Buna tuturor. E prima data cand scriu pe un site online si mai ales cand cer o parere, un sfat in mediul virtual, dar sincer cred ca doar asa necunoscandu-ne pot afla diverse pareri, fara intentii de "mascare" deoarece nu exista niciun interes De pe acum va rog sa-mi scuzati intrebarea cam lunga si multumesc pentru timpul acordat.
Povestea mea incepe asa:
La 24 de ani mi-am cunoscut sotul, in mediul online, ne-am intalnit, placut, casatorit 3 ani dupa. El dintr-o familie modesta, chiar foarte modesta, din cauza oraselului unde locuiesc cu 3 angajatori si posibilitati infime de realizare si de a duce o viata decenta, deci au dus o viata grea.
Sunt doi baieti, crescuti de mama, tatal muncea si aducea banii acasa, ea statea si crestea copii. Bun! A venit vremea cand copiii au crescut, au urmat o facultate asa cum au putut, sa aiba studii superioare, sunt copii inteligenti, doar ca aici vine problema...deloc rupti de orasul natal unde nu s-au realizat, pentru ca totul se merge pe cale politica, cotizatii, pile peste pile s-a.m.d, si spun "deloc rupti" deoarece desi parintii au vazut ca e un oras fara viitor, un oras unde se traieste greu si cu chin, nu i-au indemnat sa plece in lume, in alte orase, sa incerce, sa vada cum e, daca mergea bine, daca nu aveau unde sa se intoarca. Nu au fost incurajati sa faca mai mult, sa lupte pentru a avea un trai mai bun decat au avut ei si sa nu se chinuiasca asa cum s-au chinuit ei sa ii creasca. Aici voiam sa ajung. Copiii lor s-au casatorit, unul la indemnul mamei sale care in opinia mea nu constientizeaza nici in zi de azi ca sunt adulti cu toti creierii la locul lor si nu mai sunt copilandri incapabili sa-si ridice chilotii. In opinia mea este genul de mama excesiv de protectoare, capabila chiar sa se certe cu fiii ei daca nu ii asculta vreun sfat "pentru ca ei nu stiu, ea stie mai bine"....am ramas la fiul cel mare care s-a casatorit la indemnul ei, deoarece major si vaccinat cu studiile superioare facute a lasat o fata gravida si l-au obligat/sfatuit/obligat sa se insoare cu ea ca fata e pentru prima oara gravida si daca face intrerupere de sarcina risca sa nu mai poata face copii. El nu voia chiar sa o ia de nevasta avand in vedere ca s-au cunoscut la o nunta, au avut cateva relatii sexuale iar fata a ramas gravida. Bun. In prezent, dupa 7 ani, fata are schizofrenie, a fost internata cateva saptamani in spital, in acest timp mama fiind indurerata pentru crucea grea ce i-a pus-o in spatele propriului copil pentru ca nu a stat in banca ei, fiind chiar depresiva la randul ei si incercand sa-l faca pe fiul cel mare sa divorteze pe motiv ca fetita lor creste intr-un mediu neprielnic cu "o nebuna in casa". Ma rog, fata cu tratament isi tine boala sub control. Fiul cel mare lucreaza singur, intretine familia, duc o viata grea, mereu lipsuri, frustrari, certuri, batai si a ajuns sa consume alcool, pe scurt "lovit crunt de soarta". Acum sa spun si despre fiul cel mic, sotul meu. Cand l-am cunoscut, a fost frumos. Cand am avut o problema m-a ajutat, cand am avut nevoie de el a fost acolo pentru mine, stiam de la bun inceput situatia lui familiala si mai ales ca fratii sunt diferiti (asa credeam) adica nu se lasa manipulat si arata ca e un om cu capul pe umeri, ba chiar le tinea piept alor lui si nu ii afecteaza deciziile, dar a venit timpul sa avem si noi o minune de copilas, acum are 5 anisori si bunica se tot