Bună! Vă spun de pe acum, este un text lung.

Îmi este dor de prietena mea. Nu mă gândesc obsesiv la ea, dar mai sunt momente în care îmi aduc aminte de vremurile bune, devin vulnerabilă. Ne știm de mulți ani, de prin școala generală. Era prietena mea cea mai bună, ne înțelegeam extraordinar de bine și momentele alături de ea nu le-aș da pe nimic, absolut nimic din lume. Pur și simplu aveam o conexiune specială, nu era nevoie să vorbim atunci când eram una lângă alta, și liniștea era plăcută în prezența ei. Nu aveam secrete una față de cealaltă, vorbeam absolut orice, făceam ce ne trece prin cap, avem o mulțime de amintiri. Haide s-o numim E.

De la grădiniță și până la sfârșitul școlii generale, am mai avut o colegă, G. Nu pot spune că eram prietene, dar au fost momente în care am fost apropiate. Întotdeauna m-a invidiat, nu știu de ce, nu înțeleg. Nu arăt mai bine decât ea și nici cine știe ce calități nu am. Tipa asta, G, în clasa întâi =]]] m-a înlăturat de o prietenă de pe atunci. Mă înțelegeam bine cu ea, apoi G a devenit foarte geloasă și o obliga pe fata asta să se joace doar cu ea, se supăra dacă ne vedea împreună. Eu și fata respectivă am continuat să mai vorbim când ne întâlneam din întâmplare, dar apoi s-a mutat la altă școală și nu a mai ținut legătura cu G.

Timpul a trecut și în peisaj a apărut prietena mea, E. Ea este o persoană foarte, foarte, tolerantă, cu spirit liber și iertătoare, naivă uneori, și spontană. Ea vorbește cu toată lumea și toată lumea vorbește cu ea. Ea este social butterfly. Eu sunt genul mai retras, sunt introvertită, cunosc mulți oameni, dar nu am foarte mulți prieteni. Alături de E ieșeam din cochilia mea și chiar mă distram. Cum spuneam, E vorbește cu toată lumea. G devenise geloasă pe prietenia noastră și a încercat să ne despartă. Înainte să mă împrietenesc cu E, ea și G se înțelegeau bine.  Chiar și așa, ele au continuat să vorbescă, să petreacă timp împreună, dar pe G o deranja că E vorbea cu mine și că ne înțelegeam mult mai bine. Ne-am certat mult din cauza asta, nu pot da vina în totalitate pe E pentru că și eu am greșit mult. Foarte mult. Toată lumea voia atenția și compania lui E, dar eu eram cea jignită și vorbită de rău pentru că era cu mine mai tot timpul. Nu o obligam, pur și simplu aveam o relație foarte bună, ne înțelegeam, ne ascultam reciproc, aveam o prietenie în adevăratul sens al cuvântului și nu reușeam să stăm separate sau certate prea mult timp (pe atunci eram încă la școală). E a continuat să țină legătura și chiar a iertat persoanele care ne-au creat probleme. Eu nu și nici nu eram de acord cu decizia ei de a-i ierta. Mai ales pentru vorbele pe care mi le-au adresat. Ei au continuat să facă asta, să ne îndepărteze. De fapt, să mă îndepărteze pe mine de ea, că eu eram problema lor și inamicul aparent. Am terminat școala generală, a venit vara. A fost totul bine, vorbeam despre liceu, cum va fi, ce vom face. Am mers la licee diferite, iar la câteva luni după începerea liceului, am încetat să mai vorbim. Eu îi scriam constant, nu ne mai vedeam atât de des. Dar ea răspundea extrem de greu, uneori îmi vedea mesajele și răspundea următoarea zi, ori era online și nu răspundea sau nu mai răspundea deloc. Nu era ocupată, dar își făcuse alți prieteni, la liceu. Recunosc, sunt posesivă asupra celor dragi, dar am încercat să o înțeleg. Mi-am făcut prieteni la liceu, da, dar nu am reușit să găsesc prietenia pe care am avut-o cu E, nici măcar pe aproape. Țin minte că și ea mi-a recunoscut într-un timp că sunt singura persoană de care s-a putut apropia atât de mult și singura ei prietenă. Oricum, am încetat să mai vorbesc cu ea, chiar dacă mi-a fost greu, pentru că nu eram dorită prin preajmă. Vorbea cu alte persoane, ieșea cu alte persoane, avea timp pentru alte persoane, dar nu și pentru mine. După ce a văzut că nu îi mai scriu, mi-a scris ea. Ea a continuat să-mi scrie, dar nu atât de des, eu oricum nu îi mai răspundeam. Dar îmi scria de fiecare dată de ziua mea de naștere, de nume.

