Am si eu nevoie de niste sfaturi urgente. Azi trebuie sa plec la Timisoara dar am avut niste certuri in casa din cauza aceasta si acum pur si simplu nu stiu ce sa fac. Taicamiu e un tip foarte dificil si violent, de vreo 3 ani s-a schimbat complet, de la injuraturi la batai, atat pe mine cat si pe mama mea. Nu e zi in care sa nu fie scandaluri in casa, eu una m-am saturat.Pur si simplu doar mi-am spus punctul de vedere si a inceput sa de-a si sa urle la mine. Mama mea este distrusa psihic, o vad cat se consuma oricat ar incerca sa ascunda asta. Nu stiu ce sa fac, imi doresc sa ma duc, dar nu vreau nici sa o las singura. Nu stiu ce as putea face. Ma simt extrem de singura si de trista, am nevoie sa plec cateva zile de aici, sa mai uit, sa mai vad si alta atmosfera. ce as putea face? Va rog sa ma scuzati ca am postat in categoria asta. Am 19 ani... Multumesc anticipat!

In cazul meu cel putin am lasat de la mine si il ignor de 5-6 ani de zile. Ma cert cu peretii, daca-i spui adevarul doare. Tata de asemenea a decurs la violenta fizica, apoi a mai lasat-o mai usor la cea verbala.

Buna Adelina,imi inchipui prin ce treci,trebuie sa fi puternica,iar concret,tu si mama ta trebuie sa vorbiti intai pe ocolite,apoi spre problema in sine cu tatal vostru,cand se simte bine,cand este intr-o stare buna.
Vorbeste in particular cu mama ta,fara sa afle tatal tau,sa mergeti amandoua la un psiholog,va consultati si cu el,nu este nici o rusine,de aia are postul pe care il are si urmati sfaturile lui,totusi el iti poate sfaturi mult mai folositoare decat mine,cel putin,nu-mi permit sa vorbesc in numele altora
Il iei si uh cu frumosul,dar nu gen "tati,ai slabit?" ii zici."ce faci tata/tati (cum ii spui tu),cum a fost la servici",ii zici ce ai facut tu in ziua respectiva,ii zambesti mult,il privesti si in ochi,si faci treaba asta de mai multe ori,cat de des posibil,apoi daca vor mai aparea incidente,il iei cu "de ce faci asa tata/tati? nu trebuie sa tipi, putem lamuri problema cu frumosul, spune-mi doar de ce esti nervos, si ajungem undeva, ai vazut ce frumos vorbesc eu cu tine mai mereu"
Eu unul asa as proceda. sper mult ca te-am ajutat si mult noroc

Situatia este de mult timp. Vorbesc frumos cu el, sunt tare draguta, nu pun de fel toate rautatile si bataile care le primesc. Am vorbit si cu mami, am vorbit si in seara asta si i-am zis ca nu mai pot asa, nu pot sa mai traiesc cu el in casa, nu mai accept sa nu ma respecte si sa ma injure ca ultima jigodie si sa ma bata, eu nu mai pot. Nu stiu de ea, inteleg ca nu ii e usor. Nici mie nu imi este deloc. A inceput sa planga si dupa am inceput si eu, am plecat din camera si nu ne-am mai spus nici un cuvant, nu stiu ce as putea face, nu e niciodata in pase bune, mereu e nervos, orice ar fi. Credeam ca e ceva serios, fara nici o gluma, am impresia ca s-a cam sclerozat, a innebunit. Eu am mai fost la psiholog, nu m-a ajutat prea mult. Am avut o depresie urata si a trebuit sa ma duc. nu vreau sa o i-au de la capat.

