Buna ziua,
Cum vedeti aceasta situatie.

Mama mea mi-a facut un fratior in 2017, noi suntem plecati in strainatate.
De cand la nascut, e bolnava umbla numai pe la spitale si a facut ceva operatii pentru sinuzita asta din cauza ca stam intr-o tara mereu rece, ploua non stop si e mereu frig, (tarile de nord).

In aceasta perioada se simte rau si un doctor i-a propus sa faca antibiotice intravenos la spital. (specific ca umbla de 8 ani in spitale, nimeni nu o trateaza, ia non stop antibiotice si deja din ianuarie pana acum a schimbat 4 antibiotice puternice pentru infectia ce o are in nas), trebuie sa stea in jur de 2 saptamani.

Problema din aceasta situatie este ca eu sunt mutata cu iubitul meu, lucrez, incerc si sa impart sa mai merg pe la ai mei sa ii ajut, o mancare, curatenie, dar nu pot sa-l duc pe fratele meu la scoala.

Eu lucrez in domeniu privat unde mi se cere prezenta non stop si nu o pot fenta cu certificate.
In schimb in meseria tatalui meu isi permite sa faca asta.
Acutual m-am certat cu ei pe tema ca nu ii ajut, mai mult cu ea m-am certat, cel putin mama e mereu nemultumita, adica m-am dus la ea la spital, incerc sa merg acasa sa-l ajut pe tata caci unui barbat mnah ii e mai greu, de o mancare, curat, da daca se poate sa stau sa dorm acolo sa raman acolo.

Am si eu o casa sa mi-o intretin, un barbat, sa ma duc si la munca, adica sunt deja stresata cu ale mele si rup bucati din mine dar chiar si asa ei tot nemultumiti sunt.

Mama acum imi spune sa nu o mai contactez ca nu mi mai cere nimic, sa nu trec pe acasa, sa rup legatura cu ea.

Da eu nu inteleg de ce tot eu cad vinovata atata timp cat si eu am o viata si am chestiile mele de facut. Suntem singuri in tara asta si trebuie sa ne ajutam dar pentru ei daca se poate sa-mi lase mie tot si ei sa nu faca nimic.

Ea nu a lucrat de 8 ani de zile, sta acasa pe motiv ca e bolnava. De fratimiu abia se ocupa, stie doar sa citeasca pe net toate bolile din lume dar copilul cand cere atentie ii lasa telefonul si aia e.
Adica ii face de mancare, il ajuta la teme, da apoi alte chestii in casa nu le face.

Cand stateam cu ei pana sa ma mut cu barbatul meu, nici macar curatenie sa faca, veneam rupta de la munca sa fac mancare si curat.
Undeva simt ca de fapt profita de mine si daca s-ar putea, sa mi ia si pielea de pe mine.
Acum ca m-am mutat mai face si ea din cand in cand curat dar in rest tot ce stie este sa se planga ca o doare una alta.

Eu cred ca tot se trage de la capul ei caci nu prea mai are o relatie buna cu tatal meu si s-a refugiat ca are o boala si depresie. Caci mereu si de el imi spune si numai mie imi tureaza capul cu toate.

Cum vedeti situatia asta, e normal sa faca un parinte asa?
Eu consider ca am toate motivele si eu sa nu le mai raspund la telefon si sa ma supar pe ei o perioada, nici sa nu i mai ajut...

Ajuta i cat de mult poti, atat am de zis

Parintii te-au crescut, sunt mai importanti decat gagiul tau, care te vrea pentru corpul tău

Eu unul sunt de parere ca, odata ce ai format un inceput de familie cu cineva serios, este timpul sa iti intinzi aripile si sa zbori singura.
Ma refer ca, parintii tai da, moral trebuie sa le fi mereu aproape si sa-i ajuti pentru ca te-au crescut (in general, exista multe momente cand parintii intrec masura si se comporta aiurea)

Ai un iubit, lucrezi, nu vad de ce sa nu te ocupi de tine insati plus ca, esti inca tanara si bucura-te de viata alaturi de prietenul tau, parintii tai trebuie sa fie constienti cand au acceptat sarcina din 2017 sa fie grijulii iar asta nu poate sa o arunce in carca ta, in lucrurile explicate de tine, nu ai dreptul sa uiti de familie, dar poti inchide ochii si sa te ocupi de tine.

