Va spun inca de pe acum ca intrebarea pe care o voi pune pare destul de stupida si ca multora vă va fi usor sa dati cu hate sau sa faceti misto, dar mi-ar placea daca ati fi intelegatori. Am o problema legata de scoala si de mai toate activitatile care imi necesita responsabilitatea: delasarea, lipsa de productie, amanarea, superficialitatea... Am de invatat pentru niste teste la mate si nu numai - am un program extrem de incarcat, mai ales ca parintii mei sunt divortati si trebuie sa-mi,, programez" toate datile in care fac mate cu tatal meu, nu avem prea multe ocazii sa ma mediteze la mate. Problema e ca de fiecare data cand ajung la el acasa, in loc sa ma apuc de mate, eu ma pun in pat, stau pe Youtube, tik tok si vad cat e ceasul, insa zic:,, las' ca mai stau 5 minute" sau,, las' ca mai e timp" si iata asa vine ora 12 noaptea iar eu ma trezesc de abia atunci sa fac mate. Inainte de fiecare test,, ingras porcul in ajun", las totul pe ultima suta de metri, trebuie ca cineva sa ma impinga de la spate ca sa am vointa sa fac o activitate sau sa termin ceva ce am inceput. Efectiv o forta ma tine in pat dimineata (de aceea mai stau in pat inca 2 ore dupa ce ma trezesc), tot acea forta ma face sa mai stau inca doua ore pe tik tok, tot acea forta ma face sa uit ca am teme de facut si efectiv sa nu pot lasa telefonul din mana. De multe ori mi s-a intamplat sa intarzii la scoala din cauza acestei,, forte" sau sa-mi fac temele in pauza dinaintea orei. Stiu, eu sunt vinovata pentru toate lucrurile astea, dar simt cum de fiecare data cand iau telefonul in mana imi pierd mintile, nu-i mai pot da drumul. Ma face sa nu mai am ratiune. Este deja peste puterile mele. In ultima vreme lucrul acesta a inceput sa ma ingrijoreze extrem de tare, mai ales cand am vazut ca ma afecteaza la scoala. Repet: ma simt ca si cum m-as droga intr-un fel, e o portita chiar in fata mea si cand incerc sa ies ceva ma ia de picior si ma trage inauntru, intr-o gaura intunecata. Stiu, ciudat. Dar cum am mai spus: este peste puterile mele, ma simt manipulata, ca si cum as fi o marioneta cu membrele legate de niste sfori, la mana unui papusar:,, nu ma pot misca" decat atunci cand vrea el. Stiu ca toate astea pleaca din mintea mea, dar ma sperie foarte tare. Nu i-am spus mamei, pentru ca o sa-mi ia telefonul de tot si nici asta nu mi-as dori. Totusi, vreau sa pot invinge aceasta forta, sa am mai multa putere: cand vreau sa inchid telefonul, sa-l inchid! Sa nu mai ma culc la 2 noaptea pentru ca nu pot iesi de pe tik tok. Sa exersez pentru testul de mate si nu la 12 noaptea. Dimineata, sa ma pot scula din pat, nu sa stau acolo desi stiu ca trebuie sa ma ridic si ca am lucruri importante de facut, pe care oricum nu le fac. Mi-as dori sa ma ajutati voi si sa-mi spuneti ce ar trebui sa fac, ma simt ca o marioneta. Si din nou va rog sa nu fiti rai cu mine, iar daca chiar nu ma puteti intelege si ma credeti nebuna get beget, atunci... iesiti de pe intrebare.

''am un program extrem de incarcat''
Initial m-am gandit probabil se pregateste pentru medicina sau arhitectura, drept, academia de politie, invata toata ziua fata si o face si vreun sport de perfomanta cu antrenamente intense care o extenueaza sarmana.
Dupa citesc : ''o forta ma tine in pat dimineata (de aceea mai stau in pat inca 2 ore dupa ce ma trezesc), tot acea forta ma face sa mai stau inca doua ore pe tik tok '' + ''Sa nu ma ma culc la 2 noaptea pentru ca nu pot iesi de pe tik tok''.
Jesus Christ ce program incarcat
Macar de lucrai pentru tiktok
Fa-ti un program, stai 1 ora pe tik tok dimineata si 1 ora seara, atat.
In rest inveti ca astea sunt responsabilitatile unei eleve.

Trebuie să ai puțină ambiție ca să realizezi ceva în ziua de azi.