implica in cresterea/educarea lui cam prea mult. Daca eu ii pun o restrictie copilului, ea il ia si il duce in alta parte sa-i distraga atentia. Copilasul meu are caracter si nu e cu una cu doua cum vor toti, isi spune parerea, daca nu vrea sa faca un lucru nu il face si daca este obligat, zbiara cat il tin plamanii, iar pentru asta am fost invinuita eu, ca sunt un parinte permisiv, ca il pup toata ziua, ca ii permit cam multe si pentru ca NU IL BAT. Da, ei sunt de acord cu bataia ca metoda de educatie (inclusiv sotul, care a crescut cu bataie si stie cat e de dureroasa) si la caracterul lui apai trebuie sa bati nu gluma, iar eu am zis ca o sa fiu o mama buna, rabdatoare atat cat ma tin nervii si nu o sa aplic la violenta ca sa-l educ. Cand am fost violenta, nu le-a placut nici asa, ca sunt prea rea si copilul "se astupa de atata plans", cand am vrut sa-l fac responsabil ca si-a imprastiat jucariile pe jos si l-am rugat frumos sa si le adune, s-a pus ea, bunica. Care nu il lasa nici macar la 5 ani sa se imbrace singur, sa-si faca nevoile singur, sa manance singur si exemplele cine are copii le stie, pot continua. Bun. Sa vorbesc putin putin si despre situatia noastra ca familie. Nu sunt multumita, dar asta e, viata e o c***a, cand mi-am cunoscut sotul am venit la el in orasel ca lucrator comercial, de la un post de birou. Nu era cine stie, dar vorba aceea eram doamna de birou. A durat 3 ani locuitul aici cu socrii pentru ca ulterior, ne-am mutat in orasul de unde provin eu, la mama mea, deci soacra sotului. Aici eu mi-am gasit de lucru, am tinut de el, e un post bunicel, ne descurcam. Sotul meu nu s-a putut adapta aici in oras, desi a avut 9 joburi intr-un an de zile, inclusiv director la o firma. Nu s-a putut adapta (probleme in opinia mea, din cauza educatiei si tinutul langa fusta mamei, strans acolo sa nu se piarda). Si sa zicem ca abia atunci am realizat cu ce om m-am casatorit. Desi copilul nostru avea un an, nici macar el nu i-a fost o motivatie suficient de puternica sa fie un luptator, pentru el, pentru noi. A plecat sa se reculeaga la mamica. A se intelege, nu ne-a parasit. Doar ca de aici lucrurile au luat o alta intorsatura: eu, femeie de casa care tine la familia ei si nu vrea sa divorteze, am incercat sa-mi inteleg sotul, sa-l sprijin, sa-l ajut, sa-l imbarbatez, sa nu se simta un intretinut pentru ca doi a stat pe banii mei, pana a prins un post bine meritat la stat, atentieeeeee, in orasul lui de rahat, pentru ca aici a avut ocazia unui job mai bine platit, desi nici director nu i-a fost chiar rau, dar s-a mutat inapoi la mamica si la taticul. Deci da, eu locuiesc cu mama mea si copilul, iar el cu maica-sa si cu taica-su. Da, stam ca niste divortati, care se vad ocazional, eu in weekend cand pot sa merg cu copilul la ei si el in liberele lui de la servici. Nu-mi convine situatia, stiu ca am fost de acord cu tot ce mi-a propus, de dragul familiei, poate nici macar asa nu trebuia sa o fac, sa ma sacrific doar eu pentru bunul mers al lucrurilor, dar altfel cu siguranta am fi divortat, ceea nu am vrut la momentul respectiv. Spun momentul respectiv pentru ca, acum dupa alti cativa anisori, probabil m-am mai maturizat si mi-a venit mintea la cap, nu as mai face-o nici un ruptul capului daca as avea posibilitatea sa dau timpul inapoi. In afara de jobul si copilul meu, as schimba tot. Problemele noastre vin cel mai mult din partea