Sunt mai multe explicații la situația soțului tau.
Exista posibilitatea ca din cauza familiei si educatiei primite,sau chiar din cauza faptului că orașul lui este unul foarte restrâns sa ii il fi facut anxios. Familia lui este modestă,orașul în care locuiește la fel, poate obisnuinduse acolo si trăind greu si-a implementat in minte ca altfel nu o sa aiba cum sa se descurce. Poate ii e frica sa încerce lucuri noi,are complexe si frustrări ca nu poate mai mult de atat si văzând că acolo cu ai lui sa descurcat nu poate pur si simplu sa părăsească acel loc. Evident,ca are o varsta la care ar trebui să poată lupta cu această problemă,sau macar sa recunoasca ca o are dar asta depinde si de cat de mult ii pasa lui de confortul si viitorul tau si a copilului vostru.
Alta posibilitate ar fi ca el sa fie comod din fiere si pur si simplu sa ii placa sa aiba cat mai multa stabilitate, adică o mama si un tată care sa fie acolo sa il scoată dintr-o încurcătură sau sa il ajute in viata si o soție care sa ii ofere atenție, afectiune sex iar el sa faca ce vrea cand vrea.O dată ce e la ai lui nu trebuie să plătească o chirie, poate sa mănânce din mâncarea lor, poate nu e chiar obligatoriu sa plateasca facturi deci poate sa muncească cand vrea, cum vrea si unde vrea.Asta se poate sa fie si moștenit de la ai lui ce poate au procedat la fel,sau pur si simplu își trăiește copilăria târzie fara sa conștientizeze că are o varsta.
Din perspectiva mea,indiferent cum o iei are o problema ce trebuie tratată.Tu cred ca nu ai de ce sa iti mai bati capul cu el,daca nici acum cand aveti un copil si o familie nu vrea sa evolueze inseamna ca lui chiar nu ii pasa.O persoana ce te iubeste si caruia ii pasa de tine trece prin iad pentru bunăstarea familiei,sau cel putin încearcă să facă in asa fel sa gaseasca o cale de mijloc.
Voi nu trebuia sa stati cu părinți nici unuia de la început (Bine,tu trebuia sa conștientizeze cand l-ai luat ca ceva nu e in regula, sa il încerci si sa ii spui si tu planurile tale sa vezi daca e de acord cu ele, plus sa nu faci un copil până nu veti o stabilitate dar acum e tardiv), trebuia sa locuiti singuri, sa va vizitati parintii regulat, sa va duceti copilul in vacante la ei iar voi sa aveti câte un loc stabil de munca etc.Nu trebuia sa accepti si sa astepti atat si eu am facut greșală asta si am pierdut ani pretiosi.Eu m-am putut acomoda ori unde si oricum de dragul lui si el nu a putut să stea o lună unde vreau si eu.
Voi ati stat impreuna doar voi 2 (sau 3)? In chirie de exemplu dar nu la mama/tata/ socrii. Tu te plangi ca el sta dupa fusta mamei dar in loc sa va murati voi doi cand ai identificat probleme, ai ales sa va mutati la mama ta.
Propune-i sotului tau sa-si intrebe parintii: dupa casatoria lor de cate ori, pe an, treceau pe la socri si cate saptamani stateau la ei, si, cine lua deciziile in familia lor - ei sau socrii?
Apoi poti sa-i spui ca daca tu vei creste copilul singura, copilul nu va sti ca are tata fiindca el nu lupta si nu merita acest statut.
Tată inseamna sa cresti un copil nu sa fwți. Am o prietena care are niste socri exact la fel iar el ii asculta, dar macar el e familist, lucreaza si intretine familia. Eu il vindeam piesa cu piesa. Sanatate
Ideea e că soțul tău nu e atât de implicat pe cât ar trebui să fie. Dacă i-ar fi păsat mai mult de voi, s-ar fi zbătut mai mult pentru un loc de muncă în orașul tău și nu s-ar fi reîntors niciodată sub fusta lui mami. El are propria familie, ar trebuie să aibă grijă de ea și să-i lase încolo pe părinți!
Totodată, faza cu "nu mă despart de dragul copilului" e una dintre cele mai mari greșeli pe care o poate face o femeie. E mai mult o scuză apărută în fața îndoielilor și a incertitudinilor. De cele mai multe ori, copiii au de suferit, asta e problema. Sprijinul, încrederea și grija soțului de la început, cel mai probabil nu ai să le mai vezi niciodată la soțul tău. Dacă nu mai simți ce simțeai altădată pentru el, atunci ce rost mai are să rămâneți împreună?
De asemena, în legătură cu creșterea copilului nu-i asculta pe ei pentru că nu au nici cel mai mic habar cum să procedeze corect. Cu un copil energic și încăpățânat trebuie să ai multă răbdare, să-l lași în voie să descopere și să exploreze, dar în același timp să priceapă care e limita. Dacă soțul tău locuia împreună cu voi, mai ziceam că te gândeai că absența tatălui din copilăria băiatului își va pune amprenta... Oricum, si dacă divorțați, cel mic o să-și vadă tatăl ca înainte, probabil mai rar ce-i drept.
Multumesc din suflet pentru raspuns. Referitor la divorț asta e faza că-l va vedea mult mai rar, în funcție de ce stabileste judecătorul. Oricum copilul e oarecum obișnuit cu lipsa lui datorita faptului ca locuim separat, ce nu va mai vedea va fi pe mine împreună cu bunicii lui si cu tatăl. Multumesc.
Mai mult ii daunezi copilului tau lasandu-l pe langa acei oameni (bunicii din partea tatalui).
Cat despre sotul tau, nu pare un om rau insa este un incapabil. Nu are cum sa va ajute (pe tine si copil), cum sa se implice cand el nu vrea sa gandeasca pentru el. Deci si cu el in peisaj - si fara, cam tot aia.
Trebuia sa te gandesti mai bine inainte de a face un copil c-un incapabil, acum ati fi avut viata voastra de familie fara sa fiti nevoiti sa stati la cheremul altora.
Dar macar e bine ca te-ai mutat din acel mediu.
Daca nu vrei sa-ti creasca copilul ca un salbatic atunci, parerea mea, nu-l mai duce acolo.