Am citit cu atentie, NU esti tu vinovata pentru ce se intampla, sa iti scoti din cap asta. Tocmai ca tu iti dai seama ca nu e bine, dar nu poti face nimic pentru ca acea forta, este inconstientul pe care noi nu il putem controla.
Asa se manifesta orice dependenta, nu te lasa sa o lasi.
Ai dezvoltat ceva dependenta de Tik Tok, iti place sa vezi filmulete, sa asculti muzica.

Multi au dependenta de telefon, eu nu am avut asa ceva niciodata dar inteleg cum este, ca cunosc mecanismele psihologice cum merg.
Acuma tu nici asa mare motivatie nu ai pentru carte, nu o ai natural, ca daca aveai si era mai mare ca aia cu telefonul, invingea.
Asa ai fost de cand e cu scoala, mai delasatoare? Sau doar dupa faza asta cu telefonul?

Poate e mai bine sa-ti ia telefonul parintii si sa te rupa de dependenta ca sa se duca in timp. Altfel nu te vad bine sincer.
Ai putea incerca si la psiholog si acolo sigur se rezolva, dar asta inseamna sa afle parintii.
Trebuie sa spui, ca altfel ce faci? Te duci cu scoala in jos? Oricum afla dupa aia si e mai rau si prin simplu fapt ca vei ajunge grav cu scoala, nici nu mai conteaza de ce ai ajuns asa, asa mai bine spui, spui ca vrei sa scapi, vor aprecia asta poate si te vor ajuta zic eu.
Spui tatalui sau mamei, de care esti mai apropiata.

Uite, de exemplu pe forumul softpedia unii care sunt ca tine, cer suspendarea userului pe perioada de 3 luni sau cat vor ca sa nu mai intre acolo, ca au de invatat, deci iti dai seama. Nu au voie alt user ca se numeste clona, si se pedepseste, deci sunt obligati sa stea afara, ca suspendul nu se scoate nici la cerere, ca moderatorii stiu faza si i-ar face rau daca l-ar desuspenda.
Deci tot blocat sa mai aiba acces la dependenta.

Dupa aia ori revine la loc, ori se duce dependenta, depinde si de persoana, de felul de a fi.

La tine pot fi mai multe chestii: una ar fi dependența de telefon și jocuri, iar alta ar fi un început (sper) de depresie. Nu cumva chestia asta a apărut după divorțul părinților? E posibil să fie un mod al subconștientului (NU „inconștientului"! ) tău de a se feri de emoțiile puternice date de despărțirea de unul dintre părinți (tată).
Oricum, ambele probleme se rezolvă cel mai bine la un psiholog; vorbește cu mama ta despre asta și hotărâți împreună ce e de făcut. Altfel, deși ai conștientizat faptul că ai o problemă (ceea ce e excelent - e primul pas spre vindecare), nu o să poți rezolva singură problema, cel puțin nu de la început. Cere ajutor, nu e nicio rușine!

„Uite, de exemplu pe forumul softpedia unii care sunt ca tine, cer suspendarea userului pe perioada de 3 luni sau cat vor ca sa nu mai intre acolo, ca au de invatat, deci iti dai seama. Nu au voie alt user ca se numeste clona, si se pedepseste, deci sunt obligati sa stea afara, ca suspendul nu se scoate nici la cerere, ca moderatorii stiu faza si i-ar face rau daca l-ar desuspenda.
Deci tot blocat sa mai aiba acces la dependenta."
===
Și dacă nu e logat crezi că nu poate citi?!? banarea (fie și la cerere) NU oprește accesul la conținutul forumului, ci doar la posibilitatea de a posta.

Întrebarea nu este stupidă și problema dtale este reală.
O să îți spun ce am pățit eu, din clasa a 2-a până într-a 10-a ( aceasta era penultima atunci). Cam exact ca tine, da rnu aveam tic toc, citeam romane, revista Vaillant și visam, Mă trezeam din visare la ora 10 seara și atunci făceam o oră temele și apoi cam o oră dimineața la trezire înainte de școală. Iar asta pentru că înafară de matematică și fizică restul materiilor mi se păreau plictisitoare, învățam din obligație. In ultimul an a fost și mai dificil, dar măcar nu pierdeam timpul căci lucram ceva. muncă efectivă în familie, iar temele, un pic dimineața și un pic seara.
Dar nu ești dta singura depedentă de ceva, care nu te lasă să trăiești. In Odiseea eroul Ulisse era dependent de cântecul sirenelor, care îl determinau să conducă nava spre niște stânci. Ar fi murit cu toții. Ca să nu se întâmple asta, a rugat pe marinari să îl lege de catarg, să reziste, să nu facă prostii, să conducă el nava. Deci cum observi a cerut ajutor concret din exterior.
Să mărturisesc, și eu ar trebui să nu stau tot timpul pe Internet căci mai am și altele de făcut.
Asta ca să vezi că sunt și alții păcătoși.
Ce e de făcut.
Să recunoști realitatea. Asta înseamnă să recunoști că ești slabă în fața unei situații care te depășește.
Te vezi pe tine însuți, dar ești legată de mâini și de picioare. Simți că e ceva rău, dar efectiv nu poți să faci nimic.
Dar acum lasă-te în voia acestei situații, dar în timp ce tic toc, încearcă să vezi ceea ce simți.
Și să fii sinceră. Iar dacă ești sinceră, recunoști asta, faci ceva care îți place, iar din faptul că îți place, te simți bine, ești fericită și uiți de tot restul lumii, de școală, de mate, de temă de toate.
Așa că primul pas trebuie să fie acesta.
1. Las totul la o parte, iau telefonul în mână, tic toc, fericire.
2. Dar în acelaș timp mă pot gândi,( dar exact în acelaș timp) că am altceva de făcut căci dacă nu învăț nimic la școală, o să am probleme mici acum, probleme mari când o să fiu mare și nu o să știu nimic, căci nu am învățat nimic.
Dacă în acelaș timp se suprapune plăcerea tic toc, și neplăcerea că nu faci ceea ce ar trebui, o să cauți o soluție.
Iar soluția se numește timpul alocat.
Dacă înveți acum din nevoia de auto disciplină, problema timpului alocat, rezolvi nu numai problema acestei adicții la tic toc, ci cea mai mare problemă de viață, una din cele mai mari.
Și cum se face asta.
Iei un caiet mare, sau o foaie de hârtie.
Ai la dispoziție 6 ore să zicem, poate 6, tu știi exact câte.
Și pe hârtie scrii program de activitate, școlărește orar.
Și împarți timpul în două.
Ora 1-a lecții, teme. Ora 2-a tic toc. Și așa mai departe. Este greu apoi să respecți orarul, dar dacă faci efortul te vei obișnui.
Dar mai trebuie să faci ceva în plus.
Să încerci să înțelegi ce anume îți place la tic toc.
Și să cauți în fiecare lecție, în fiecare temă, la fiecare materie ceva plăcut, ceva să te intereseze.
Fiecare lecție, temă, materie, idee, are tic tocul ei în ea. Caută tic tocul din ea, și o să îți placă să faci tema, să înveți la mate și la restul. Iar căutarea acelui tic toc din orice temă, lecție, idee, te poate face fericită, căutarea este ea însăși un tic toc.
Curaj!
â

Buna! Am un program incarcat pentru ca parintii mei sunt divortati. Dimineata bunica ma duce la scoala, mama ma ia de la scoala, ma duce acasa, pe urma ma ia tatal meu acasa la el, iar a doua zi, pe la 8 dimineata, trebuie sa ma duca din nou la mama acasa, inainte sa inceapa serviciul. Asta se intampla in fiecare zi. Cumva ma paseaza de la unul la altul de fiecare data cand unul din ei e la serviciu (fac drumuri dus-intors si de doua ori pe zi). Merg si cu aotobuzul, dar cu masina dureaza o ora, pentru ca casele parintilor sunt in la,, polii" Bucurestiului (foarte, foarte departe) Am incercat doar sa-ti explic de ce consider ca am un program incarcat

De fapt toată întrebarea ta de o pagină și jumătate se putea formula așa: "Cum scap de lene?"

Lasă poveștile cu "forțele" care te trag înapoi de câte ori încerci să faci ceva constructiv. Singurele forțe care-ți guvernează viața în momentul ăsta sunt lenea, lipsa de motivație, de disciplină și de ambiție. Iar primul pas este să admiți asta.

Știi ce faci de fapt atunci când inventezi povești cu "marionete cu membrele legate cu sfori"? Dai vina pe niște "forțe exterioare" pentru că nu ai suficientă responsabilitate încât să admiți că vina îți aparține în totalitate. Ești exact ca oamenii ăia de la televizor care trăiesc din ajutor social și se plâng că nu au slujbe, dar când li se oferă o slujbă spun "nu mă duc, că nu e suficient de bine plătită, prefer să trăiesc din ajutor social".