socrilor cand incearca sa intervina intre noi si copil. Am incercat sa detaliez tot mai mult situatia, ca sa intelegeti cat mai bine, unde ma situez si cum am ajuns aici. Intervine intre noi cand vreau sa-i fac o baie pentru ca s-a jucat in nisip si i-a intrat chiar in gaura fundului, pe motiv ca inca e frig afara si focul la teracote nu merge conform standardelor desi in casa sunt 21 de grade, cand il pun sa-si adune jucariile pentru ca consider asta un act de responsabilitate potrivit pentru varsta lui de 5 anisori, nu ii dau sa sparga boltari cu barosul, ba chiar socrul a zbierat la mine cand eu i-am dat copilului un pui de pisica pentru ca nu a mai vazut unul si de frica i-a dat drumul din mana si vezi doamne "ce naiba mai femeieee, ai in cap sa-i dai, tot ii dai nu vezi ca arunca tot din mana" dupa perceptia lor ar creste un salbatic care nu a fost lasat nimic sa faca, sa experimenteze, exact ca si copiii ei, care nu au fost lasati sa-si croiasca propriul drum in viata si sa greseasca, sa invete din greseli. Cel mai rau este ca sotul le canta in struna si e de acord cu ei, ba chiar s-a pus in genunchi langa soacra-mea sa adune jucariile copilului ))) Bun! Intrebarea mea de la inceputul acestei povestioare este: voi in locul meu, ati mai ramane in aceasca casnicie, merita efortul? Deja am si eu raspunsul meu si ceea ce ma tine legata este strict copilul. Nu vreau sa iau o decizie proasta si sa-l afecteze in viitor, ca om, ca adult, nu vreau sa fac un pas gresit oricat de mic ar fi riscul ca el sa nu creasca un om echilibrat din toate punctele de vedere. Iar dupa perceptiile soacra-mii ar fi un dependent in toate de noi, ceea ce eu nu vreau. Vreau sa se descurce, sa fie un om inteligent, sa nu fie traumatizat de bataie, am incercat recunosc si asta, dupa care am plans si i-am blestemat, am zis ca toti sunt in capul meu si eu sunt singura vinovata, dar nu! Sunt vinovata pentru ca au reusit sa ma scoata din minti si sa-mi lovesc copilul ca ca sa le demonstrez ce? Ca nu cedeaza nici cu bataia, ca in final sa ajunga la concluzia mea, ca nu violenta este calea spre educatie. Sotul nu ma sprijina, vrea sa impace si capra si varza, stau si ma gandesc ca totusi copilul sta 3 luni pe an cu acesti bunici si totusi educatia mea va avea amprenta mult mai mult asupra lui, decat bunicii, ma gandesc ca copilul va creste, isi va face prieteni la scoala, ii va placea mai mult o viata mai vesela si cu mai multe posibilitati si nu va mai petrece acest timp cu ei. Intr-un moment de furie le-am zis ca e ultima vacanta mare ce-o petrece la ei, sotul mi-a strigat, ca ce, numai maica-mea sa aiba nepot? Ei de ce sa nu aiba? Ce sunt ei milogii mei ca sa-mi cerseasca copilul, ei nu au niciun drept? Da au drepturi, strict legate de bunici, nu de deciziile mele ca mama sau tata in ceea ce priveste cresterea si responsabilitatea. Ceea ce ma deranjeaza si ma doare, este atitudinea sotului fata de mine, nu ma sprijina deloc in ceea ce priveste cresterea copilului, ma priveste ca o exagerata ce vrea sa-l tina intr-un glob de cristal, ce nu vrea sa-i dea dulciuri zilnic, ce il spala pe maini de 3 ori pe zi, care insista cu mancarea cand el a luat strict doua linguri de supa si atat, pentru el toate astea sunt o exagerare, iar eu o exagerata.
Va rog sa-mi spuneti voi ce ati face in locul meu, divort sau nu?
Va multumesc.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook