Un roman întreg, am citit tot, am concluzii, zici bine ce zici, sunt super multe să spun dacă o iau cap-coadă, însă, iau partea esențială, psihologul are dreptate, exact la asta mă gândeam și eu când am citit jumate din ceea ce ai scris, nu cred că sunt singurul care crede că are doar nevoie de ajutor în gospodărie sau chiar servitor, dacă ați vorbit deschis și ți-a spus vreodată, fiind sinceră, că ești primul pe care-l iubește și că n-ar renunța la tine pentru nimic și și-ar face planuri și etc, e clar că ai ratat-o, însă dacă mă crezi, dacă te iubește cu adevărat s-ar întoarce oricând, dar dacă face asta și îți spune să-i mai faci servicii, e clar, ai fost un om deștept că ai pus punct, relațiile de interes duse departe fac un mare rău, ajungând la certuri, bătăi, suferință etc. Nu zic că certurile nu fac parte dintr-o relație, e ok o ceartă, dar într-o ceartă cel care se simte vinovat la sfârșitul acestui conflict, recunoaște, spune sau caută să rezolvați cumva problema, însă dacă te ia ca o slugă, nu mi se pare iubire deloc, asta e părerea mea, am citit mult, am scris mult, sper că n-ai ce face să nu-ți ocup timp, nu știu ce să zic, ești la o vârstă superioară mie, dar dupa părerea mea ai făcut bine, însă poți aștepta să-și ceară scuze, să vadă unde a greșit și să n-o mai facă, în schimb să fie deschisă, la fel și tu, și nu știu, acum depinde de ea, depinde de ce o să facă acum. Dacă vrei să mai adaugi ceva, o să revin cu un seen.
Cale de impacare nu mai este,am iertat-o ascunzandu-mi acele conversati,mi-am lasat familia pentru ea,tot eu am facut sa fie bine,vroia sa renunt si la religia mea pentru ea si in schimb nu am primit nimic, decat reprosuri si nemultumiri, ea nu vrea sa renunte la ideile ei si nu isi recunoaste vina, eu chiar nu am gresit cu nimic si am acceptat-o asa cum era adica avea un handicap la o mana si la picioare dar ea nu m-a acceptat pe mine, eu i-am daruit sufletul pe tava.
E o femeie careia ii place sa acuze. Asta ar fi viata ta cu ea, acuzatii fara sfarsit. Alta mai buna.
Eu am un deja' vu... am mai citit povestea asta! insa nu cred ca a fost ATAT de amanuntita prima data, am gasit acum elemente noi.
Tinere 91, suferi ca un caine comunitar degeaba. Fata a trecut peste, treci si tu. Spui ca e pocaita, asta e derutant pentru mine pentru ca pocaitii pe care ii cunosc eu sunt extrem de cumsecade si la locul lor, si in plus au un simt al moralei crestine exacerbat, o fata pocaita nu ar locui necununata cu un baiat. Ce fel de pocaita e? mai ales ca ai spus ca s-a vopsit la par... asa ceva e de neiertat! In general, din ce povestesti tu, mi se pare cam bitchy pentru o pocaita.
Mi s-a parut un pic cam mult amestecul in poveste al celor doua mame. Nu zic ca nu e in regula ca parintii sa fie la curent cu relatia copiilor, insa sunteti adulti si cred ca e exagerat ca fiecare dintre voi sa o sune pe mama la orice cearta.
Cred ca ai facut destul pentru relatia voastra prin simplul fapt ca ai acceptat sa te muti la tara pentru ea. Putea sa aiba rabdare sa te adaptezi un pic acolo inainte sa-ti reproseze ca nu faci treaba, daca era mai isteata iti prezenta prima data latura idilica a traiului bucolic (asta e cam pleonastic, stiu), abia apoi trebuia sa te puna sa descoperi bucuria simpla a muncii fizice, la taiat de lemne, reparat garduri, cosit, prasit, muls vaca. Parerea mea e sa o lasi sa-si gaseasca pe cineva mai potrivit pentru ea, oricum cred ca deja e din nou pe piata si se va intampla asta. La fel sa faci si tu, gaseste o fata care sa te aprecieze si o sa fie bine.
Eu am astigamatism si ma dor ochii daca citesc mult, din cate am inteles daca o iubesti nu o lasa lupta pentru ea daca crezi ca merita iubirea ta, mult bafta man, dar fi si barbat nu fi milog fi barbat