Tu de fapt cauți motive să nu faci nimic, pentru că nu ai chef să faci nimic. Și ca să justifici asta, inventezi niște lucruri care chipurile te țin pe loc.

Singura modalitate de a îndrepta lucrurile este să înțelegi că tu ești responsabilă pentru tot. Nu te împiedică nimic să înveți, ba din contră, ai toate avantajele. În lumea asta există un miliard de copii care ar da orice să poată învăța, dar le este aproape imposibil să o facă la lumina lumânării după ce și-au petrecut ziua muncind la câmp. Tu ai toate condițiile să o faci, dar ALEGI să-ți bați joc de ele.

Ai două variante: poți să-ți bați în continuare joc de șansele pe care le ai și să plătești prețul mai târziu în viață, sau poți să lași lenea și scuzele inventate și să pui osul la treabă.

Este nu o forta ci acea FORTA de care ne vorbeau cavalerii Jedi, cu aia nu te pui, ca te tranteste de nu te vezi...in pat.

Pai la postare era vorba, ca ii place sa posteze nu doar sa vada, a blocat ce il interesa mai mult.

Ai dat cu bata in balta! Nu e vorba de lene, e vorba de ce spune colegul sadrian, daca nu stii nu are rost sa condamnu. Nu e responsabila, sunt niste mecanisme pe care tu nu le stii, asa ca aia este. Toti condamnati, dar daca ai fi in locul ei nu ai mai zice, ca ai face la fel.

Foarte adevarat ce spui!

Trebuie sa incerce sa faca cum ai spus tu sa vedem daca iese, insa totusi asa trebuie putina vointa, dorinta, dar daca nu o are, este foarte nasol. Adica macar mecanic sa stie ca pierde scoala, insa si asa, daca nu simte din ea ca vine, nu stiu cum va putea sa-si puna gandul doar constient (fara motivatie mobilizatoare) in aplicare. Insa sa vedem.

Ce ii place la Tik Tok, e simplu sa vada tot felul de filmulete, muzica, asa de amuzament, e curioasa, ii face placere, dar nici nu conteaza ce ii place, conteaza ca trebuie sa se tina si de scoala.
Singura solutie este sa faca aia cu pusul pe hartie cum ai spus si sa incerce sa faca si pentru scoala, daca reuseste o sa fie bine, nu stiu ce sa spun.
Poate pentru ea scoala nu are asa importanta, nu stiu, chiar daca vede ca nu e bine, in interior treaba e clara.
Cati nu-s dependenti de telefon si isi termina scoala onorabil? Foarte multi, nu lasa telul din mana si la jocuri si la altele, dar nu rateaza cartea. Deci ceva nu e in ordine aici.

Ca na, si sa ai vointa de fier, trebuie sa o ai! Daca nu o ai? Si nu o ai cand nu te int acel lucru cu adevarat zic eu, e doar o parere.
In primul rand apare motivatia.
In urma ei apare dorinta si vointa aia.
Cu aia faci orice. Daca prima e absenta, adios.
Chiar si intr-o situatie extrema, daca undeva exista ceva motivatie, lupti si rezolvi, fara motivatie sa lupti pentru ceva ce nu vrei cu adevarat?! Ca asa e treaba.

Uite eu da? In 2009 aveam ambitie sa slabesc, dar o simteam! Dadeam la sala, tineam dieta chiar daca imi era greu.
Acuma? NU mai exista acea motivatie si zic "mda, vreau sa slabesc, vad ca nu e bine, tot iau in greutate", dar? Nu ma mai pot abtine de la mancare de multe ori chiar daca nu ar mai fi asa greu ca atunci.
Cand motivatia e sus nici efortul nu-l mai simti prea naspa.

Nuuuu, nu e vorba de lene...

Ce mișto și comod este să spui "nu sunt responsabil, mi se opune o forță obscură pe care voi nu o înțelegeți". Practic te absolvă de orice responsabilitate, nu-i așa?

Știi cine poate să spună că i se opun niște forțe? Copiii dintr-un oraș bombardat sau dintr-un sat fără electricititate. Un om care și-a pierdut mâinile sau care s-a născut orb. Un tânăr care a făcut scleroză în plăci la 18 ani. În niciun caz un copil perfect sănătos căruia i se pun toate lucrurile la dispoziție, dar alege să stea pe Tik Tok zece ore pe zi.

