Bună tuturor!
Am trăit într-o familie disfunctionala, prin urmare nu știu ce înseamnă o familie sănătoasă. La începutul anului am cunoscut un băiat la locul de munca (avem în prezent și același angajator). M-am atașat foarte repede, nu am stat sa ma mai gândesc, la început era atent, mereu îmi deschidea portiera la mașină, deși era cu gura mare și tot îmi spunea ca îl enervează și aia și aia (dar nu am dat importanță asa mare). La început îmi spunea ca am toate calitățile pe care le cauta la o fata. Am rămas la câteva luni însărcinată, însă când a fost sa aflam sexul mi-a spus băiat sau orfelinat'', m-a deranjat, însă mi-a transmis ca e o gluma. Ma punea sa ma uit la meciuri cu el deși ii explicam sa nu îmi place, dar nu voia sa înțeleaga, o făceam pana la urma de dragul lui. E genul care sa ma critice dacă greșesc un cuvânt și sa ma ia peste picior, se enervează ușor din orice. Am tot fost în vacante cu el, însă el voia în vacante scumpe, iar în cea mai mare parte el a pus banii, i-am mai dat și eu bineînțeles. Toate vacantele erau după un program strict (trezit la ora aia, mers acolo și acolo, nu era relax pentru mine). Știu ca părinții l-au tocat mulți ani sa facă un copil și sa le aducă un nepot. În timp am aflat ca tatăl lui umblase pe la psihiatru având o problema (pe care nu o cunosc). De când sunt însărcinată nu a fost la un control cu mine, nu a pus un leu pentru analize etc, se certa cu mine sa rezolv cu medicul de familie sa le fac gratis, dar nu toate merg decontate. Mai nou am început sa ii spună ce ma deranjează, dar vine cu argumente sa ma facă sa înțeleg ca nu am dreptate (orice ii spui el mereu are dreptate). Mi-a spus ca rudele mele nu au ce cauta la botezul copilului (am fost cu mama într-o vacanță și o tot lua peste picior și mama a încetat sa îl mai întrebe dacă el vrea și aia de mâncare și aia și îmi tot spune ca e zdreanță deși nu știe de fapt de ce s-a purtat asa cu el). Tot îmi spune ca sunt plina de răutate, doar pentru ca am început sa nu ii mai dau dreptate în ceea ce spune. La munca se poarte foarte frumos cu ceilalți, dar acasă nu. Cumpără de mâncare, are grija de casa. Dar de la un timp îmi spune ca îl persiflez, ca nu îl respect dacă îmi spun și eu punctul de vedere. Trebuie sa ii dau raportul când urc în metrou, tramvai etc altfel scandal (și cică e normal sa ii spun asa ceva). Îmi reproșează ca trebuie sa ii ofer respect ca m-a primit în casa sa. Mai nou când se enervează vine și ma pisca cu duritate și ii spun ca ma doare și zice ca e în capul meu. Îmi da palme în gluma, ma trage de obraji chiar dacă nu vreau. Îmi tot repeta ca dr când m-am mutat la el eu mi-am strâns bani și ca nu vede de ce sa pună el pentru analize copil (i-am spus recent ca ar trebui sa se implice cu timp și bani pentru bebe). Stau și ma întreb e vina mea și poate chiar are dreptate și eu sunt plina de răutate sau sunt într-o relație abuzivaa în care nevoile mele nu sunt văzute și asa ceva nu e normal? Îmi vine sa fug dar ma tem de consecințe, avem același angajator, medic familie etc. Faptul ca ma pisca poate fi catalogat ca abuz fizic sau chiar e în capul meu? I-am povestit trecutul meu și mereu mi-l aduce în discuție deși i-am spus să nu mai facă asta(legat de părinți, fost relație în care nici acolo nu ma simțeam respectata). Ma pune sa ii fac masaj sa ii pup mâna. Dar îmi cumpără mereu ceva ce îmi place și apoi când avem discuții îmi reproșează ca am făcut și aia și aia pentru tine, ca te-am luat la mine sa nu mai stai în chirie. Voi ce ați face? Vă mulțumesc!

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook