doar toate suntem la fel. Ce are amanta si nu are sotia? :/ Daca ai putea sa ma luminezi privitor la acest subiect, as aprecia enorm.
Vezi tu,odata cu inaintarea in varsta barbatul nu mai e sigur de capacitatile sale de seductie,de potenta sa,avand mereu alaturi aceeasi femeie,sexul fiind monoton, superficial si frivol, uneori chiar absent, el cauta in alta parte aceste confirmari, evident in societatea de azi e usor sa gasesti pe cineva care sa te accepte chiar si cu obligatii.Deci,gasesti o femeie,te face sa te simti important, te alinta iti ofera atentia care iti lipseste acasa, poate e chiar mai disponibila in pat si de aici la a-ti trada consoarta e doar un pas mic. Evident e doar o chestie pasagera, un moft de care barbatul se va plictisi repede, mai ales cand dintr-un motiv sau altul nu va mai trece pe la "amanta" si vor incepe reprosurile ca o neglijeaza.De obicei cand se ajunge la reprosuri, relatia se indreapta spre un sfarsit iminent, dar daca barbatul are acasa o sotie posesiva si cicalitoare, acesta va fi aruncat practic in bratele amantei.Barbatilor cand vrei sa le impui un lucru cu forta fii sigura ca vor face contrariul, deci, daca vreti sa pastrati integritatea familiei, nu-l constrangeti la promisiuni si nu-l ingraditi, va face si mai rau.
Da și părinții mei sunt divorțați, dacă nu, eram la fel ca alții care nu știu să aprecieze membrii familiei lor.A fost greu mult timp, dar acum nu mai este.Mă săturasem să mă ascund doar ca poate să nu-i mai aud înjurând...O judecam pe mama pentru că aveam impresia falsă că ea este vinovata.Neștiind că nervos a trântit primul sau al doilea meu brad de crăciun, că a avut zeci de amante, că una dintre ele o suna mereu pe mama și-i spunea ''Uite plânge copila mea după tatăl ei ''.N-aveam voie să
mă joc cu ea pentru că mama mea nu dorea să sufăr ca și ea...
Plânsete peste plânsete. Apoi mi-a fost explicat un pic din adevăr.De aia îți
spuneam că aparențele înșeală.Să nu-i judeci pentru că n-ai de unde să știi care este adevărul.Acum totul este satisfăcător. Tata are iubită și încearcă să trimită bani (deși a fost de multe ori un măgar), mama ne are pe noi...
NU, nu-mi pare rău.Decât să-i văd pe ambii din nou începând povestea dură pe care nu pot să ți-o povestesc toată mai bine îi văd separat și fericiți.De aia strig ''Nu-i vreau pe ambii în aceași țară''(tata e în Anglia)
Acum vorbesc deschis cu el la telefon, totul nu-i roz da nu-i la fel cum era. DIVORȚUL nu-i un eșec în cazul meu fără el turbam.
OK, mersi frumos atat pentru sfat, cat si pentru recomandarea de site! O seara frumoasa, Andrei!
Tatal meu are varsta de 39 de ani si acum inteleg mai bine motivul tuturor iesirilor sale. Totul se explica acum...wow! Chiar nu stiam de aceasta etapa a vietii.
Dar, ca la orice criza, exista si consecinte, iar in acest caz ce dauneaza vietii de familie. Pana cand se manifesta aceasta si... exista vreun remediu sau pur si simplu apare si dispare singura dupa un anumit timp? Multumesc mult pentru toate informatiile. Nici nu iti imaginezi cat imi sunt de utile! Si imi cer scuze daca ti-am pus multe intrebari, poate ai ceva mai bun de facut, insa curiozitatea este mare, iar la varsta mea, vreau sa aflu cat mai multe lucruri.
Aida,înainte de a încerca să îi vindeci pe alții,trebuie să te vindeci mai întâi pe tine.Bun, îți iubești ambii părinți și nu vrei ca ei doi să se despartă, însă dacă certurile lor te fac să suferi, dar mai ales îi fac să sufere pe ei înșiși, atunci va veni o zi când veți cunoaște cu toții adevărul și doar adevărul vă va putea elibera:aceasta este singura cale.
Sincer apare in jurul varstei de 40 de ani cam de la 37 de ani in sus, totul depinde de cum percepem tot ceea ce ne inconjoara, sunt cei care se resemneaza si-si inneaca amarul in alcool si sunt cei ce nu se dau batuti si vor sa-si dovedeasca ca inca sunt tineri.Cum apare, exact asa dispare aceasta criza.
Aida, daca problema asta mai este de actualitate (si presupun ca este dupa intrebarile pe care le-ai pus mai recent) si daca crezi ca te-as putea ajuta, trimite-mi un mesaj pe privat. Eu nu te pot contacta pe privat pentru ca nu sunt senior si nu am dreptul sa trimit mesaje. Sunt barbat, casatorit, cu copii, probabil cam de varsta tatalui tau. Daca stii ce sa intrebi, ai putea afla cam cum gandim noi.
Pentru ca intrebi cine are dreptate, de obicei dreptatea este undeva la mijloc. Trebuie ascultate ambele parti. Tatal tau nu are neaparat pe altcineva, dar ii lipseste acasa ceva ce isi doreste.