Vreau sa va intreb: in ce relatii sunteti cu parintii vostrii? Adica puteti comunica deschis cu ei, sau deloc. Daca da sau nu, de ce?

Da, pot comunica deschis cu ei, exceptând câteva subiecte, în privinţa cărora trebuie să am grijă cum le abordez. În rest da, mereu am reuşit să vorbesc deschis cu ai mei, pentru că ei au trebuit să mă facă pe mine să vorbesc pe la 10-11 ani, iar de-atunci s-au obişnuit să m-asculte

Sunt sigur ca la ce ai intrebat tu mare parte a membrilor tpu.ro nu o sa iti zica sunt treburi de familie

Buna. Vreau sa-ti spun ca-ti inteleg intrebarea. Eu una nu pot discuta deschis cu parintii mei, nici cu mama nici cu tata. Adevarata problema este ca daca vorbesc deschis cu ei, la inceput, adica cand incepi sa vorbesti cu ei nu spun nimica si te asculta insa dupaceea comenteaza. Nici nu pot sa termin ce am de spus pentru ca imediat gasesc vreun pretext sa zbiere pe mine. De aceea prefer sa tin totul in mine sau sa vorbesc cu unele prietene despre problemele pe care ar trebui sa le discut cu ei. Insa sper ca relatia te cu ei e mult mai buna. Bafta in continuare.

Eu am o relatie foarte deschisa cu mama, asta fiindca de mica a incercat sa fie prietena cu mine si sa ma faca sa ma simt libera sa spun fiecare lucru minor sau major. Si acum pot sa-i zic orice. Insa cu tata nu prea sunt deschisa nu stiu de ce, poate pentru ca nu a incercat sa creeze o comunicatie intre mine si el. Relatia asta se creaza de la 6 ani in sus, eu asa consider, cand ne jucam si facem vreo prostie si incepi sa-i spui parintilor de ea, in asa fel incat cand suntem mai mari si ajungem la varsta adolescentei sa putem spune si lucruri mai majore.

Am o relatie foarte buna cu parintii, chiar daca ne mai certam uneori, ne impacam repede.
De comunicat, pot sa comunic deschis, orice subiect, nu conteaza, daca am vreo problema, le spun si ei ma ajuta daca au cum.
Nu stiu, poate si pentru ca eu am fost cel mai cuminte copil din familie, si poate din cauza asta ma stiu mai sensibil putin, si de asta cauta sa ma ajute mai mult.
Problema este ca nu prea sunt genul care sa accepte sa fie ajutat, prefer sa fac totul singur, dar asta e alta poveste...

Da dar uite ca eu nu vreau sa iti zic si vor fi multi ca mine. Veziti tu de treaba si nu mai pune intrebari despre familile altora. Rezolvatile prima data pe ale tale Hai jet

Nu prea discut cu ei, fac toate prostiile de capu meu. Imi place sa experimentez cam orice si daca le-as zice totul sigur nu m-ar lasa pentru ca ei sunt constienti de riscuri, iar mie nu-mi place sa mi se spuna ca nu am voie. Dar in general e o comunicare destul de deschisa in special cu tata care e troll si pot glumi cu el, insa cu mama e mai aiurea. Probabil e din cauza varstei (mele) sau a caracterului ei pentru ca lucreaza cu (,) copiii si mai mereu se prosteste, ne contrazicem si ea incepe sa urle aiurea si sa se enerveze din nimic. Totusi mai sunt si alea 5 min uimitoare in care pot avea o convorbire normala cu ea si atunci se rezolva destule.

Nu prea bune. I mean... de mică nu prea au vorbit cu mine... şi mă refer la mama. Acum se plânge că nu suntem şi noi ca şi celelalte colege ale mele care vorbesc absolut orice cu mamele. Tata încearcă din când în când să se mai implice, dar fată fiind, nu prea am ce îi zice lui. Acum degeaba se mai plâng că nu vorbesc cu ei, că nu îi consider părinţii mei şi chestii. Nu e adevărat. Sunt părinţii mei şi aşa vor fi mereu. Doar că eu una m-am obişnuit singură, şi prefer să nu îmi spun gândurile sau secretele.
Sper că ai înţeles cam despre ce e vorba, cel puţin în cazul meu.

Imi pare rau sa aud asta. Cred ca-ti este foarte greu sa tii in tine, sa te simti neinteleasa si ai ceva dreptate. Daca ii spui mamei tale ceva, in loc sa te asculte si sa te inteleaga, se grabeste sa te judece si sa te certe. Eu cu mama am o relatie foarte buna, vorbim de toate, ii povestesc si eu, dar si ea imi povesteste. Cateodata mai are faze aiurea si ea, se grabeste sa ma certe, insa isi da seama repede ca nu face bine. Cu tata, pe deoparte nu am o relatie apropiata, desi am incercat. Pur si simplu asa e el, distant si am inteles. Sper sa-ti fie mai bine pe viitor. Succes!

Taci dq si du-te si bagati un cercel in limba si nu te mai obosii sa scrii

Da,chiar foarte deschis.Cu mama mai ales, cu tata nu prea vorbesc...dar mamei ii pot spune aproape tot. Aproape

Pai eu si parintii mei...suntem ca niste colegi de apartament.Si unii care nu se prea suporta, uneori.Cam asa...

Nu ar trebui. M-am obişnuit.

Eu cu mama mea ma inteleg foarte bine suntem ca doua prietene, orice problema am ea este prima persoana la care ma duc.dc? pentru ca ea stie sa ma sfatuiasca bine, ma intelege in orice ii spun si fac.pana la urma toate vorbele parintilor se adeveresc intr-un final