Mai lăsați-mă cu proiectarea asta a vinei în orice altă direcție decât propria persoană. Oamenii care fac chestia asta așteaptă de obicei și salvarea tot din exterior. Pentru că de unde altundeva ar putea să vină salvarea, dacă tu ești o marionetă legată cu sfori de mâini, nu-i așa? Și de multe ori o așteaptă toată viața, iar la finalul vieții se întreabă de ce nu a venit.

Nu a venit pentru că tu erai responsabil cu asta, nimeni altcineva. Tu ai luat decizia de a-ți pierde timpul, tu ai luat decizia de a nu depune niciun efort, tu ai luat decizia de a-ți bate joc de toate avantajele pe care viața ți le-a oferit. Iar acum tot tu ești cel care culege ce a semănat. Adică nimic.

Interesant ce spui, te pun pe listă la coadă să îți dau replica.

Dacă ești în generală, te compătimesc pentru naivitate, nu ai nevoie de multe meditații, dacă ești liceu meditează-te la un profesor. Simplu.

Bine, ea s-a exprimat asa cum a stiut, niste forte, s-a referit la mecanismele psihice interioare pe care tu nu le intelegi, nu te condamn pentru ca si eu pana acum ceva ani nu intelegeam, insa am pus mana pe psihologie, medicina (dar nu din cauza asta), si indirect am aflat ce se intampla.
Din pacate nu avem noi tot controlul.

Si uite ca nu am mai zis si poate trebuia sa zic de la inceput, e posibil ca asta sa vina si din probleme psihologice pe care le are. Atunci apar conflicte interioare de nu te vezi, vezi multi parteneri care se complac in relatii toxice, zic ca nu e bine, ca ar vrea sa scape dar nu prea merge, aparent e de condamnat.
De asta se duc oamenii la psiholog.

Un om sanatos psihologic e cum spui tu, depinde de el tot intrucat nu exista avarii, totul se aliniaza ok, vrei ceva, faci. Si vei vrea, ca esti ok, totdeauna vei vrea sa fi bine cu orice, si totul curge de la sine. Adica fata s-ar putea sa aiba probleme psihologice (nu te apuca acum sa contrazici o medicina si psihologie mondiala ca nu merge).
De aia am zis ca multi stau cu tel mult dar au scoala okey, ca nu neaparat depedenta asta ii strica scoala.
Un om okey nu sta intr-o rel toxica pentru ca daca gandeste ca nu trebuie, nu il infraneaza nimic sa plece! Si pleaca. Adica cum zici tu.
Asa cum un om sanatos NU este lenes! Nu ca nu ar vrea, nu poate, simte energie, simte ca vrea sa faca ceva de la sine, nu se simte bine lenes.
Asta e, sper ca ai inteles, deci cei ce au asa, au probleme pe care trebuie sa le rezolve la un specialist si apoi le vine totul sus si vor fi ok. Daca nu se duc...asta este! Macar sa ceara o parere.

Am trecut si eu prin asta, dar avand comparatie pot sa zic. Voiam sa ma duc la sala, regretam ca nu ma duc, dar in acelasi timp simteam "nu are sens".
Dupa aia cand eram bine, nu mai era asa, mergea brici, simteam ca vreau si faceam fara probleme, nu puteam sta acasa, trebuia activitate, deci stiu ce vorbesc.
Tu vb din gura, eu din practica.

De unde știi că eu "vorbesc din gură" și nu înțeleg mecanismele psihologice? Crezi că ești singurul care a avut acces la materiale legate de psihologie sau care este interesat de subiect?

Am văzut oameni cu probleme psihologice reale, dar absolut nimic din povestea ei nu sugerează că ar suferi de altceva decât de problemele pe care le au 90% din adolescenți: dependența de smartphone, procrastinarea cronică și nevoia de satisfacție imediată (sau "instant gratification" cum spun americanii).

Nu suferă de nimic grav, are nevoie doar să i se deschidă puțin ochii și să înțeleagă câteva lucruri pe cât de simple, pe atât de esențiale:

1) Viitorul este o prelungire a acțiunilor din prezent, nu un univers temporal independent. Ceea ce faci azi afectează ceea ce vei face peste zece ani.

2) Ceea ce înveți astăzi te va ajuta și-ți va plăti dividende, iar timpul pe care-l pierzi rămâne pierdut și nu-l mai primești înapoi.

3) De când te naști te afli într-o cursă. Dacă-ți petreci primii 18 ani din viață legându-ți șireturile și următorii 20 de ani plângându-te că acum e prea târziu să mai pornești cursa, nu vei scoate un rezultat prea bun.

