Daca umblii la biserica, atunci vorbeste cu preotul despre problemele tale si cere-i ajutorul!
Daca nu, atunci cauta un preot cu care sa discuti!
Ți se pare grav?
Trebuie sa te indrume cineva, psihologic.
Poate simplul fapt că ai scris aici tot ce ai pe suflet să-ți aducă o ușurare. E un prim pas.
Fa-ti un jurnal si scrie acolo. Asa iti vei face oridine in ganduri.
Te-ai gandit sa vorbesti cu un terapeut, un psiholog?
Am deja 3 caiete scrise, il incep pe al patrulea. Datorită scrisului am ajuns la toate aceste conștientizări. De psiholog nu mi permit încă, ca aș fi vrut?
Ți se pare grav ce mi se întâmplă? Fac stretching, meditații, ascult muzică de la relaxare, fac respirații profunde, iau vitamine, dar ma simt din ce in ce mai rău. Dacă e și sa ma despart de el si sa ma duc la mine nu s nici locuri de muncă, mai mor și de foame... Nici nu știu ce să mai fac. Dar nu mai suport. Cu timpul imi fac mai rău in ritmul ăsta?
Mai ai vreo altă opțiune?
Nu, nu am avut așa ceva?
Nici în generala? Toate școlile ar trebui sa aibă un psiholog
Ce lucrezi?
Nu, eu școala am făcut o la sat. Abia mai eram vreo 50-60 de copii când am terminat eu...
Lucrez mult 6 zile din 7.
La magazin?
Facultate/ postliceală știu că e mult de învățat. Și aici unde m-am băgat eu sunt foarte împiedicată și abia ii înțeleg pe ceilalți la ce se referă. Unde e teorie multă fac față greu sau deloc
Dacă faci intr-un oraș mic nu este mult, nici nu îți cere sa prea vii la cursuri
Si daca nu mi permit, ce sa fac?
Faci sa-ti permiti. Sacrificii. In felul asta nu vei iesi din aceasta stare
Ți se pare ceva grav asta la mine? Crezi că pot rămâne în relație fără să mă afecteze ceea ce pățesc?
Ai avut și tu ce am eu, gen să treci prin astfel de probleme?
Nu exista sa nu te afecteze lucrurile
Nu, fiecare om are probleme diferite, dar fac terapie de ani
Interesant, Si sa zicem ca ai avea persoana "perfecta", Care sa te iubeasca neconditionat si sa vada dincolo de sufletul tau, Tu ce ai oferi in schimb?
N ai înțeles la ce m-am referit...
Aha, Sunt sigur 100% ca nu am inteles...
Tu cauti doar pansament...
Pai nu, nu ai înțeles. Ma refeream in postare ca înainte de a l cunoaște pe el, imi doream o pe cineva așa care pur si simplu sa mi vadă si înțeleagă sufletul, nu ce știu să fac, sa produc, adica nu doar lucruri de genul... Bun, ideea e că am găsit o persoana asta, adică pe el, când zic asta ma refer la prietenul meu! Dar acum ma simt rău că știu că petrecem mai puțin timp împreună din cauza locurilor de muncă! Mi am dorit atat de mult pe cineva așa, iar acum ca il am pe el, timpul e limitat și cu porția din cauza la locurile de muncă! Adică il am, dar intr-un fel tot nu prea il am...
Și nu suport stilul ăsta de viață? pur si simplu
Is conștientă de faptul ca nu poti sa traiesti ca om si ca nu e posibil fara un loc de muncă, dar mi se pare nedrept... Mi e greu sa accept ideea asta și n o suport...
Asta asa e, Viata e dura, Locul de munca iti mananca mult timp, Dar de sarbatori o sa ai mai mult timp sa petreci cu el, Iar daca ramai pana la batranete cu el, O sa te saturi.
Doar de sărbători? Really? Nu suport asta... Atunci de ce se mai bagă oamenii in relații atâta
Din prostie?!