Bună! Sunt de părere sa ii lași o perioadă în pace dacă mama ta tot a zis ca nu are nevoie de ajutorul tău pana la urma ei sunt părinții tăi și nu invers e ok ca ii ajuți dar ai și tu o familie a ta și ei trebuie să înțeleg asta!

Mama ta ar face o investitie in sanatatea ei daca ar merge la un consult la un medic in Romania. Medicii nostri sunt mult mai bine pregatiti.

I-ar prinde bine ceva consiliere psihologica, pentru ca lipsa de chef de munca si de viata aduce a depresie.

Este suficient cat faci pentru parintii tai.
Mergi la ai tai sa-i ajuti cu treburile de 2 ori pe saptamana, nu mai mult. Nu spui, dar se subintelege ca tatal tau ar putea face mai multe pe acasa.
Inteleg ca fratiorul ar avea nevoie de mai multa atentie, ai putea sa-l iei la plimbare etc intr-o zi de weekend?
Tu ai casa ta, barbatul tau si serviciu. Intr-un cuvant ai viata ta. Trebuie sa le reamintesti si lor asta.

Păi de exemplu mi-a zis să îi las în pace și tot ea a venit înapoi cu mesaje și reproșuri ca I am lăsat la greu, exagerează foarte mult, aruncă în mine de parcă ca și cum e vina mea și trebuie neapărat să mă ocup eu de creșterea fratelui meu. A început cu șantaj emoțional, ca a făcut atac de panică, ca fratele meu este foarte bolnav și etc. Ei au devenit niște oameni foarte toxici, nu îmi pot face viața cum vreau ei de ei chiar dacă stau cu bărbatul meu. Poate mâine poimâine fac un copil, i s-a mă cheme să stau de fratele meu să mi las și copil și casă și tot. Tatăl meu are 2 mâini 2 picioare, știe să gătească să facă curat, da nu are ea încredere în el vis a vis de fratele meu ca este în grija lui, da nu înțeleg de ce căci nu face treaba greșit dar ea e mereu nemulțumită și toată lumea trebuie să facă treaba fix cum vrea ea.

Eu și prietenul meu suntem de 3 ani împreună. Stăm împreună de o jumătate de an și acum am decis să plecăm din această țară rece și să mergem într-o țară mai călduroasă. La mine demisia este depusă. Eu acum deja stau într-un mediu de lucru foarte stresant, nu mă înțeleg cu câteva colege la muncă pentru ca sunt un pic rasiste, am un program de la 8jumate până la 6 seara. Iar pe lângă faptul ca am deja problemele mele pe cap, părinții mei ma pun într-o postură de trebuie să mă gândesc și la ei dacă au cumpărături acasă, dacă e de mâncare, dacă fratele meu a mâncat. Mama m-a șantajează emoțional și îmi tot spune ca nu i ajut cu nimic și ca are ea ac de cojocul meu și ca nu ma mai ajuta cu nimic în viața asta, dar ea a devenit pur și simplu o mamă plictisită care n are chef de muncă și se tot face ca e bolnavă doar pentru a cerși atenție căci o mamă adevărată nu ar face în halul acesta cum face ea cu mine. Mereu tatăl meu nu este bun și mă scoate pe mine ca are bază în mine, da asta doar pentru ca fac chestii obligat și ca trebuie să îi cant ei în strună. Când nu fac începe ca nu sunt bună la nimic, sa mă duc la pl la bărbatul meu (acest fel de limbaj folosește cu mine). Adică eu undeva nu îi mai am la suflet oricum de la o vârsta foarte fragedă și fratele meu a apărut în peisaj prin prisma unei cerți foarte mari unde ajunseseră la despărțire. Și de atunci, de când mama a născut, e mereu bolnavă. Nu se mai machiază, nu mai iese, n au prieteni n au cunoștințe n au nimic. Stă doar în casă și se uită la filme și el lucrează și ajunge acasă și nu îi dă pic de atenție. Deci eu am crescut într-un mediu din care eu mereu am vrut să fug și tot nu scap de el cu toate ca sunt mutată cu bărbatul meu.