Nu are nevoie de consiliere psihologică, are nevoie să înțeleagă aceste lucruri destul de simple. Are nevoie să înțeleagă că un medicament amar care te însănătoșește este de preferat unei bomboane cu gust bun care-ți strică dantura.

Și mai ales are nevoie să nu mai dea vina pe forțe exterioare convenabil inventate. Pentru că asta nu te scoate din groapă, ci o adâncește și mai mult. Când te declari neputincios, devii neputincios. Știu că este un clișeu, dar era o vorbă foarte deșteaptă: "Indiferent dacă crezi că poți sau că nu poți, ai dreptate".

Omggg! Nu pot sa cred aceeași problema am și eu, ai descris perfect cum sunt eu.Imi doresc foarte mult sa scap de dependent dar nu pot, și la fel trebuie să mă împingă cineva de la spate. Eu stau ce stau intru pe Facebook zic că e timp pentru teme apoi ies de pe Facebook intru pe insta apoi pe tik tok, apoi iar pe Facebook și de la capăt pe insta off

De multe ori si psihologii zic numa tampenii, asta am uitat sa zic, Uneori tragi si concluzii si vezi mecanismele care de multe ori nu se spun.
Pai daca ma luam dupa psihologi nu aflam niciodata despre legile atractiei, de ce apare indragosteala (nu aia ca pentru ca iti place cineva, nu, de ce exista acest mecanism), cum merge, de ce trece iubire si altele, de ce nu trece cand ai un animal, copil, multe. Ca se stie clar de tot.
Am omis sa zic ca am citit dar multe sunt aiurea.

Ce zici tu este foarte bine in totalitate adica ce ai enumerat insa banui ca stia deja! Ca de aia a venit aici, vede ce nu e bine ce face.
Acuma o fi si varsta, ca daca eu sunt mai mare, sau tu si esti matur in gandire, normal ca ti se pare usor, dar poate unii nu au maturitatea sa inteleaga astea. Degeaba le spui ca nu realizeaza, li se pare o tampenie, sau zice da dar..tot ca ei fac.

Iar aia in regula chiar si la aceaiasi varsta nu au ajuns sa zica, ca deja aplicau ce ai spus tu, stiau, sau li s-a zis odata si au realizat.

Eu cred ca mai e ceva si nu am zis, ea are si probleme cu parintii, sufera probabil ca-s despartiti, are ceva suferinte si se refugiaza in ce-i place mai mult decat e normal. Afectiv nu e multumita, iar asta da probleme, poate fi si o nepasare depresiva si sa nu se prinda "ce ma mai int domne.ia da-le..eu oricum nu-s fericita, ce mai conteaza?".
Asta chiar poate la nivel inconstient, ca, constient vad ca realizeaza ca nu e bine, desi sa nu cumva sa fie doar de frica parintilor si asta.

Nu poti sa crezi ca nu poti daca poti, si nici pe dos, omu vede devreme ce poate si nu are cum a nega faptele, iar daca crezi ceva fara baza reala, deja acolo avem o problema.
Copilu de mic vede ca e bun la 1-2 materii fara sa vrea, vede ca invata repede, ca prinde, vazand ca merge, ii si place si gata, sistemu se autoalimenteaza.

Lasa ca dependente apar la multi, dar repet, nu au problema cu scoala, o fac si pe aia. Ca daca la cati dependenti sunt ar trebui sa nu mai termine nici unu scoala.
Plus ca si dependenta e softata in creier, daca nu era, nu puteai deveni dependent, deci e mai complicat decat pare. Se stie si asta de ce apare. Ne punem uneori si cu natura umana.
Ca daca natura umana era ok, nu mai iti placea bomboana daunatoare de la sine si o refuzai.

Mda, ce sa zic si la tine, la multi este asa, aveti chestia aia de depedenta in creier care asta face. Iti place prea mult, si prea putin sa faci teme.

Iar ce zice johhny mai sus, stii cred nu?
Dar desi stii tot nu te poti debarasa, sau nu stii ce a enumerat el? Daca nu stii, dar ai citit acum, ai putea sa scapi de dependenta? Ai avea vointa sa o faci?

Mi a fost lene sa citesc tot ce spune jhonny

Pai ar fi bine sa citesti, ca ce a zis jhonny pe numere a zis foarte bine, si e f important si pentru tine dar si pentru initiator. E important sa stim si noi daca tu sa zicem, daca stii alea, poti schimba ceva sau nu. Adica nu poti ca nu stii alea, sau oricum ar fi, tot nu poti?!