Te inetelg, deci este adanc...
nu stiu ce sa spun..am cateva variante
te poti duce iar la psiholog,chiar daca nu iti prea place, ii spui toata povestea cu absolut fiecare detaliu minuscul
daca nu gasesti, in pare rau dar cred ca va trebui sa incerci sa apelezi la un psihiatru. Nu vreau sa te jignesc pe tine sau pe tatal tau, dar problema pare a fi tare serioasa, si in unele momente un psihiatru ar pune imi bine punctul pe i decat un psiholog

Nu traim in secolul 21? divortul a inceput de mult sa prinda si la noi.
Nu mai e ca in 1970 cand se accepta bataia ca era mai ok decat alternativa (aoleu ma rad prietenii, ce fac cu copilul, cine ma mai ia de nevasta)
tu ar trebui sa pleci la TM (resupun ca la facultate), tine-te de scoala, angajeaza-te si ramai acolo iar maica-ta sa se gandeasca bine daca vrea o astfel de viata
asta e o parere (a mea), tratati-o ca atare

Nu ii poti spune ei,sau mamei ei sa divorteze,cu una cu doua
un divort (stiu de la mama si sora mea) e foarte dificil,mai ales,daca ai un copil si cativa ani buni de casnicie,trebuie sa fie amandoua, dar in special mama ei pregatita, e un pas foarte important in viata, si trebuie sa se gandeasca la toate consecintele care vor aparea, fie ele placute sau nu...

Si cu partea cu angajarea, nu o poate lasa singura sa rezolve problema, este si ea un om....are nevoie de fata ei frate...

Daca s-a ajuns deja la violenta fizica, parerea mea este ca ar trebui sa anunti politia, ca au ei modalitatile lor sa-l potoleasca, decat sa suferi tu si mama ta, ca el in timp ce injura si te bate pe tine (sau ce face el).el se descarca, si la un moment dat ajunge sa isi doreasca sa se certe cu tine si cu mama ta din dorinta de a se simtii bine.parerea mea, stiu ca este tatal tau si orice ti-ar face in sufletul tau ii doresti numai binele, dar politia, un psiholog il poate ajuta sa treaca peste aceste momente, EL ARE NEVOIE DE UN PSIHOLOG..imo pare rau sincer de situatia ta.

Ok, hai sa vedem si alternativa (una ipotetica)
Ea nu va mai pleca la facultate, va ramane sa-i ofere suport moral mamei si apoi toata viata il va invinovati pe tata (poate si pe mama), ca si-a irosit o asemenea sansa, certuri peste certuri si relatiile se vor degrada tot mai mult
Traumele psihologice (nu mai vorbest de cele fizice ca alea se vindeca) vor continua (poate se vor accentua) si intr-o zi te trezesti la 40 ani (fiica) sau 60 (mama), darmate sufleteste gandindu-se non-stop ca poate se putea si altfel
Da, e cam apocaliptic scenariul dar e unul posibil totusi. Oricum, eu am scris la comentariul anterior ca ceea ce spun sa fie considerate pareri personale (ca pana la urma asta sunt pana in momentul in care cineva le ia de bune)

Orice s-ar intampla nu iti lasa mama singura, am 27 ani si am trecut si eu prin ce treci u acum mama a murit d cancer acum un an dar si pe patul d moarte tatal meu o injura si vroia sa dea in ea. Sfatul meu e sa fi langa mama ta k u esti sprijinul ei

Cu politia nu faci treaba. Mai rau intarâti cainele din "casa" cu politia. Asa ca politia=0 in toata treaba asta; si chiar in cele mai multe treburi.

Singura solutie pentru ele sunt ONG-urile. Unul este acesta: www.adra.ro

Pai pleaca la facultate, dar de unde bani?

Mama sa se descurce si singura.
In toata afacerea asta eu dau vina pe mama ei pentru ca putea sa isi aleaga un barbat care nu este violent. Eu mor cand vad femei ca isi cauta barbati duri. Asa le trebuie! Imi este mila doar de aceasta fiica. Cat despre parinti... sa se omoare amandoi in casa.
Un parinte nu este cel care face copii -caci toti dobitocii, toti retardatii, toti sclerozatii, toata drojdia societatii de barbati pot face copii- ci acela care isi iubeste copilul si il educa cu dragoste. Cat despre categoriile de mai sus de barbati nu poti decat sa torni benzina pe ei si sa le dai foc -asa cum spune si vorba romaneasca.