Au trecut cam doi ani. Nu aveam s-o uit. Era început de an, prin ianuarie. Am avut o perioadă dificilă, am reflectat asupra trecutului. Toate greșelile pe care le-am făcut. Am început să mă gândesc la ea. Mi-am dat seama că și eu am greșit. Am intrat pe o rețea de socializare și i-am scris. I-am spus ce motive am avut când am luat decizia aia și mi-am cerut iertare. Ea a crezut că am avut un alt motiv, banal ce-i drept. Am vorbit și am vorbit, până am făcut schimb de nr. de telefon. Ea încă avea nr. meu =]]. Nu mă gândeam neapărat la o împăcare atunci când i-am scris, dar cam aici am ajuns. La două-trei zile ne-am și văzut. E ca și cum găsești o piesă lipsă dintr-un puzzle, așa m-am simțit. Mi-a fost dor de ea.

Dar, problemele n-au încetat să apară. Am aflat că pe lângă G, cu care ea încă ținea legătura și se înțelegeau bine, G care nu mă suportă, care este superficială și nu glumesc când spun că persoana asta minte și în somn, pe lângă G, și sora lui E, adică M, mă urăște. De ce? Crede că îi fur sora. Exact așa mi-a spus și E, aceleași cuvinte. Dacă noi ne-am împăcat, era clar că se vor slăbi relațiile cu celelalte, pentru ca  E ar fi preferat să stea cu mine. Dar nu chiar. Mă rog, E mi-a spus că nu vrea să știe nimeni că ne-am împăcat, altfel vor exista certuri. G a aflat că noi vorbim și i-a spus lui M, sora lui E. Au urmat certuri, lacrimi și multe momente de vulnerabilitate. A fost dificil. De data asta G s-a comportat extrem de urât cu mine, am fost șocată. Mi-a scris, însă când i-am propus să vorbim mai bine face to face și să rezolvăm discuțiile pentru totdeauna, m-a refuzat. Îi plăcea să stea în spatele ecranului și să mă jignească. E a știu ce s-a întâmplat, dar a continuat să vorbească cu G. M-a deranjat foarte tare, susții că mi-ești prieten și tu păstrezi legături cu persoane care mă degradează? Ne-am certat. După ne-am împăcat. După ne-am certat iar și ne-am împăcat.

Dintre noi, E era afectată cel mai tare. Plângea foarte mult pe atunci din cauza mea și din cauza certurilor noastre. Se mai certa și cu sora ei pentru mine, și de fapt, se certa cu toată lumea pentru mine așa cum mi-a spus. Înțeleg că nu poți să rupi legătura cu sora ta, mai ales că locuiți împreună, dar întâi de toate sunteți surori. O evitam pe cât posibil pe sora ei ca să nu se mai consume E. Problema este că sora ei, cu un an mai mare decât noi, îi interzicea să vorbească și să iasă cu mine, o punea să aleagă între noi două. M-a deranjat când ea chiar nu a mai vorbit cu mine. Ne-am certat, ne-am împăcat și după nu am mai vorbit. După o lună a revenit și mi-a spus că sora ei i-a interzis să nu mai vorbească cu mine și că ea a vrut doar s-o liniștească. Am înțeles într-o oarecare măsură și nu i-am spus nimic. Urăsc atunci când plânge și mai ales din cauza mea. Timpul a trecut, a venit vara, eram ok. Nu ne mai certasem de ceva timp. Chestia este că în tot acest timp ea vorbea cu G. Pe lângă asta, ieșea cu o groază de prieteni. Nu am fost foarte afectată, dar părea că se simte bine alături de oamenii ăia, total opus a ceea ce-mi spunea mie despre ei. Dar n-am băgat de seama, conta mai mult să știu că e fericită și că e bine, căci toată iarna și primăvara a plâns, a fost stresată, pusă în situații dificile.