Fratele meu nu e genul de copil să stea liniștit, dacă vreau să l scot, e genul de copil care fuge și mă lasă de mână și se aruncă în stradă. Nu am încredere să ies cu el pe afară. L au răsfățat prea mult. Nu i au oferit o educație atât de bună.
Pe de altă parte ca tot specifici ca ar trebui să am și viața mea și să le amintesc, doar atâta să le zic și deja alt scandal, ca am plecat după gagii, la ****, ca de ce n am stat acasă sa fac o facultate, sa ii ajut ca au nevoie. Da amândoi sunt apti de munca și mai ales apți să crească un copil dar nu vor. Pentru ca și cu mine făceau aceeași treabă, mă lăsau cu bunicii ca să iasă prin discoteci și să se distreze.
Acuma cum au îmbătrânit nu mai pot bâlțâi dar în schimb ei încearcă să fugă din rolul de părinți și să mi paseze mie.

Totusi trebuie sa le spui. Asa impui limite.
Or sa se supere, ii lasi in supararea lor.

Le-ai facut cunostinta cu iubitul tau? Poate nu stiu de el.
I-ai invitat acasa la voi?
Asta asa, ca sa nu mai aiba dubii unde te duci. Ii ajuti sa vizualizeze ca ai viata ta.

Cu fratiorul tau trebuie sa stai de vorba inainte sa iesiti afara, sa ii spui care sunt regulile. Si sa te astepti sa le incalce
Gandeste-te ca din relatia cu fratele tau inveti cum sa devii parinte. E un test bun si pentru partenerul tau, sa vezi cum s-ar descurca in viitor ca tata.

Pare mai degraba invidie pe tineretea ta.
Trist.
Totusi, cati ani ai?

Daca nu ai familie, nu mai da sfaturi aiurea. Femeia are familia ei. Parintii au familia lor. Ca trebuie sa-s ajute parintii, nu contest, dar numai in limita posibilitatilor.
Foarte multe divorturi se datorea faptului ca unul dintre soti pun pe primul plan parintii si fratii si nu propria familiei.
Trebuie luat exemplu de la albine, cu cel mai compex si organizat statut familial.

E fratele tău nu copilul tău.
Nu tu trebuie să-l crești ci ei ca ei sunt părinți lui nu tu!

Ai iubit, motivul, stii comportamentul parintilor tai, raspunsul este clar, detaseaza-te de parintii tai, se vor descurca cum au facut-o si pana acum doar ca fara tine, atat timp cat nu te trateaza ca pe egalul lor dupa cate faci, ai grija doar de tine si de prietenul tau

Ceva de genul am patit si eu. Cand m-am mutat de la maica-mea, am pastrat legatura cu ea si am ajutat-o si inca o ajut cat imi permite timpul. Pana sa se obisnuiasca cu ideea ca eu trebuie sa-mi traiesc propria mea viata, ea tot avea pretentia sa stau de argat impreuna cu ea si sa o intretin. Cu timpul a inteles ca nu e ok si nu am ajuns sa rup legatura cu ea. Ea acum stie ca atunci cand am timp, o pot ajuta. Cand nu am timp, aia e.

Chestia e in felul urmator. Tu cand locuiai cu ai tai si le faceai treburile casnice, in timp, chestia asta a devenit pentru ei ceva normal, si considerau ca e datoria ta sa faci asta. Ei acum nu stiu in constientul lor, ca tu ai propria ta viata de trait. Ei considera ca trebuie sa stai la cheremul lor.

Sfatul meu e sa-ti vezi de treaba si de viata ta, iar atunci cand ai timp, ajuta-i. Daca nu ai timp, nu merita sa iti sacrifici locul de munca si barbatul, pentru a ramane blocata la stadiul de argat al parintilor. Au si ei doua maini si doua picioare. Sa se descurce. De acum nu mai este datoria ta.