| Mimiii1234509876 a întrebat:

Buna, va rog mult nu ma judecati. Am 19 ani, sunt cu iubitul meu de 5 ani, nu ne-am mutat inca impreuna, insa recent am aflat ca sunt insarcinata. Parintii nostri sunt de acord sa ne mutam impreuna, dar problema e la mine. Nu pot face pasul asta, pentru ca imi iubesc prea mult parintii si parca ceva ma opreste sa plec, stiu ca acum ca sunt insarcinata trebuie sa ma mut dar nu pot... De cate ori imi imagineez ca trebuie sa plec am sentimentul ca ii abandonez. Il iubesc mult pe iubitul meu. De cate ori plange mami simt ca o iau razna, aproape in fiecare zi plang cand ma gandesc ca va veni timpul cand ei nu vor mai fi, nu radeti de mine va rog sa imi dati un sfat. (Scuze pentru eventualele greseli, sunt pe graba).

Răspuns Câştigător şi Apreciat de Editori
| Nemessys a răspuns:

Cred ca te-ai atasat mult prea multe de ei. Desi ai 19 ani ar trebui sa fii mai invatata cu absenta lor. Adica iti poti imagina cum ar fi daca ei nu ar mai fi langa tine o saptamana sau doua? Cum te-ai simti? Gandeste-te ca la un moment dat o sa faci acest pas. Adica vrei sa iti faci si tu o familie sau vrei sa stai cu ei? Daca vrei sa stai cu ei, gandeste-te ca, la fel cum ai spus si tu, la un moment dat o sa plece. Sfatul meu ar fi sa incerci sa te detasezi cu ei. Daca ar fi sa te muti, asta nu inseamna ca ii abandonezi. Doar le poti face vizite, nu? zilnic chiar, deci totul o sa fie bine. Stiu ca o sa fie mai greu la inceput, dar crede-ma ca o sa te impaci cu ideea. Probabil ca esti genul de persoana care nu accepta asa usor schimbari in viata ei, nu? E totul ok. Traieste-ti viata, cel mai important este sa fii fericita.

8 răspunsuri:
| Mimiii1234509876 explică (pentru Nemessys):

Inainte, am fost foarte indepartata de ei, adica. Am avut momente de ratacire cand credeam ca tot ce zboara se mananca, si ca ei nu au dreptate cu nimic si cand am realizat ca de fapt ei au avut dreptate, am inceput sa fiu mai apropiata de ei. Nu sunt sentimentalista deloc dar cu ei e altceva...

| SkyPilot a răspuns:

Pleaca! Din acest moment, cel mai important in viata ta este copilul. Ar fi foarte bine ca acest copil sa creasca impreuna cu tine si cu tatal lui intr-o familie armonioasa. Nici parintii tai si nici ai lui ar trebui sa nu locuiasca impreuna cu voi daca acest lucru este posibil. Aproape sigur ca vor apare frictiuni.
Pastrati o relatie cat se poate de buna cu familiile voastre, dar mergeti sa locuiti numai voi doi!

| Nemessys a răspuns (pentru Mimiii1234509876):

Atunci ti-am zis ca s-ar putea sa fie cum am mai zis, accepti cu greu schimbari in viata ta dar peste ceva timp o sa te obisnuiesti cu ele.

| mgtow a răspuns:

Mergi in vizita la ei asta e viata

| Subsemnatul123 a răspuns:

N-ai de ce sa plangi la gandul ca ei o sa se duca la un moment dat pentru ca momentul ala este inevitabil, nu este ca si cum l-ai putea opri. Esti adulta, te maturizezi, trebuie sa inveti sa-ti iei viata in maini si sa te descurci fara ei.

| mihai69 a răspuns:

Nu poți face pasul nu pentru că îi iubești prea mult pe părință, ci pentru că de fapt nu-l iubești destul pe amicul tău.
Dacă l-ai iubi, l-ai urma și în deșert.

| Endoryus a răspuns (pentru mihai69):

Bine spus.

| Mimiii1234509876 explică (pentru mihai69):

Daca as incerca sa explic nu ai intelege. Dar nici nu imi bat capul, eu stiu cat de mult il iubesc, iar tu nu poti schimba asta, app m-am mutat la elwinking