A venit septembrie, luna în care G își sărbătorea majoratul. E a fost invitată, dar m-a întrebat dacă să meargă sau nu. Evident, m-am simțit și mai prost să aflu că ele încă vorbesc. I-am spus că nu mă interesează și să facă așa cum consideră. M-am supărat că ea chiar se gândea dacă să meargă sau nu, după tot ce ne-a făcut și mi-a făcut G. A ales să nu meargă, dar știu că am influențat-o foarte mult și-mi pare rău. Știu sigur că s-ar fi dus dacă nu m-aș fi supărat. A mai trecut o lună jumate în care ne-am mai ciondănit. Acum se apropia majoratul lui E. De ziua mea chiar am discutat despre asta și mi-a spus că nu știe ce să facă. Sora ei a pus-o, din nou, să aleagă între mine și ea. La majorat ori vine ea, ori vin eu. Dacă apăream eu, ea nu mai venea. Mi-a spus de chestia asta înainte. I-am spus că e ok, să vină M că îi e soră. E mi-a spus că ar prefera să fie oricând cu mine, decât cu sora ei sau cu altcineva. Era doar o petrecere, ea, sora ei și prietenii de la liceu. Nu mare lucru. Știu că mi-a spus data când va avea loc petrecerea.

De fapt, lucrurile s-au întâmplat altfel. Petrecerea a avut loc într-o altă zi decât cea spusă de ea, pe lângă invitații care știam că vor fi acolo, E a invitat-o și pe G și alți colegi din școala generală. Ea nu mi-a spus nimic din toate astea, am aflat singură de pe platformele de socializare. M-am simțit groaznic. Era foarte fericită, da, se distra așa cum trebuie, dar de ce nu mi-a spus? De ce a invitat-o pe G? Am plâns foarte mult atunci, cred că în viața mea nu am plâns atât și nimeni până atunci nu m-a făcut să mă simt atât de rănită și trădată. Petrecerea a avut loc cu câteva zile înainte de ziua ei. Nu i-am spus atunci, nu i-am scris nimic. Am aștept să treacă ziua ei că nu am vrut să fie supărată sau mai știu eu ce. I-am spus la mulți ani. După câteva zile am vorbit deschis cu ea despre tot, tot. I-am spus că mă simt trădată, exact cuvântul ăsta am folosit, iar ea a râs și a spus că exagerez. Nu știu dacă am exagerat, poate a avut dreptate, dar m-am simțit ca un nimic și că nu dă doi bani pe prietenia noastră. Țin la ea și cred că mereu voi ține. Este și a fost prietena mea cea mai bună, dar am și eu niște limite și principii peste care nu pot trece. Am încercat de foarte multe ori să mai las și eu de la mine, așa cum ea făcea mereu. Am încercat s-o înțeleg, de ce face toate astea. Mi-am dat seama că asta a fost prietenia noastră. Dar să se termine așa?

Ea a continuat să-mi scrie, ca de fiecare dată, însă nu i-am mai răspuns. Mă gândesc la ea, da. Noi ne împăcasem la începutul anului și pe la începutul lui decembrie am încetat să mai vorbim. Am blocat tot. Au trecut patru ani de atunci. Țin minte că anul trecut, după mult timp, ne-am întâlnit în autobuz. Ea era cu prietenul ei. Deși era aglomerat, am reușit să ne găsim privirile printre mulțimea de oameni. După ne-am pierdut iar, dar seara am primit un mesaj tot pe o platformă de socializare. Mi-a spus că era bucuroasă că am putut să-l cunosc, chiar și în contextul ăsta, pe prietenul ei. Anii trec, iar eu nu reușesc să mai am o astfel de prietenie, de legătură cu nimeni. Mi-e dor de ea. Sâmbătă e ziua ei, aș vrea să-i scriu, dar ce rost are? Lucrurile nu se vor întâmpla la fel? De data asta cât ne va lua până vom ajunge la o ultimă ceartă? Știu că și ei îi este dor de mine, ea mi-ar scrie, dar acum chiar nu mai poate lua legătura cu mine. Voi cum ați proceda?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook